Apoi dupa inca cativa km de serpentine ajung in pasul Mendolo unde gasesc o luxoasa ministatiune plina de turisti.
Urmeaza coborarea, trec prin superbe localitati, trec pe langa un mare lac pe langa localitatea Revo, zaresc si un castel medieval impresionant pe un deal iar in localitatea Dimaro, decid sa iau masa la un restaurant ieftin, caci nu mai mancasem o ciorba calda din Ungaria, mi s-au lipit matele de atatea alimente reci de supermarket. Aici cea mai ieftina ciorba, una de legume fara carne costa 5 euro, o farfurie destul de mica, deci de 4 ori mai scumpa ca la carciumile de la noi. Iau totusi o farfurie ca sa nu ma imbolnavesc cu stomacul, iar la sfarsit ospatarita I se face mila de mine si-mi mai da o farfurie de ciorba gratis, deci m-am scos. In continuare dupa localitatea Vermiglio unde am intalnit niste randunici vicioase care s-au napustit asupra mea apoape atingandu-mi parul in iutele lor zbor, parca erau pasari de prada sau lilieci, a inceput o catarare superba cu niste peisaje de vis.
Pe traseu intalnesc si multe fragute delicioase si niste cazemate de pe vremea razboaielor mondiale.
Urcam spre pasul Tonale (1883m), in stanga mea erau muntii acoperiti de ghetari cu varful Adamello(3554m) iar in dreapta mea era Parcul National Stelvio. Bicicleta mea facea un zgomot neplacut, un ciclist italian pe care l-am intalnit pe traseu mi-a spus: “You have a glorious old bike!” si nu-i venea sa creada ce tur am facut cu respectivul magar de sarma. Tot el mi-a spus ca problema zgomotului strident de la bicicleta mea era prilejuita de ruperea unei spite pe care el mi-a indoit-o in asa fel sa scap de zgomot.
In pasul Tonale vizitez un mausoleu inchinat eroilor italieni din al 2-lea razboi mondial. Sunt fericit ca am ajuns in cel de-al 18-lea pas din Alpii italieni in slapi.
Apoi merg la o terasa si discut la o bere pe care o scot din bagaj cu niste motociclisti nemti care se mira de rabla mea si de indrazneala mea de a parcurge Europa in asemenea conditii. Apoi urmeaza coborarea spre frumosul orasel Edolo.
De aici am de urcat un nou pas, passo del Aprica (1181m). Pe traseu ma trezesc ca opreste o masina de teren de unde iese un Italian pletos care se arata foarte interesat sa afle despre calatoria mea. Imi da o sticla de suc si niste ciocolati si-mi lasa o adresa care era la vreo 50 km departare in drumul meu si-mi zice in 3-4 ore sa fiu la el sa ma cinsteasca si sa-mi ofere ospitalitate pt. aceasta noapte.
In Aprica din nou intalnesc o statiune cocheta si stau la o terasa la un cappuccino discutand cu niste italieni.
Apoi am coborare in serpentine pana in localitatea Tresando. De aici pedalez pe valea raului Adda. Pe traseu ma opresc intr-un loc incantator sa fac o baie in rau. Apoi ajung in frumosul orasel Sondrio.
Mai am de pedalat cativa km pana ajung in Talamona, satul unde sta stimabilul care m-a invitat la el. Intreb niste localnici care ma indruma spre resedinta sa. Aici zaresc o vila imensa, terenuri intinse, masini agricole mari, o ferma de animale si o herghelie de cai de rasa. Sun la poarta vilei si iese o doamna cam pe la 65 ani, bine aranjata. O salut respectuos, ma prezint ca ciclopelerin roman aflat in traversarea Europei si-n expeditia tineretii mele. Doama casca niste ochi mari si incepe sa rada sagalnic cand ma vede in slapii cu care m-am laudat ca ma facut 18 pasuri in Alpi. Imediat ma invita inauntru dup ace afla ca sunt trimis de fiul sau. Imi spune ca fiul sau inca nu a venit acasa, ma invita la masa si ma serveste cu o excelenta portie de spaghete, branza si prosciuto. Apoi dupa ce-mi da si niste prajituri desert si un nectar de portocale, ma trimite sa fac un dus unde ma si barbieresc, ca-mi crescuse barba.
Apoi m-am intalnit cu Ornella, o superba si focoasa italiana bruneta cam la 25 de ani. Am o minunata discutie cu aceasta fiinta adorabila. Aflu ca sotul ei este Raimondo Vairetti, fost campion al Italiei de ciclocross si actualmente proprietar de mosie, vila,bar, ferma, herghelie de cai de rasa, terenuri, utilaje agricole,etc. Tipul era miliardar si in plus am aflat ca mai si organizeaza un maraton international de ciclism in memoria prietenului sau Marco Pantani, maraton ce poarta numele regretatului mare campion de ciclism italian. Raman perplex de aceste vesti, si ii marturisesc ca Marco Pantani este mentorul meu, caci eu nu am idoli (adica singurul meu idol este Isus Christos), restul chiar si Stefan cel Mare si Mihai Eminescu sunt doar fabuloase entitati umane care au marcat istoria si pe care-i voi admira “ad eternitas”.
Ma imprietenesc si ma joc si cu micuta Nicole, fetita de doar 2 anisori a fericitului cuplu Vairetti. Traiesc momente de mare fericire iar pe peretii vilei vad poze imense cu Raimondo in marime naturala aflat in diverse competitii importante din perioada cand era un ciclist de top al Italiei. Raimondo era cu 5 ani mai in varsta decat Marco Pantani, cand l-am intalnit avea 42 ani, dar arata ca la 30.
