Pe data de 10 iunie dupa ce m-am saturat de atata mare si soare am decis sa ma indrept spre maretii Alpi.
Initial vream sa merg spre Marsilia dar pe la Antibes brusc mi s-a pus pata sa ma intorc spre Nisa si sa urc cel mai mare pas al Europei in aceasi zi. Practic e cea mai mare diferenta de nivel ce se poate urca la un singur pas intr-o singura zi de pe intreg continentul european. De la Nisa (0m pana la Cime de la Bonette 2802m). prietenul meu Gabor Gyorgyi a reusit sa urce de la Nisa la Cime de la Bonette cu bicicleta incarcata in mai putin de 10 ore. Vream sa-i dau recordul insa conditile in care am pornit erau de neimaginat.
Primii 15 km spre munte au fost un cosmar, traficul era ca pe autostrada iar bicicleta era interzisa. M-am tot rugat sa nu mor calcat de tir si pana la urma visul mi s-a implinit.
Drumul unde era eu sa dau coltul:
Apoi aproape de localitatea Carros imediat ce am intrat in zona montana traficul s-a mai domolit si am putut si eu sa rasuflu usurat.
Intram in munte. Ne asteaptau pasurile:
Peisajul devenea tot mai frumos pe masura ce inaintam. Pedalam pe drumul N6202.
Vremea era cam racoroasa la 200 m altitudine aveam doar 16 grade. Era soare cu dinti. Ma gandeam cu groaza ce voi face pe la 2800m fara pantaloni lungi si fara pelerina de ploaie, neavand nici manusi sau caciula.
In prima parte a traseului am pedalat pe langa raul Var. Dupa localitatea Plan-du-Var am intrat in Defileul Chaudan. aici am avut parte de peisaje superbe.
In Defileul Chaudan:
Putin mai sus era si mai frumos si mai salbatic:
Din pacate aveam o rana la laba piciorului stang si niste bataturi insuportabile astfel ca a trebuit sa dau adidasul jos la acel picior si sa purced la o premiera hazlie: realizarea celui mai inalt pas in Alpi cu incaltaminte diferita la picioare. La piciorul stang aveam o banala sanda de plaja iar la dreptul aveam un adidas de dama, darul aceluiasi salvator al meu: Doris din Pisa.
Cu astia facem Cime de la Bonette:
Dupa ce am iesit din defileu peisajul si-a mai schimbat infatisarea putin:
Putin mai incolo de locul unde s-a terminat zona de chei, era o bifurcatie de drumuri iar raul Tinee se varsa in raul Var. Eu am luat-o la dreapta pe drumul judetean care mergea pe langa raul Tinee. De aici traficul s-a rarit considerabil iar peisajul era tot mai frumos. Aveam o usoara dar constanta catarare. Am mai pedalat vreo 25 km pana am ajuns in localitatea St. Saveur sur Tinee. Castigasem doar 500m altitudine fata de Nisa.
Aici am facut o pauza de masa. Am mancat o conserva de salata de ton cu tot felul de delicatese iar desertul o prajitura excelenta ca si cele din Turcia care mi-am cumparat-o la patiseria din sat.
Imagine din St. Saveur sur Tinee:
Din aceasta localitate am ramas stupefiat sa observ o superba pista ciclabila care mergea pe langa raul Tinne. Franta are o infrastructura de invidiat. Drumul urca tot mai pronuntat si totusi pista ciclabila era o o adevarata binecuvantare. O astfel de pista in zona montana nu am mai intalnit decat intr-un singur loc in Alpii Austriei
Pista ciclabila intre St Saveur sur Tinee si St Etienne de Tinee:
Am mai avut inca 28 km de urcat pana in localitatea statiune montana: St Etienne de Tinee unde am vazut niste cladiri vechi deosebite.
Casa veche din St Etienne de Tinee:
Biserica din localitate m-a fascinat de asemenea. Ceasul bisericii functiona. Eram la cota 1144m si mai aveam de urcat 1650 diferenta de nivel si era deja destul de tarziu. Voi reusi oare sa trec pasul Bonette in timp util, fara echipamentul necesar? Acest lucru aveam sa-l aflu in curand.
Biserica din St Etienne de Tinee:
Dupa ce am vizitat statiunea mi-am facut o cruce crestineasca, am scuipat in san, am inghitit in sec si am purces a pedala. Hai Carpaticus, ca ne asteapta zapezile perene de pe inaltele piscuri. Oh, yes!
Mai aveam 26km de urcat pana in pas, dar catararea adevarata abia de aici incepea. Am intrat in Parcul National Mercantour: un adevarat paradis montan. Aici am gasit cele mai frumoase flori alpine.
M-am tot oprit sa admir aceste delicate mesagere ale frumosului terestru.
In drumul meu am intalnit si multe cascade.
Eram fericit si din nou am mai admirat niste flori care le voi dedica fetelor care iubesc viata si cicloturismul.
Mai pedalez putin si intalnesc o noua cascada:
Inca ma aflu in zona subalpina, unde vegetatia este abundenta si astfel profit sa fac multe poze la diverse plante.
