Piata este inconjurata de case vechi de cateva secole.Suntem in centrul istoric al Brasovului care poate rivaliza cu multe centre istorice ale oraselor occidentale.
Spre bucuria mea gasesc si o veloparcare. Suntem pe drumul cel bun asadar.
Casa Sfatului, fosta primarie a orasului se ridica impetuos in mijlocul pietei. Pe frontispiciul sau zarim stema orasului, o coroana. Pe vremuri orasul s-a numit Kronstadt (Orasul Coroanei)
In apropiere este biserica greceasca Sfanta Treime pe care o vizitez.
Aici gasesc icoane superbe.
Urmatorul obiectiv turistic este Biserica Negra, a carei constructie a durat un secol intre anii 1377-1477, fiind cea mai mareata biserica in stil gotic dintre Viena si Istanbul
Langa biserica se afla statuia marelui carturar - Johannes Honterus (n. 1498 - d. 23 ianuarie 1549) care a fost un stralucit teolog reformator sas.
Arhitectura acestei grandioase biserici este fascinanta.
Prin apropiere se afla strada Sforii care este cea mai stramta din Europa. Singurul mijloc de transport cu care poti circula pe aceasta strada este bicicleta.
La poalele Tampei se afla bastionul Tesatorilor, o constructie gotica care este cea mai mare de acest tip din Romania.
Langa bastion se afla un cimitir al eroilor.
Tot prin zona vizitez si biserica Sfanta Parascheva in cimitirul careia isi doarme somnul cel de veci poetul Andrei Muresanu.
Ma mai plimb putin pana ajung langa Facultatea de Silvicultura unde tata a fost student candva. Aici zaresc un artar cu frunzele parca de foc.
Mai merg cativa pasi si ajung la Poarta Ecaterina, un bastion medieval deosebit de frumos realizat in stilul clasic.
In curand ajung si la Poarta Scheii unde ma intalnesc cu o mireasa.
Brasovul a fost un oras fortificat care rivaliza cu Sibiul pe vremuri. O mare parte din ziduri au fost restaurate si se pastreaza bine si-n zilele noastre.
Plimbandu-ma pe Aleea Dupa Ziduri patesc un ciudat fenomenu. Dintr-o data simt ca ma lasa picioarele, simt ca nu mai pot merge. Posibil ca frigul sa ma fi patruns bine in aceasta lunga escapada mioritica prin octombrie.
Ma tarasc cu greu pana la primul pub unde stau la niste bere sa-mi revin. Stau aici cateva ore si din pacate nu am norocul sa ma intalnesc cu Gheorghe Nicodin, unul dintre cei mai pasionati ciclocataratori romani, delegat national al clubului international de cycloclimbing BIG Challenge. In acest local gasesc multe obiecte vechi interesante.
Ajuns la bunica, ma decid sa iau un tren de noapte spre casa. Din gara imi cumpar o sticla de vin sa-mi mai treaca de urat in tren.
Pe tren am norocul sa ma imprietenesc cu Marines, un argentinian din Buenos Aires care face o lunga tura europeana. Am cu cine sa ma simt bine si petrecem o serata minunata intai in compartiment apoi la vagonul restaurant. Sa traiesti amigo!
Pe la 3AM ne ducem si noi sa ne culcam. Dimineata ajungem in Arad de unde iau alt tren spre Ineu. Pe la ora 10AM sunt si eu acasa unde vine momentul sa-mi iau un concediu de odihnna si de recreere caci sunt terminat, subrezit si obosit dupa atatea aventuri.