In curand aveam sa ma intalnesc cu acest personaj minunat care mi-a facut mult bine. Asemenea momente si etape din existenta unui om sunt greu de descris in cuvinte. Cand ne-am reintalnit eram foarte emotionat iar el cand a aflat ca porecla mea este Pantani Carpaticus si ca ciclistul meu preferat este regretatul sau prieten “il Pirata” a ramas si el impresionat si nu-i venea sa creada. Cand mi-a aflat povestea si cum am traversat Apii in slapi, facand si multe ocoluri si bucle a ramas si mai impresionat si m-a felicitat calduros. Am povestit multe si cu mare regret in suflet mi-a spus ca mare pacat ca “il Pirata” s-a stins, ca daca mai traia mi-ar fi facut cunostiinta cu el si ca s-ar fi bucurat mult sa intalneasca un asemenea personaj ca mine, si el fiind boem si non-conformist.
Am petrecut o seara minunata fiind invitat la cina de aceasta familie deosebita. A fost una dintre cele mai frumoase seri din intreaga mea viata, desi am avut ocazia sa am serate intime, artistice si literare alaturi si de corifei ai culturii romane, membri ai academiei romane, oameni ca: Paul Everac, Gheorghe Azap si Ionel Bota dar si sportivi cum ar fi Joe Indianul (Torok Janos) si Torok Zsolt. In lungile mele calatorii prin tara am intalnit si oameni mari.
Intalnirea cu Raimondo a fost un eveniment unic pt. viata mea.
Apoi mi-a dat o camera unde m-am odihnit foarte bine. Ziua urmatoare m-a dus cu jeep-ul sau in oraselul Morbegno, unde a comandat la un bike shop sa mi se puna bicicleta la punct. Mi-au reparat bicicleta, mi-au dat si camere de rezerva, apoi m-a invitat la un restaurant unde am mancat bine. In cele din urma a trebuit sa ne despartim. I-am promis ca voi reveni pe viitor la el si l-am invitat si eu in Romania la mine, dat mi-a spus ca este asa de mult atasat de caii sai de rasa ca nu pleaca niciunde mai mult de cateva zile.
Printre altele Raimondo mi-a facut si niste cadouri: o bandana si un tricou cum purta si Marco Pantani, o pereche de ochelari, manusi de ciclism, etc.
Peste putin timp am ajuns la lacul Como si m-am adapostit de o torentiala cu grindina la un local langa lac in localitatea Colico. Apoi vremea si-a revenit si am putut continua. Am ales sa ocolesc lacul pe latura sa nordica. Lacul are cam 65km lungime, o reala splendoare cu peisaje de vis. Pe langa lac erau multe localitati turistice foarte pitoresti.
Comuna Gravedona m-a impresionat cu aerul sau medieval.
In localitatea Menaggio m-am intalnit cu niste cicloturisti olandezi care mergeau spre Venezia. Am stat la o terasa la o discutie interesanta cu ei.
Apoi mi-am cautat un loc sa-mi pun cortul si am reusit intr-o localitate din apropiere sa gasesc un loc pe plaja langa niste pescari care mi-au permis sa campez acolo.
Dimineata urmatoare fac o baie matinala in lac si dupa doar 21 de zile de cand sunt plecat ma cuprinde un puternic dor de tara, de mama si de casa si incep sa plang ca un prunc retardat desi eram intr-un adevarat colt de paradis.
Pe langa Tremezzo fac o baie in lac din nou si urmaresc un ratoi superb.
Apoi am de trecut printr-un tunel de aprope 4km lungime, unde bicicletele sunt interzise. Traficul este destul de puternic iar zgomotul asurzitor, dar sistemul de iluminare al tunelului este impecabil si astfel ca reusesc sa ajung cu bine in celalat capat.
De aici pedalez aproape de granita cu Elvetia. Se vedeau niste munti mari in departari, Alpii elvetieni.
Pe tot traseul in aceste bogate localitati turistice intalnesc si palate si cladiri somptuoase ca de exemplu Villa d”Este din Cernobbio.
Mai fac o baie, mai admir un palat si ajung apoi in orasul Como.
Nu departe de acest oras de la capatul lacului ma bucur sa vad si un hidroavion.
De aici ma indrept spre Varese, orasul unde s-au nascut marii ciclisti castigatori ai turului Italiei: Stefano Garzelli si Ivan Basso. Aici descopar un centru istoric fascinant in forma de cerc.
Dupa doar 22km de pedalat pe un traseu incantator unde mai am o catarare si intalnesc o pestera interesanta, ajung si la lacul Maggiore la fel de frumos ca si fratele sau lacul Como. Ma intalnesc cu acest superb lac in localitatea Laveno.
Vremea este splendida, clima are o puternica influenta meridionala, iar apa in lac este tocmai buna de baie asa ca in drumul meu spre capatul sudic al lacului ma opresc sa fac baie de cateva ori in locatii de vis.
La un moment dat intalnesc o rata salbatica cu pui.
Cel mai mult mi-a placut popasul de la Sesto Calende unde era o plaja plina de oameni bogati, ambarcatiuni scumpe si unde niste copii se balaceau in voie alaturi de niste lebede.
Tot aici intalnesc si flora mediteraneana.
Apoi din localitatea Arona, parasesc lacul si ma indrept spre orasul Biella, un vechi oras atestat documentar inca din anul 826, scapand pentru putina vreme de munti si de peisajele de vis. Am intrat in Piemont, lasand fascinanta Lombardie de nord in urma.
Sunt impresionat de straziile medievale din acest superb oras.
