Dupa ce parasesc municipiul am parte iar de zona montana. Ma asteapta traversarea Carpatilor Orientali. In curand incepe o frumoasa catarare spre pasul Homorod(775m). Am parte din nou de peisaje frumoase.
Prin aceste locuri de vis din pacate s-a produs si o tragedie.
Mai incolo ajung intr-un loc unde se vinde miere de albine si vad si un superb ursulet din paie.
Tot prin zona observ si niste flori incantatoare si niste dovleci de un galben intens.
Toamna si-a intrat in drepturi iar frunzele copacilor au culori tot mai interesante.
Pe traseu intalnesc si niste tineri calareti imbracati in straie traditionale. Probabil ca undeva prin zona urma sa se desfasoare o manifestare culturala.
La Baile Homorod gasesc un local unde se vand tot felul de bunatati traditionale.
Tot aici gasesc si o splendida harta cu legendele Tinutului Secuiesc.
De aici se pot cumpara si suveniruri si obiecte de ceramica secuiasca.
Pornesc din nou la drum si in apropiere de localitatea Capalnita gasesc o poiana plina de branduse.
Pe langa orasul Vlahita gasesc un arbore superb.
In apropiere gasesc un strand termal si ma decid sa raman caci a venit vremea sa mai fac o baie.
Aici se afla si un complex turistic cu multe casute.
Sunt incantat si de niste flori superbe.
Apa este mult prea rece in bazin, astfel ca am cam luat teapa, neputand sa fac baie decat 1 minut, dar macar am putut sa fac un dus cald si sa merg la toaleta.
Mai pedalez cativa km pe un traseu cu urcare lejera si ajung la pasul Vlahita(985m)
De aici se merge spre statiunea Harghita Bai.
De aici urmeaza o frumoasa coborare spre Miercurea-Ciuc. La cativa km inainte de a ajunge in municipiu ajung la o pensiune unde decid sa raman sa iau masa.
Aici imi comand un meniul zilei si dupa ce aflu ca mi se permite sa-mi pun cortul in gradina pensiunii, stau si eu mai relaxat si-mi pot permite sa beau si niste bere Harghita. Aici am luat o mica teapa. Felul 2 de la meniul zilei era un Cordon Bleu vechi si reincalzit iar cartofi prajiti erau tot vechi, asa ca i-am dat mancarea unui caine de acolo.
Pe la ora 23 merg si eu la somn in cortul meu si am parte de una din cele mai friguroase nopti din viata mea. Apreciez totusi ca m-au lasat cu cortul in gradina lor unde am fost pazit de un pitic.
Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!