Pe aceasta catarare ne-am mai incalzit desi temperature tindea spre 0 grade mai ales in varful pasului unde santem nevoiti sa mai luam un rand de haine inaintea coborari. Ma bucurat mult faptul ca Liviu e din ce in ce mai bun pe catarare, a facut un mare progress anul acesta, realizand deja nu mai putin de 19 ture. Foarte ambitios baiat, mai rar asa ceva. Astfel ca nu a trebuit sa astept prea mult dupa el pe aceasta catarare dificila pe care am facut-o in regim termic de iarna.
Pacat ca era cam inorat afara astfel ca pozele noastre n-au iesit prea bine, dar bine totusi ca n-a plouat macar. Dupa 1,5km de coborare in care ne ingheata mainile, trecem intre timp si pe langa izvoarele Ariesului si intram in imparatia coniferelor vesnic verzi, ajungem la pensiunea Vraja Muntelui (una dintre cele mai luxoase, scumpe dar si atragatoare din muntii Apuseni). Aici Liviu comanda 5 mici si cartofi prajiti iar eu o ciorba de burta si bem cate 2 beri Ursus (mersi Liviu de cinstire, nota de plata a fost 50 RON iar Liviu m-a cinstit cu berea).
Aici ne incalzim iar apoi pe cai, urmeaza o coborare superba pe panta de 7% pana in centrul comunei Arieseni. Pe traseu intalnim multe pensiuni, drumul este impecabil, paraul tot mai puternic si mai inspumat in dreapta drumului, padurea deasa de conifere, ideal pt cicloturism. In continuare trecem prin comuna Garda de Jos, chiar la intrare in aceasta localitate ne intampina o stanca imensa langa Valea Ariesului.
In centrul comunei ne bucuram de prezenta unei biserici de lemn monument istoric din 1786, deci contemporana cu Horea, Closca si Crisan. Tot de aici porneste drumul spre pestera unde se afla ghetarul situate la cea mai joasa altitudine din lume. Va invit, sa-l vizitati pana nu se topeste. Mai aveti vreo 100 ani la dispozitie. Apoi in continuare trecand printr-o zona cu peisaje de vis, am ajuns in comuna Scarisoara, cea mai lunga de pe intreaga vale a Ariesului. Aici la intrare este o colonie de tigani, dar foarte pasnici, niste copilasi ne fac cu mana cu mult entuziasm. Pana spre Albac, traversam poate cel mai pitoresc tronson de pe intreaga vale. Raul e tot mai larg, apa limpede, zona de chei impunatoare pe stanga si raul tot mai semet si energic, pe dreapta.
Pana la Campeni, mai trecem prin comuna Vadu Motilor si mai urcam o panta de 7% ce are un 1 km lungime. Aici ne oprim sa mai mancam la restaurantul Popasul Iancului: de data asta Liviu manaca o ciorba iar eu mititei si stingem cu bere. Pana la Abrud trecem prin localitatea unde s-a nascut Closca, pe partea stanga a drumului putem vedea si casuta de lemn complet refacuta a marelui martir de la 1785.
De la Abrud mai avem inca 41 km pana in Brad. Pe traseu exact intre judetele Alba si Hunedoara ajungem la pasul Buces-Vulcan (715m altitudine) Aici se afla un masiv calcaros ideal pt. alpinism si tot de aici avem 8 km de serpentine pana in localitatea Buces. In apropiere de Mihaileni, avem neplacerea sa intalnim 3 tigani in mijlocul drumului, unul dintre ei era beat si a urlat dupa noi si a aruncat cu o sticla de bere goala dupa Liviu, sticla spargandu-se de sosea la cativa metri in spatele lui Liviu.
Eu am accelerat tare de spaima iar Liviu enervate era cat pe ce sa se intoarca sa le administreze o bataie turbulentilor indivizi. Inainte de localitatea Zdrapti mai facem pauza de o bere la o pensiune sa ne mai calmam, iar nu departe de acest local, ne intalnim cu cea mai abrupta panta din intreaga noastra tura, o catarare brusca ce cred ca atinge 20% cel putin. Ne mai oprim in Criscior sa facem poza la o biserica veche si intram apoi in Brad chiar cand se lasa seara. Aici ne oprim sa cinam la un local aproape de gara unde steam eu ca sunt virsli excelenti la prêt foarte bun 3RON perechea. Liviu isi da recordul servind 6 perechi iar eu ma satur cu doar 5 perechi record si pt mine care sunt mai slabanog si nu pot manca mult de obicei, dar dupa o zi atat de incarcata pe un asa frig in care am traversat Apusenii. Mai bem sic ate 2 beri: eu Hategana ca doar suntem in judetul Hunedoara iar Liviu ramane fidel berii Ursus. Apoi mergem sin e cazam la pensiunea Mario care costa 80RON, dar Liviu negociaza la 70RON. De aici mai luam la pachet pt servitul pe terasa si in camera 3 beri de caciula: eu Stella Artois iar Liviu, tot Ursus.
Dupa o bere pe terasa, am facut dus si ne-am pus in pat. In aceasta seara am ras copios ca Liviu avea o aplicatie foarte misto pe super telefonul sau mobil: o pisica nostima care repeta cuvintele sau zgomotele facute de noi. Super seara pe la ora 1AM ne-am culcat ca maine aveam o zi grea de pedalat.
