Aveam in spate un rucsac cam uzat si cu background important (cel cu care am fost in turul european din 2007 si turul din Balcani 2008 si in multe alte ture majore). Greutatea lui era de vreo 12 kg. Aveam toate lucrurile in el: sac de dormit, cort, izopren, haine, scule, aparat foto, mancare etc). A trebuit sa apelez la acest mod neconventional si nepotrivit pt. cicloturism pt. ca mi se stricasera toate MTB-urile iar treking-ul Kona mi s-a furat de mult.
In prima parte am pedalat prin monotona Campie de Vest trecand prin localitatile: Sicula si Cherelus. Dupa 26 km am facut primul popas in localitatea Sintea Mare unde m-am oprit la terasa unui magazin si am stat la niste beri. Aici m-a recunoscut patronul si am avut o discutie cu el despre ce ture am mai facut. Apoi am baut cu niste tineri, unul dintre ei, Horia a zis ca poate imi rezolva ceva de munca in Italia in domeniul silviculturii. Pe atunci nu-mi puteam imagina ca voi pleca pana-n Italia fara sa ma intorc acasa tinand cont de bugetul redus. Sincer, speram sa ajung doar pana la Budapesta sa ma intalnesc cu prietenul Mircea care m-a invitat de mult timp si a tot insistat sa-l vizitez. Aici in Sintea Mare m-am intristat vazand niste copii obraznici care m-au oripilat cu intrebarile si proasta educatie iar Horia a inceput sa vrajeasca niste tinere fete de 14- 15 ani (care din pacate pareau a fi gustat deja de ceva vreme din fructul oprit). Ce rau a ajuns tineretul in ziua de azi si ce preocupari are!
Pana la urma un pusti a vrut sa-mi sparga roata cu un ac in timp ce mergeam sa iau o bere. M-am enervat, era sa-l bat si am plecat mai departe.
In Chisineu Cris, orasel unde pe vremuri traiau bunicii mei si aveau o casa impunatoare (familie respectabila, bunicul Ioan Moga a fost avocat). Aici m-am oprit sa mai sorb 2 beri pe o terasa unde am vorbit cu niste tiristi si am sunat niste prieteni printre care si George Culda(Geobatesaua).
Am pornit mai departe trecand prin Socodor si Pilu (localitate unde s-a nascut regratata bunica Ica (fiinta care m-a iubit cel mai mult si care ar fi mandra de mine, tatal ei era birau adica primar si era singurul om care avea bicicleta in sat la inceputul secolului trecut).
De aici a venit un tronson de vreo 15 km foarte monoton, dar cu drum impecabil si trafic redus. Doar mai trecea cate un tir in viteza, drumul era ingust,fiind trecut de miezul noptii, racoarea era persistenta iar rucsacul din spate ma apasa ingrozitor. (N-am mai purtat rucsace grele in ture din vara lui 2008). La Varsand la intrare in sat este un motel- restaurant turcesc unde sunt prieten cu bucatarul sef. De fiecare data cand ma duc spre Occident cu bicicleta fac un popas de cel putin 12 ore aici. Am propriul meu loc de campare gratuit pe care scrie (loc de pus cortul al cicloturistului Pantani Carpaticus). Desigur ca si de aceasta data m-am oprit aici, am ajuns la ora 2 AM. Si m-am apucat sa savurez bere Stella Artois (costa doar 5RON, stiam ca-n Ungaria, berea va costa in general 1 euro la birturi de sat, iar la cele cu stil din marile orase poate costa pana la 3 euro).
Locul unde pun eu cortul de fiecare data cand plec in Occident
Si am tot savurat, si am savurat si mi-am scris jurnalul si am vorbit cu niste tiristi turci cateva chestii elementare in engleza, si mi-am rememorat aventura mea in Anatolia si dragostea pierduta.
Plangeam si beam, Of tinerete, taram al fagaduintelor pierdute! Of "Mica Tiroleza! unde esti? si tu Judith, cea mai tare si superba si in forma bikerita din cate mi-a fost dat sa imbratisez. Unde sunteti? Plangeam si beam si ma gandeam ca cel putin voi face o tura in civilizata tara vecina unde ciclistii sunt respectati, unde lumea e mai civilizata si unde s-a nascut Judith si Aneta, superba roscata care-mi placuse atat de mult la Magic Life.
