3 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

A doua zi dimineata langa sacul meu de dormit zaresc 2 biciclete cu bagaje de cicloturism. Spre bucuria mea ma intalnesc cu un cuplu de cicloturisti din Zagreb care faceau un tur de o luna prin insulele Croatiei. Erau chiar la inceputul turului. Ma imprietenesc cu ei si stam la discutii. Ma cinstesc si cu o cafea si o bere iar la plecare imi dau si niste conserve. Le doresc calatorii frumoase in continuare!

Intre localitatile Kraljevica si Bakar pot admira un frumos golfulet. Traficul devine tot mai intens pe masura ce ma apropii de Rijeka.

Mai pedalez cativa km. si ajung in zona portului orasului Rijeka.

Nu stiu ce pacatele mele fac de nimeresc pe autostrada A7. Pedalez cativa km. in trafic si conditii de cosmar, trec si printr-un tunel unde masinile veneau cu 120km/h. Cat pe ce sa ma prapadesc.

Apoi o iau la dreapta pe primul drum intalnit salvandu-mi viata si ajung iar in Rijeka. E momentul sa vizitez orasul.

Intalnesc si o biserica in stil italian.

Imi place mult acest oras care are o excelenta asezare strategica. Observ multe vile pe un deal dar si multe barci.

Prin centru ajung si la o reprezentare grafica deosebita.

Prin tot orasul gasesc postere imense cu gagici in bikini.

De aici mai pedalez 20km, in special am catarare usoara dar sustinuta pana in localitatea Rupa. De aici se intra in Slovenia pe la vama de la Jelsane. In Slovenia fac urmatorul traseu: Jelsane - Ilirska Bistrica - Pivka - Postojna - Kalce - Idrija - Tolmin - Bovec - Passo Predil - unde intru in Italia. Traseul este unul montan, pe la Ilirska Bistrica ma prinde o ploaie torentiala. Ma adapostesc intr-o statie de autobuz. Pana in Pivka am iar de urcat. Aici intalnesc un tanc roz. Pe traseu intalnesc si reclame imense cu celebrele pesteri cu care se mandresc slovenii.

In Postojna observ chiar si un grafitti cu celebra pestera care este la doar cativa km. de acest loc.

Mai am inca o catarare si ajung cam in 2 ore in orasul Idrija. Pe traseu iar ma prinde o ploaie.

De aici intru pe valea raului Idrijica.

In oraselul Tomin intanesc 2 personaje de teapa mea, membrii ai unei formatii rock, boemi si alcoolici pe deasupra. Ne simtim minunat si-mi fac cinste pana ajung sa dorm cu sacul de dormit pe terasa carciumei inteles fiind in prealabil de domnul ospatar.

Ziua urmatoare intru pe valea raului Soca, un traseu de vis presarat cu sate traditionale.

Pe langa localitatea Zaga zaresc o cascada puternica.

Iar ma prinde ploaia si trebuie sa ma adapostesc intr-un restaurant. Preturile aici sunt cam piparate cu 2, 30EUR pt. o bere. Dupa 2 ore pot sa pedalez din nou si in curand ajung la un afluent al raului Soca.

Ajung in statiunea montana Bovec unde trec prin cel de-al doilea furt din tur. In timp ce am intrat la un supermarket cineva mi-a smuls pelerina de ploaie de pe bicicleta.

Este cam tarziu, vremea e cam capricioasa si ma decid sa raman in zona peste noapte. Peisajele sunt la inaltime.

Ma apuc de racolat turistii occidentali biciclari si reusesc sa intru in gratia unui grup de nemti ciclisti care ma invita la un luxos restaurant unde petrecem o seara agreabila. Nemtii comanda un platou urias plin de bunatati.

Eu sunt in centrul atentiei si sunt rugat sa comand ce-mi doreste inimioara. Trebuie sa sarbatoresc caci am realizat deja traversarea Balcanilor de Vest pe o distanta de 1300km preponderent prin zone montane. Soarta este generoasa cu mine. Si comand cu nonsalanta o tochitura de caprior. Desigur ca vinul curge in valuri in insetatele noastre gatleje. Vai ce serata! Vai ce show!

Urmeaza o minunata seara in care ne simtim excelent, am ce le povesti generosilor nemti. Tot in acest local pot admira si niste tablouri de calitate.

Tarziu in noapte, satisfacut si euforic, ma pun cu sacul de dormit dupa un boschete in aceasta statiune de care ma leaga atatea amintiri. Ziua urmatoare se anunta perfecta si intru in cel mai frumos Parc National al Sloveniei.

Ura! Iata-ma in Alpii Orientali, mai precis in Alpii Iulieni. Paradisul alpin incepe aici.

Urmeaza o catarare de cativa km. si peisajele de vis incep sa apara.

Trec si prin sate pitoresti.

In acesti munti semeti se intalnesc multe capre negre.

Dupa ce urc vreo 7km ajung si-n fata celei mai dificile catarari pe drum asfaltat din Slovenia, un drum care duce la un refugiu la peste 2000m. Panta se anunta infernala.

La inceput am de urcat pe langa un parau.

