Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
luni, 24 februarie 2014
48 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 48 (Pasul Bernina si Forcola di Livigno - Elvetia)
Dupa ce am petrecut o zi agreabila, seara inainte de a pleca portughezii mi-au lasat si niste bunatati si m-au invitat si la petrecerea lor din ziua urmatoare cand urma sa fie duminica. Astfel ca am dormit la sac chiar in acest loc.
Ziua urmatoare am petrecut cu portughezii pana la ora 14, apoi m-am decis sa plec sa fac ultimulele 2 pasuri elvetiene inainte de intrarea in Italia. Calatorului ii sade bine cu drumul! La despartire primesc si o frumoasa donatie de la un elvetian care era prieten cu portughezii. Foarte interesant acest episod cu acesti inimosi portughezi care si-au scris si numele lor pe bluza mea de ciclism ca sa-mi aduc aminte de ei. Am de facut cateva serpentine iar apoi ajung din nou in zona alpina.
De aici inclinatia pantei va fi lejera, drumul va fi relativ drept dar ma lupt cu un puternic vant frontal care ma face sa inaintez foarte incet.
Desi suntem la o inaltime de peste 2000m si pe aici avem infrastructura feroviara.
Nu mai am mult pana in pas.
In curand pot admira si trenul care urca pana la peste 2300m.
Mi se pare uluitoare infrastructura si gradul de civilizatie atins de Elvetia.
Aproape de pas pot admira si ghetarul Bernina si Lago Bianco.
Iata-ma si-n celebrul pas din Alpii Retici.
Aici imi schimb francii in euro la un local si ma pregatesc de o superba coborare.
Dupa ce cobor vreo 400m diferenta de nivel, o iau la stanga spre Italia si am parte din nou de o catarare pe cinste.
Pe traseu intalnesc si un peisaj aproape selenar.
Dupa cativa km. ajung la un nou pas important care este situat la granite intre Elvetia si Italia.
In Italia voi pedala pe ruta: Livigno - Bormio - Ponte di Legno - Revo - Merano - Bolzano - Ortisei - Arabba - Selva di Cadore - Longarone - Barcis - Aviano - Pordenone - Portogruaro - Cervignano - Monfalcone - Aurisina - Muggia.
Deocamdata am de facut o lunga coborare pana in Livigno.
De aici urmeaza din nou o catarare de 10 km spre Passo di Fascagno. Este prea tarziu sa abordez acest pas asa ca voi poposi peste noapte in aceasta statiune. Dupa ce mananc bine si studiez statiunea ma pun cu cortul in spatele unei case vechi care cred ca era parasita dar in apropierea careia se aflau niste vile. Pe la miezul noptii ma trezesc ca cineva proiecteaza un reflector pe cortul meu. Ma asteptam sa ma umfle carabinierii ca am campat ilegal dar pana la urma sunt lasat in pace. Era vecinul din vila de vizavi care probabil s-a speriat de aparitia unui cort in proximitatea proprietatii sale. Dorm bine si ziua urmatoare abia astept sa fac noul pas.
Din pacate se anunta o zi ploioasa, asa ca dupa ce incepe ploaia ma opresc si fac o pauza de vreo 2 ore intr-o statie de autobuz. Ploaia nu vrea sa se opreasca asa ca incep sa pedalez pe ploaie.
Pana la urma ajung inghetat in Passo Eira unde gasesc si o statiune turistica.
Sunt mirat de infrastructura excelenta a acestei statiuni alpine.
De aici am o usoara coborare si apoi din nou o catarare pana in passo di Foscagno (2291m) care este un nou BIG important. De aici cobor pana in Bormio (1225m). Ma prinde din nou ploaia pe drum, toate hainele sunt ude, ma chinui dar dupa cativa km. in satul San Nicolo sunt ajutat de familia Pozzi si primesc o camera la o abatie veche din localitate. In timpul noptii se aud zgomote de adolescenti, iar la un moment dat intra peste mine un tanar si se sperie si pleaca. In apropiere era un fel de hostel plin de tineri si cred ca aveau o petrecere.
Eu obosit si ploat imi vad de somnul meu sa ma recuperez mai ales ca urma un teribil pas de urcat pt. ziua urmatoare.
Dorm bine, imi incarc si sculele iar dimineata urmatoare primesc un mic dejun si sunt lasat sa fac un dus la familia Pozzi. Noroc ca vremea si-a revenit. Incep sa pedalez prin sate pitoresti.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)