Si uite asa m-am trezit ca se face ora 8AM cand m-am dus la cort sa alunec intr-un somn adanc si in uitare. - acest text a fost scris in localitatea Gyal inainte de 6 mai ziua cand am plecat in turul european cu Mircea.
Scurt rezumat al turului meu european - text scris dupa 24 iunie, tot la Gyal, tot la Mircea dupa ce m-am intors din tur
Pe 18 aprilie la ora 18 a anului curent aveam sa pornesc in cea mai interesanta aventura si tura a tineretii mele.Initial credeam ca voi pleca doar pana langa Budapesta la un prieten, un om respectabil cu un palmares cicloturistic impresionant. Am vorbit mult pe net in prealabil cu acest minunat om, MirceaF care mi-a schimbat viata si care m-a ajutat cel mai mult in viata cu exceptia parintilor pe care nu i-am vazut de mai bine de 70 zile si care se topesc de dorul odraslei cicloratacitoare.
MirceaF mi-a trimis 5000FT(20 euro) iar eu am scos din buzunar 100RON, cu acest umil buget aveam sa am parte de una din cele mai interesante calatorii pe 2 roti din istoria cicloturismului (scuzati lipsa modestiei dar veti vedea de ce folosesc vorbe mari).
In primele 3 zile m-am cinstit excelent, m-am simtit minunat, in Bekes m-am imprietenit cu o respectabila familie de maghiari care au dat o mica petrecere in cinstea mea. A fost super, am fost omenit cum nu m-as fi asteptat, si am ras si m-am distrat cu toata familia, inclusiv cu "Mama Leone" (asa o voi denumi pe stapana familiei care m-a servit cu niste bunatati excelente: (spaghete cu carne delicioase, muratura de pepene verde, carnati picanti deliciosi), iar cu stapanul familiei am baut celebra tarie traditionala (Unicum - dupa parerea mea mai bun ca whisky-ul scotian), iar cu baiatul familiei - un atlet de performanta am avut ceva discutii interesante in engleza, dar cel mai mult mi-a placut discutia cu Erika, fetita familiei in varsta de 16 ani, o superba bruneta care pana la urma mi-a cedat camera sa pt. odihna nocturna dupa o serata minunata in care ne-am simtit bine pana la ora 2AM. Am ras copios si a fost minunat. Aceasta familie s-a delectat auzind povestile mele din turele mele.
Deoarece mi-am permis sa intru si pe la restaurante si sa ma omenesc cum se cuvine, m-am trezit in cea de-a 4 zi cand mai aveam peste 100km pana la Budapesta, ca m-ai am doar 800FT (3 euro) in buzunar. A urmat o zi austera in care nu mi-am permis sa mai platesc nici bacul astfel ca am ocolit vreo 20 km, iar spre disperarea mea, am nimerit pe un drum care era trecut eronat pe harta mea veche. Practic, un drum trecut pe harta era inexistent, astfel ca m-am vazut in situatia sa mai fac vreo 50 km in plus pana sa ajung langa Budapesta, unde pe la ora 23 ma astepta prietenul MirceaF (ultimii 15 km pedalandu-i impreuna pana la resedinta sa din Gyal, o viluta cocheta aflata langa o padure deasa.
In acea noapte am stat pana la 4AM la discutii si la chefuit. M-a asteptat cu o lada de bere Tuborg, palinka si vin si mancare excelenta. A fost minunat. Era data de 22 aprilie (urmatoarea zi dupa ce am ajuns la bunul meu prieten).
Apoi pana pe data de 6 mai aveam sa stau la el, in conditii excelente, fara sa-mi lipseaca nimic. Aveam 3 biciclete la dispozitie pt. ture in zona : cursiera mea, un treking Montana si un MTb Shimano care ulterior mi l-a facut cadou pt. turul european.
In acest rastimp pana la ziua plecarii spre Italia, m-am intalnit si cu 2 cicloturisti deosebiti din Ungaria, prieteni de-ai mei: cu Agoston (un student poliglot foarete educat cu care am pedalat anul trecut pe langa Geogagiu Bai) si cu prietenul Gabor Gyorgyi (omologul meu de la clubul BIG Challenge, maghiarul cu cele mai multe pasuri in Alpi). Am facut si 3 ture in zona.
Pana la urma a venit si fericita zi mult asteptata cand excelent echipati dar si bine pregatiti mental dar si material, am pornit spre marea aventura. MirceaF a scos din buzunar un buget de 1000euro iar eu am pus doar 156 euro ( 120 euro sponsorizarea lui Carmen Gabriela Barbu, 25 euro sponsorizarea lui Dan Mazilu ( redactor sef la Mbike si prieten al meu)si 11 euro ce am gasit pe jos (de fapt 3000 forinti am gasit pe jos echivalentul a 11 euro, chiar in ziua plecarii) Tin sa le multumesc distinsilor mei sponsori. Va iubesc.
Prima zi de tura impreuna cu Mircea a fost una de acomodare si de tatonare pt el, care desi in tinerete a pedalat vreo 300 000km in 20 de ani (are un palmares remarcabil: 7 tururi ale Romaniei si 4 tururi europene importante. Dar spre deosebire de mine, de Duma si alti smecheri ciclomesteri de pe la noi, este de o modestie nemaintalnita, nedorind publicitatea sau gloria desarta), in ultimii 20 de ani nu a mai facut ture importante. Soarta a facut sa ne cunoastem: un vechi lup de mare singuratic: Mircea si nebunaticul tanar boem: Carpaticus. Astfel s-a nascut o echipa de cicloturisti care au facut un tur deosebit in Europa si speram ca vor urma si altele pe viitor.
In prima zi am pedalat vreo 100km, pana la 35 km de Balaton unde ne-am cazat la pensiunea Venus din localitatea Tac. Conditiile au fost excelente, mancarea buna, costul doar 28euro.
Ziua urmatoare ne-am trezit ca ploua mocaneste si observand ca va ploua toata ziua, am ramas inca o noapte la aceasi pensiune si nu am pedalat decat 8km in toata ziua pana la un restaurant din satul vecin si inapoi.
Apoi am continuata traseul si am trecut printr-o zona pitoreasca pe langa un lac. In curand aveam sa ajungem la Balaton unde am pedalat pe pista ciclabila pana Mircea s-a saturat de denivelarile de pe pista si astfel ca am luat-o pe drumul carosabil care este interzis ciclistilor, dar spre norocul nostru traficul nu era asa intens si nu ne-a oprit Politia. Dupa localitatea turistica Fonyod, am gasit un camping deschis si am luat un bungalow ce a costat doar 20 euro. Apoi ne-am dus in apropiere la o terasa unde am savurat diverse specialitati traditionale stropite cu lichidul ce ne place.
Ziua urmatoare am pedalat printr-o zona deluroasa cu zeci de catarari iar Mircea a inceput sa ma injure de zor ca l-am dus pe asa un traseu greu, inca nu-si incalzise muschii. Pana la urma am ajuns aproape de granita cu Slovenia unde ne-am cazat la cel mai scump motel intalnit, unul de 4 stele care avea si strand termal, unde totusi cazarea a costat doar 43 euro. Apoi am plecat sa facem aprovizionarea si din nou a urmat o seara cat se poate de agreabila.
Sunt fericit ca am ajuns acasa, dupa 77 de zile ma topeam de dorul catelusei mele Candy:
Continui fotojurnalul in ordine cronologica
Carpaticus si Mama Leone - la prietenii din Bekes
Cele mai bune spaghete din tur daruite de Mama Leone
in imensa pusta intalnesc un totem
un motor modificat si reprofilat
gravura interesanta la un restaurant
Cel mai bun bab guyas din tur (4 euro)
Da, si eu impartasesc opinia lui Ombun. Cand pleci mii de km, luni de zile si cu zeci de kile bagaje se cheama ca asta e un "modus vivendi". In fiecare tara se gasesc si putini "nebuni" de acest tip si mii sau zeci de mii de cicloturisti obisnuiti sau normali.