Dupa ce mai urc cativa km, pe la cota 1600 intalnesc un catun despre care am aflat ca a fost inundat de cateva ori in trecut. Aspra trebuie sa fie viata oamenilor de aici.
Pe masura ce urcam peisajul era tot mai salbatic.
Drumul este excelent fara trafic si am parte de vreme buna desi e cam rece.
Dupa cota 1800 vegetatia incepe sa dispara si vad tot mai bine varfurile acoperite de zapada.
Pe la cota 1900 intalnesc un catun parasit.
In curand am parte de grohotis si stanca.
Bornele kilometrice erau impecabile. Aratau din km in km altitudinea si chiar cate grade are panta.
Aceasta sosea alpina este una dintre cele mai frumoase din Europa.
In departare se vedea ultimul catun intalnit in cale unde am intalnit o cabana deschisa dar n-am putut opri ca eram in criza de timp.
Ma tot miram cum de au facut drumul acesta asa de inalt la nivelul varfurilor din apropiere.
Peisajele la inaltime mi-au placut enorm. Sunt pe la cota 2500m.
Din pacate cand mai aveam doar 3 km pana in varf vremea s-a schimbat brusc. Norii au inceput sa impanzeasca cerul si s-a lasat un frig patrunzator. Deocamdata era inca bine ca eram incalzit.
In departare se vede varful Cime de la Bonnette:
and mai aveam doar 2 km a inceput sa cada lapovita, am inceput sa tremur si sa inghet. Ingrozit am mai pedalat inca 1km apoi surpriza mare, ultimii 900m erau complet inzapeziti. Noroc mare am totusi ca mai era un drum la dreapta care cobora spre Jausiers. De aici aveam practic 28 km de coborare accentuata pana in urmatoarea localitate. Trebuia sa cobor aproximativ 1700m diferenta de nivel.
Pana in acest memorabil moment si unic loc pe care l-am asteptat toata viata pedalasem de la Nisa 110km + 30 km ce am pedalat dimineata pana la Antibes si inapoi. Deci 110km de urcare + 30 km plat. Ora era 19:20. Parasisem Nisa la ora 10 dupa ce pedalasem pe coasta 1h 30. Deci in 9h: 20 min reusisem sa fac cea mai mare diferenta de nivel din Europa: de la Marea Mediterana pana pe cel mai inalt pas modernizat al Europei. Astfel ca i-am dat recordul amicului Gabor. Eram foarte fericit. A urmat coborarea care a fost cumplita.
Locul de unde trebuie sa cobor: Col de la Bonnette (2715m)
Pe coborare era sa inghet. Noroc cu geaca lui Doris care m-a salvat. Degetele mi-au cam inghetat si mi-a fost frig la picioare caci pantaloni mei lungi de ciclism i-am lasat la San Giuseppe de Comacchio. Nu as fi crezut vreodata ca o sa ajung atat de departe.
Sincer mi-am depasit si visele. Cand am plecat din Comacchio cu 20 euro in drum spre Ferrara trimis sa merg la Casa de Ajutor Social sa-mi caut de lucru, atunci visam, sa ajung la Roma. Dar cel mai mult iubesc muntii si iata-ma pe Cime de la Bonnette la 3 saptamani dupa ce plecasem din Comacchio.
Dupa ce m-am copt, fript si exfoliat pe coasta acum inghetam prin Alpi.
Primii 10km de coborare au fost cumpliti, apoi incepea sa se mai incalzeasca si am ajuns cu bine in Jausiers unde a trebuit sa ma mai dezbrac de haine.
Langa Jausiers:
Apoi am luat-o pe Valea Ubaye spre Barcelonnette hotarat ca ziua urmatoare sa mai fac 2 BIG-uri pe care nu le-as fi putut rata nici mort.
Pe la ora 21 am ajuns si eu in Barcelonnette, o superba localitate turistica de unde pornesc multe trasee montane pitoresti. Pedalasem 180km cu peste 3000m diferenta de nivel, cea mai grea zi din tot turul. La intrare in localitate era un parc unde am vazut statuia unui important nobil, stapanul de odinioara al acestor tinuturi.
Apoi am plecat in oras sa-l vizitez. Mi-a placut mult atmosfera: multi turisti, stradute medievale, cladiri vechi, totul era OK.
Prin Barcelonnette:
ar apoi am cautat o carciuma ca era cazul sa ma mai si cinstesc dupa asa o zi plina. Am gasit o taverna cu terasa unde am gustat 1 l de vin alb la carafa ce m-a costat 10EUR. Am mai stat la discutii cu niste tineri. Am mai povestit cu un canadian. Si l-am sunat pe maestrul Stefan Hodi sa-i comunic pe unde mai sunt. Acesta s-a mirat tare caci stia ca sunt la Nisa si nu-i venea sa creada ca-ntr-o singura zi am ajuns in mijlocul Alpilor francezi.
Pe la miezul noptii am plecat si m-am pus cu sacul de dormit sub niste molizi in acel parc in apropierea acelei statui.
Locul unde am dormit in Barcelonnette:
