Apoi facem o pauza sa bem un capuccino si Liviu mananca niste ciocolati. In continuare incepem sa pedalam si trecem prin localitatea Baia de Cris unde a murit Avram Iancu la 10 septembrie 1872. La bifurcatia drumului spre Vata de Jos unde trebuia sa ne despartim, ma hotaresc sa-mi prelungesc si eu turul si cu inca 2 traversari a Muntilor Zarandului astfel ca merg cu Liviu, iar Liviu imi da bonus o baie la complexul balnear de la Vata de Jos, unde 30 min de baie intr-un bazin cu apa termala costa 15RON de persoana, dar conditiile sunt excelente. Pacat ca trebuie sa impartim micul bazin si cu o cucoana care vorbeste cu un angajat doar despre morti si raniti, stricandu-mi ziua, eu care am venit acolo sa ma relaxez. Apoi mergem la un restaurant si eu mananc o pizza iar Liviu o ciorba de pui a la grec. Si iata-ne din nou pe biciclete.
Trecem printr-o zona tot mai pitoreasca, trecem prin satul Vata de Sus, apoi se termina drumul modernizat si intram pe un drum forestier. Satul Cazanesti ne uimeste cu biserica de lemn monument istoric, iar la cativa km mai incolo incepe un drum anevoios cu multe serpentine dar ideal pt MTB. Pedalam cativa km pana ajungem in zona de culme iar dupa cativa km intram in judetul Arad. Prima casa din judetul Arad m-a surprins mult fiind o casuta taraneasca autentica dar vopsita in exterior cu tot felul de desene interesante si citate in Latina. O casa de poveste intr-un décor admirabil.
.jpg)
Cativa km coboram pe un drum execrabil plin de bolovani pana ajungem in satul Obarsia unde observam multe case pictate cu personaje din desenele animate. In continuare trecem prin sate traditionale unde intalnim si biserici de lemn. Dupa vreo 20 km intram in drumul European E68. Aici facem pauza sa mancam la un restaurant niste virsli si sa bem o bere. Apoi constatand ca e cam tarziu si mai avem fiecare aproximativ 90 km pana acasa, plecam si pedalam intr-un ritm alert. Liviu tine trena si baga tare. Astfel ca 14 km pana la Savarsin trec foarte repede. Aici trebuie san e despartim, Liviu o ia spre Faget iar eu continui pe European pana la Barzava.
Pedalez puternic cei 24 km pana la Barzava caci sunt in criza de timp. Ajung la Barzava pe la ora 18:30, deci mai am doar o ora de pedalat pe zi si am de trecut muntii Zarandului din nou pe un forestier pe care nu l-am mai facut de multi ani. De aici incepe o catarare puternica cu pante de pana la 15-18% pe drum prost cu pietris. In varful dealului intr-un loc superb unde se vedea Valea Muresului si comuna Barzava ma trezesc cu o turma de oi si sar 2 caini ciobanesti pe mine. Le arunc o felie de paine pe care mi-am pus-o in buzunarul de la spate in prealabil in caz de primejdie. Astfel ca scap de caini fara probleme. Continui drumul, trec pe langa o stana unde ma mai latra alt caine si intru in padure, panta e abrupta, ideala pt antrenament iar soarele apune in departarte.
Se face tot mai intuneric mai ales ca intru intr-o padure deasa. La un moment dat ma trezesc ca sare o dihanie zburatoare din stanga si trece la cativa metri deasupra mea: era o bufnita imensa care s-a asezat in varful unui ciot de copac la vreo 10 metri de mine, astfel c-am putut-o admira in toata splendoare sa. Traseul este foarte salbatic si pe masura ce se lasa seara devine tot mai inspaimantator. Mai cobor o panta pana in apropiere de un salas, apoi urc la greu din nou, si in curand ma speriii din nou, de data asta un motociclist apare dupa o curba, fara faruri si silentios, astfel ca sunt la un pas de a fi calcat de acest motor ce m-a bagat in groaza. Apoi urmeaza o coborare prin padure de cativa km. Ultimii 12 km pana la Taut ii fac pe noapte, pe langa paduri infricosate pline de mistreti si lupi. Adrenalina mea creste astfel ca nici macar nu-mi iau inca o haina pe mine, desi eram imbracat cu o singura vesta de ciclist si era tot mai frig , degetele de la maini incepeau sa-mi inghete.
Cu chiu cu vai ajung totusi la Taut unde ma duc la un bar si iau un snacks si beau cateva beri Ursus de bucurie ca am invins toate dificultatile si ca am ajuns teafar aprope de casa.
Aici am placerea sa intalnesc un domn pe la 60 de ani , mare montaniard si bun cunoscator al tarii noastre si mai ales al muntilor Carpati, astfel ca ma parte de o seara agreabila discutand despre aventurile noastre in munti.
Apoi pedalez ultimii 25 km pe noapte fara luna admirand fericit stelele. Ajung acasa pe la ora 1: 30 AM rupt de oboseala si de fascinatie dupa o noua tura de vis.
In incheiere vreau sa-i multumesc din nou lui Liviu care este initiatorul acestei ture autumnale din Apuseni.
Liviule- confrate intru pasiune ai fost din nou la inaltime! Sa traiesti si sa ne revedem sanatosi la urmatoarea tura!