Continuarea postarii pozelor:
flori de mar superbe in pusta
un schelet la un local
Berea mea favorita in Ungaria (de obicei 1 euro)
Bustul unui rege din Evul Mediu
O statuie mai sexy
O sperietoare superba si imensa facuta din fan
Acum postez poze din Budapesta, pana acolo nu prea am avut ce poza, imensa pusta desi e interesanta nu prea e fotogenica.
detaliu din cladirea teatrului national maghiar
Mircea si statuia eternului calator
minunate flori, dedicatie pt. toate biciclistele de pe forum
Dunarea la Budapesta
eu si statuia unui boschetar, cine s-ar fi gandit ca o sa ajung si eu sa merg pe jos in tur?
Un pod celebru in Budapesta
Pe malul drept al Dunarii
Si sa dau cateva indicatii sau constatari despre Ungaria: este o tara sigura, destul de "bike friendly" cu multe piste ciclabile, unele de excelenta calitate, adesea se intalnesc astfel de piste chiar si intre localitati pe distante de pana la 20km. Cel mai popular traseu si cea mai importanta pista este in jurul Balaton-ului. Totusi sunt cateva portiuni, in special in zona orasului Siofok, unde aceasta pista se suprapune cu drumuri carosabile.
In Ungaria recomand cicloturismul pe drumurile secundare, unde traficul este redus iar pedalatul o placere.
Personal imi place in Ungaria sa pedalez in zona muntilor Matra si Buk, la Balaton, in Budapesta (avem o pista ciclabila excelenta EuroVelo 6), dar in special in muntii Pilis si la N de Budapesta spre Esztergom.
Preturile sunt la unele alimente mai ieftine ca la noi, la bere putin mai scump ca la noi, la carciuma o bere este in jur de 200-250FT (3-4RON) - la carciumile de sat si 350 - 600FT(5-8ROn)- la carciumile mai cu pretentii din orase. Recomand bab guyas ( in jur de 1000FT -4 euro) sau langosul unguresc care contine si ceapa rosie, sunca, branza, smantana - costa in jur de 500FT-2 euro. Vinurile sunt destul de ieftine si bune. Berea ce o recomand: Dreher e considerata cea mai buna, personal mi-a placut mai mult Borsodi dar si Amstell.
De asemenea mi-a placut si Arany Aszhok care e mai ieftina.
In Ungaria sunt si multe stranduri termale iar campinguri se gasesc in fiecare orasel in general, dar se poate campa in toata Ungaria liber si gratuit, se intalnesc multe locuri unde se poate face wild camping, in special dupa boscheti si copaci, aproape de diverse lanuri de grau, porumb etc.
Ungurii sunt in general educati, bine crescuti, primitori, dar nu prea vorbesc engleza decat tineretul.
In schimb daca stiti germana aveti mai multe sanse sa comunicati cu localnicii.
Acum cred ca Budapesta merita mai multe poze:
O cladire interesanta aproape de pista EuroVelo6
Hotelul Intercontinental
un copac interesant tuns langa Teatrul National
statuia unui mic arlechin, in departare Palatul Regal
In nordul Budapestei in Obuda, intr-o zi ploioasa
un castel interesant la Budakalasz, aproape de casa prietenului Gabor Gyorgyi
trofeele prietenului Gabor Gyorgyi pe care l-am vizitat la domiciliul sau
In ziua in care m-am dus sa-l vizitez pe Gabor am avut parte de ceva senzatii tari. In primul rand ca m-a prins o ploaie torentiala de m-a udat tot, astfel ca am ratat intalnirea si am stat la o terasa langa Dunare la N de Budapesta vreo 2 ore la bere pana a trecut ploaia.
La N Budapestei am gasit un grafitti care mi-a placut mult
Cel mai tare grafitti din Budapesta
Apoi dupa ce l-am vizitat pe Gabor si am stat 2 ore la povesti cu el. Am vazut si filme video din turele lui in Alpi si m-a servit cu niste snacks-uri.. La plecare mi-a dat si 2 tricouri si o pereche de sosete cadou.
