42 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 42 (The mighty Stelvio)

Este o zi mare pt. mine, o zi pe care o astept de 16 ani plini de abnegatie si de lupta. Si totusi vremea e cam mohorata si e cam tarziu. Ajung la statiunea Trafoi situata la cota 1450. Este ora 19 si de aici mai am de urcat 1310m in altitudine. In departare se vede deja ghetarul Stelvio.

Decid ca aici imi voi cauta un loc sa petrec noaptea. Pt. inceput intru in singura pizzerie ce o intalnesc. Aici am norocul sa fiu interpelat de un cicloturist Australian cu care discut multe si care-mi va plati si consumatia. Iar am noroc asadar. Pizza este delicioasa cu mult prosciutto asa cum imi place mie.

Noaptea mi-o petrec la sac pe o terasa a unui local ce a dat faliment vizavi de hotelul unde a dormit australianul si unde cazarea costa 80EUR cat bugetul meu pe o saptamana. Iata ca se poate sa fi si turist sarman intr-o statiune de fitze! Si culmea aici in sacul meu de dormit avand la crestet panorama cu ghetarul Stelvio am dormit mai bine si mai linistit decat la hotelul de 3 stele din noaptea precedenta.

A sosit si fericita zi cand imi voi indeplini visul de a face marele Stelvio cu bicicleta incarcata. Panta este dura inca de la inceput. In curand trec pe langa biserica din Trafoi.

Dupa ce urc vreo 4km, pe la cota 1800 fac pauza de masa. Azi ma voi trata regeste, e o zi mare, deci ma apuc sa mananc salam de cerb, cascaval excelent, fistic si alte bunatati. Pofta buna Carpaticus!

Apoi sunt in mare forma sa urc cele 48 serpentine pana in varf.

Vremea este incredibila si in curand ma bucur de privelisti de vis.

Pe la cota 2000 deja pot admira ghetarul Stelvio in toata splendoarea sa milenara.

Pot admira si coniferul care creste la cea mai inalta altitudine in Alpi. Este vorba de impunatorul zambru care poate creste pana la 2500m altitudine.

Savurez fiecare peisaj cu mare voluptate.

In curand voi trece de linia superioara a coniferelor alpine.

Drumul este impecabil.

Incep sa apara si florile alpine.

Zaresc si niste flori care ies parca din stanca.

Pe traseu intalnesc foarte multi ciclisti. Stelvio este Mecca ciclistilor de pretutindeni iar sa prinzi si o vreme exceptionala este o adevarata binecuvantare.

Majoritatea ciclistilor intalniti pe traseu sunt posesori de cursiera.

Pe masura ce urc peisajul este tot mai fascinant.

Desigur ca Stelvio este atacat si de multi motociclisti.

Si eu urc in continuare fericit.

Totusi pe aceasta mitica catarare se pare ca predominanti sunt biciclistii.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

41 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 41 (Alto Adige, Merano si pista ciclabila Claudia Augusta din SudTirol)

Recomand aceasta pizzeria pt. turistii cu posibilitati. O bere la halba costa 4,20EUR.

Ulterior m-a prins o ploaie, mi-am cumparat ceva de mancare de la un supermarket si am pedalat inca cativa km. pana aproape de San Martino. Aici m-am oprit sa socializez cu niste tineri pe un hipodrom. Acestia m-au servit cu niste bere si m-au lasat sa ma pun cu sacul de dormit in mica cabana ce se poate vedea in fotografia urmatoare. Am dormit foarte bine si abia asteptam sa pedalez pe una dintre cele mai frumoase piste ciclabile ale Europei.

Ziua se anunta prielnica pt. pedalat. Micul dejun il iau pe aceasta banca din incinta hipodromului.

Apoi ma intorc in San Leonardo sa mai cumpar ceva de la supermarket. Aceasta localitate este situata intr-o zona superba a Alpilor, fiind inconjurata de trasee de exceptie.

Urmeaza sa pedalez pe pista ciclabila Claudia Augusta care urmeaza cursul raului Passirio. La un moment dat ajung si sa traversez raul pe un pod.

In apropiere de Merano intalnesc multe livezi de pomi fructiferi.

Ajungand in oras incep sa-l vizitez.

Merano este un oras cu destule biserici interesante.

Incantator acest oras de la poalele Alpilor, traversat de raul Passirio!

Intalnesc multi turisti dar si o cersatoare romanca care avea legat in par tricolorul.

Ajung si intr-un loc superb unde turistii sau localnicii pot sa se racoreasca in rau.

In acest loc binecuvantat binenteles ca voi sta si eu cateva ore sa fac baie in rau si sa ma relaxez. Mai discut si cu niste tinere nemtoaice.

Apoi mi se face foame si mananc cascaval si carnat de calitate.