Apoi am trecut pe langa Palatul Parlamentului unde am oprit sa mananc un sandwich facut de Mircea.
Simbolul capitalei Ungariei
In continuare m-am tot plimbat prin centrul si am pedalat pe superba pista ciclabila aflata pe partea stanga a Dunarii, ceea cu Bastionul Pescarilor si Citadella. Pana la urma m-a prins noaptea si m-am ratacit prin Budapesta.
Podul Arpad Hid noaptea
Pe la ora 23 am reusit sa ajung la prietenul Mircea care a fost ingrijorat dar de bucurie ca am ajuns a facut un gratar.
Specialitatea culinara a lui Mircea - gratarul vanatoresc
Si l-am stropit cu vinisor bun
Vin si tigari traditionale unguresti
In fiecare zi Mircea m-a omenit foarte bine iar eu in schimb doar trebuia sa-l mai ajut la treburile gospodaresti.
In general am baut bere Tuborg si vin rosu si am fumat tigari Simphonia.
Pana la urma a venit si mult asteptata zi de 6 mai cand bine echipati cu 2 MTB zdravene am pornit la drum spre aventura europeana:
Fericita zi mult asteptata 6 mai 2011
Cat am stat la Mircea, am incercat sa relationez si cu vecinii care vorbeau cam slab engleza si cel mai mult mi-a placut de fetita cea mica a vecinului din dreapta, fetita lui Viktor, o scumpete superba cu care am incercat sa vorbesc putin in engleza.
fetita vecinului Viktor
In prima zi de tura cu Mircea, la iesire din Budapesta in localitatea Erd, am vazut o bicicleta extrem de veche pe o casa, ce semana cu bicicleta strabunicului meu, primul om din localitatea Pilu posesor de bicicleta si biciclist pasionat. Sper ca undeva din stele are acces sa vada ce am facut eu pe pamant, vlastar al familiei Moga ce sunt.
Bicicleta ca a bunului meu strabunic. Fie-i memoria vesnica!
In localitatea Martonvasar am ocazia sa ma reculeg intr-o splendida bisericuta amplasata in mijlocul unei poienite inmiresmate de flori multicolore.
Bisericuta de poveste din Martonvasar
Langa localitatea Velence ajungem la un lac interesant unde era o rezervatie de pasari, o flora interesanta cu mult stuf si multa salbaticie. Era si un camping pe care il ratam, astfel ca in curand vom plati mult mai mult cazarea la pensiunea din Tac.
La rezervatia naturala de langa Velence
Dupa ce trecem si de orasul Szekesfehervar cautam un camping dar nu gasim astfel ca intreband un pastor aflam ca este o pensiune cocheta la 5 km de la drumul principal in stanga. Ajungem la pensiunea Venusz unde datorita vremii nefavorabile vom ramane 2 noptii. Pretul era de 28 euro, camera pt 2 persoane, conditiile excelente.
Pensiunea Venusz din localitatea Tac
In prima seara era nunta, noi ne-am pus si noi sa chefuim: mai ales Mircea cu bastarca (palinca cu cola) si in special eu cu bere Stella Artois si apoi bastarca. Mi-a placut mult cum era amenajata aceasta pensiune in interior. Mi-a atras atentia un cocos impaiat.
Cocos de pusta panonica imortalizat
Si de asemenea am gasit o harta veche a Panoniei ce mi-a placut mult.
Harta a Panoniei de pe vremea Imperiului Austro-Ungar
Asadar dupa sejurul nopti de 2 nopti la pensiunea Venusz ne-am continuat traseul cand in sfarsit am avut vreme buna. Era o frumoasa zi de luni cand am ajuns la Balaton, cel mai turisticizat lac din lume si cel mai mare lac de pe continentul nostru, numit de catre unguri: "Marea Ungariei". Daca in 2007 cand il vedeam prima data eram fascinat de el, acum dupa atatea ture europene Balatonul pt mine nu mai era decat un imenns lighean panonic eventual si putin imputit, ca am vazut multe anghile in descompunere (pesti filiformi) plutind pe apele verzui. Totusi Balatonul ca destinatie de distractii ramane un reper pt. Europa Centrala: sunt vreo 30 de stranduri in jurul sau, sute de pensiuni, zeci de hoteluri, mii de case de vacanta, sute de restaurante, toata infrastructura necesara ca cetateanul sa se simta bine. Apa in lac poate ajunge vara pana la 28 grade C, deci mai cald chiar si ca in Mediterana.
local la Siofok - cel mai mare oras al Balaton-ului
Eu am insistat sa mergem pe pista ciclabila insa in zona lungului oras Siofok pista coincide cu drumuri carosabile cam intortochiate si de calitate indoielnica, cu multe denivelari, astfel ca dupa vreo 20 km de pedalat cu nervi, Mircea s-a enervat si exact in momentul cand am ajuns la pista ciclabila autentica, a decis sa o luam pe drumul carosabil care era interzis biciclistilor si destinat doar traficului rutier.
Totusi am reusit sa fac o poza lacului, una singura, dar in anii trecuti am facut sute de poze in aceasta zona.
locul unde se trece Balaton-ul cu bacul, cel mai ingust loc al lacului
Astfel ca am pierdut peisajele spre lac si am pedalat asa pana pe la ora 17 cand dupa statiunea Fonyod am dat de un camping deschis unde am hotarat sa ramanem peste noapte. Am luat un bungalow ce era foarte vechi si rustic dar ne-am simtit minunat. A costat 20 euro, dar am avut si apa calda si avea 2 camere a cate 2 paturi + terasa + living (probabil cea mai avantajoasa cazare de la Balaton) Si fiesta a inceput, in seara aia am iesit sa mancam la un local la cateva sute de metrii. Langosul unguresc a fost delicios dar si berea Arany Aszhok la halba. Apoi la noi in bungalow am continuat sa petrecem pana tarziu in noapte. O noapte memorabila si mama cate am mai povestit despre aventurile si turele de neuitat din viata noastra.
La bungalow-ul unde viata a fost dulce
Zia urmatoare dupa ce am scapat de intinsul lac panonic, a inceput o zona de podis cu zeci de catarari scurte, unele aveau si 1 km si panta 10%, pana la urma m-am ales cu niste injuraturi de la Mircea. Satele erau traditionale si am vazut multe biserici frumoase si multe cuiburi de barza.
Un sat maghiar traditional
Pana la urma am ajuns la Lenti, un orasel ce avea si un camping cu strand termal de lux de 4 stele. Acolo pretul la cort fiind de 33 euro pt 2 persoane si un cort, astfel ca am decis sa luam o camera la motel care costa 43 euro, dar am avut si mic dejun inclus iar conditiile au fost excelente. A urmat iar o seara placuta dupa ce am fost la un supermarket Lidl sa ne aprovizionam cu ceva d-ale gurii si cu bere.
In Lenti am fost impresionat de vechiul mormant al unei fetite trecute la cele vesnice pe vremea cand bunicii mei erau inca tineri si fericiti.
Of Doamne, ce e si viata omului? Floarea Campului! Sa culegem asadar mirabila samanta a bucuriei si a armoniei pe acest pamant al suferintei cat mai avem inca timp! Carpe Diem! tu frate al meu. Doamne ajuta-ne! Ai mila de neputinta noastra!
Mormantul ce mi-a adus lacrimi in ochi
to be continued
Si scuzati ca la inceput fotoreportajul meu nu este prea profesionist pt ca n-am avut pozele la dispozitie, eram inca in calatorie. Daca va intereseaza intreaga poveste si schimbul de replici intre mine si pasionatii de ciclism din Romania inregistrativa pe cel mai tare forum de ciclism din Romania, pe www.ciclism.ro si acolo pe forum la rubrica ture si expeditii aveti ce citi si ce vedea.
Aceasta prima parte a turului o dedic cu recunostinta sponsorilor: Carmen Gabriela Barbu si Dan Mazilu
cu prietenie,
Claudiu