In sfarsit pornesc la drum pe Claudia Augusta. In drum spre Naturno am parte si de o catarare cu cateva serpentine pe aceasta excelenta pista ciclabila.

Intr-o localitate dau peste un cires pe care il escaladez ca si in copilarie sa ma bucur de ravnitele fructe.

In Castelbello intreb si eu la un hotel de 3 stele daca nu ma lasa si pe mine sa dorm cu sacul de dormit prin zona. Cetateanul pe care l-am intrebat se nimereste a fi patronul si in loc sa primesc un sut in fund dupa ce-i spun scopul calatoriei mele, ma trezesc ca da niste comenzi unor doamne si sunt lasat sa dorm gratuit in cel mai tare apartament al hotelului. Am acces si la jacuzzi, dusuri dar si la pian incat ma si apuc sa trag o simfonie de Chopin de reusesc sa deranjez toti clientii hotelului cu stridentele mele zgomote polifone. Dupa cateva minute vine o fata ce lucra acolo si ma roaga sa termin cu siluirea instrumentului muzical ca sa nu-l supar pe seful si sa nu ma dea afara. Asa ca ma duc sa fac un dus, dar sunt atat de complicate acele butoane de ultima generatie incat era cat pe ce sa stric instalatia. Apoi m-am bagat la somn in patul matrimonial. A fost inefabil!

Dimineata mi-am luat la revedere de la domnisoara de la receptie si am facut o poza hotelului sa am ca amintire.

Castelul din localitate este cu adevarat delicios.

Pedalez repejor pana in Prato unde opresc sa mananc ceva si sa admir o biserica veche.

De aici incepe celebra catarare spre pasul Stelvio, al 2-lea pas al Alpilor ca inaltime si poate cel mai spectaculos dintre toate. La iesire din Prato observ o casa decorata in fel si chip. Ii fac o poza si ma trezesc ca urla un individ la mine ca fotografiatul casei costa 1EUR. Rusine sa-ti fie tarane ii zic si-mi vad de drum!

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!

40 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 40 (Alto Adige sau SudTirol)

De aici mai pedalez putin pana in ultima localitate din Austria, Gries am Brenner unde sunt sunat de amicul Giani care zice ca ma va insoti in urmatoarea expeditie europeana. De aici imi iau niste apa de la o fantana mai originala reprezentand un calugar. Imi aduc aminte de tinerete cand si eu am carat apa la un schit pt. un calugar in muntii Fagaras.

Chiar pe ultima parte a catararii rampa devine mai dura si trec pe langa o mandrete de autostrada suspendata.

In curand ajung in pasul Brenner (1370m) unde gasesc o mica statiune. Aici am intrat in Italia unde voi pedala pe ruta: Brenner - Colle Isarco - Vipiteno - S. Leonardo I. Passirio - Merano - Naturno - Silandro - Prato - Trafoi - Stelvio - Umbrail Pass. Cum intru in Italia am parte de o pista ciclabila de toata frumusetea.

In curand scap si de vecinatatea cu soseaua si calea ferata si ma trezesc singur pe o pista ciclabila fabuloasa in mijlocul salbaticiei avand acces visual la varfuri alpine de peste 3000m care se profilkeaza semet in fata mea.

Dupa vreo 20km de incantare pura ajung si-n frumosul orasel Vipiteno dupa ce trec si prin statiunea montana Colle Isarco. Aici e momentul sa fac o mica pauza, sa vizitez frumoasa urbe care ma cucereste din prima.

Admir si statuia unui sfant.

Dupa ce mananc ceva de la un supermarket ma pregatesc sa bag catararea de 15km pana in passo Giovo care nu mi-e straina, am mai facut-o si-n 2012.

Drumul urca destul de intens si dupa doar 2km deja am o priveliste care merita imortalizata.

Dupa ce mai urc cativa km. ajung la o cabana superba.

Aici admir niste flori superbe.

Aici gasesc si un fel de moara de apa unde arunc un banut sa-mi mearga bine.

Inainte de a pleca mai imi incant privirea cu alte flori multicolore.

Dupa ce mai pedalez cativa km. mai fac o pauza sa admir muntii.

Si in Alpii italieni intalnesc multi turisti motorizati.

La altitudinea de 2000m gasesc o bisericuta draguta.

E momentul sa fac o mica pauza sa savurez primul pas in Alpii italieni.

Mai urc putin si ajung la serpentina nr. 10.

De aici pot admira si complexul turistic de la cota 2000.

De aici mai am de urcat doar cateva sute de metrii pana in pas. Urmeaza o coborare cu peste 1500m diferenta de nivel in doar 20km pana in localitatea turistica S. Leonardo unde e cazul sa fac o pauza din nou.

Mi se face foame si gasesc o pizzeria cu preturi mai piperate unde nu-mi pot permite decat o pizza marinara.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!