Incep si serpentinele si panta este tot mai nemiloasa.

Din pacate nu reusesc sa fac ultimii km. ai catararii din cauza unei ploi si sunt nevoit sa ma intorc intrand in Italia pe la pasul Predel.

Aici in pas intalnesc si o statuie reprezentand un leu.

De aici o iau spre Tarvisio, apoi Pontebba.

De aici urmeaza o superba catarare de 13km. Spre pasul Pramollo, si el aflat pe lista BIG. Am parte de peisaje superbe si mult soare.

Dupa vreo 8km de urcat pe la cota 1200 gasesc si o ferma montana de unde se poate cumpara cascaval direct de la producator.

Urc in continuare bucurandu-ma de peisaje deosebite.

In varful pasului dau peste un lac glaciar.

Interesant este ca acest pas este situat pe granita a 2 tari, in Italia se numeste Pramollo, dar cum mai mergi ceva sute de metri intrand in Austria, pasul se numeste Nassfeldpass.

Dupa cativa km. de coborare ajung la un lac forte limpede.

Iata-ma in Karnisch Alpen, o zona spectaculoasa din sudul Austriei. Peisajele vorbesc de la sine.

Prin Austria pedalez putin pe valea raului Gail intre Hermagor si Mauthen. Este o zi minunata din nou.

In Mauthen fac o pauza de masa, apoi admir frumoasa biserica din localitate.

De aici incepe urcarea spre Plockenpass, o noua catarare BIG pe care nu o pot rata. Pe traseu intalnesc si multe tunele si am parte de destule serpentine pana in varf.

In varful pasului este intrarea in Italia si ma intampina o frumoasa statuie reprezentand lupoaica care i-a hranit pe Romulus si Remus. In Italia pedalez pe ruta: Timau - Paluzza - Comeglians - Sappada - Auronzo di Cadore - Misurina - Cortina d'Ampezzo - Selva di Cadore - Canazei - Moena - BOLZANO - Riobianco - S. Leonardo in P. - Passo Rombo.

Cobor mai bine de 10km si apoi decid sa ma pun cu cortul pe o pajiste langa localitatea Timau langa un rau unde ma racoresc.

Ziua urmatoare se anunta destul de calduroasa iar din localitatea Paluzza atac un nou BIG spre Monte Paularo. Aceasta este una din dificilele catarari din Alpii italieni, uneori panta depasind 15%. Cu bagaje grele o astfel de catarare este un calvar si o mare suferinta atat fizica cat si psihica iar daca avem parte si de canicula, este iadul pe pamant. Dar ma lupt si ma fortez, trebuie sa fac toate BIG-urile ce mi le-am propus. Sa vedem daca voi reusi? Usor nu va fi. Baga mare Carpaticus! Si catararea parca nu se mai sfarseste.

Ajung si la un sat montan unde zaresc o frumoasa pictura. Se pare ca Il Giro a trecut si pe aici candva. Traseul este extrem de dificil dar splendid.

Putin mai incolo ajung si la o panorama superba. Traficul este foarte lejer, fiind un traseu ideal pt. rutieri.

Pe ultimii km. am parte de serpentine printr-o padure de conifere. Si in sfarsit ajung si in varful catararii unde se afla un castel turistic.

2 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

Dupa ce se opreste ploaia o iau spre Pozega. Drumul este de buna calitate urmand cursul unui rausor. In localitatea Brestovac ma prinde iar ploaia, sunt nevoit sa intru intr-un bar iar aici am norocul sa intalnesc un arhitect care ma va primi o noapte in casa sa de vacanta unde-mi va da o camera si vom sta la povestit multe.

Imi continui tura si intru in zona colinara Pozeska Gora.

Pe masura ce ma apropii de Bosnia intalnesc tot mai multe cladiri care poarta nevindecata cicatrice a razboiului din urma cu 10 ani.

Dupa Nova Gradiska si Okucani intru in drumul E661 si traversez autostrada A3. Croatia are ceva infrastructura, nu gluma iar starea drumurilor este de buna calitate.

Mai am 13km pana in Novi Varos iar apoi inca 6 km pana in Bosnia si intrand in orasul Bosanska Gradiska fac o poza primei biserici intalnite.

Cu mare nerabdare gust si prima bere traditionala bosniaca care se va dovedi printre cele mai bune din toata Europa.

Ma apuca foamea si caut ceva traditional de mancare. La un moment dat un titlu interesant imi atrage atentia.

Aici voi gasi "cevap" - mancarea lor traditionala care este foarte gustoasa la un pret de doar 4EUR.

Ma prinde noaptea, mai pedalez putin pana in localitatea Vrbaske unde am parte sa-l intalnesc pe Goran, un tanar bosniac care ma primeste la el acasa, ma lasa sa dorm intr-o incapere, imi da de mancare niste slanina cu ochiuri de ou si ceapa, iar la plecare imi face cadou un sac de dormit vechi a carui fermoar este nefunctional. Iata-ma asadar salvat si adevaratele pasuri montane vor incepe chiar din ziua urmatoare.

Dupa ce-mi iau ramas bun de la salvatorul meu Goran cu mii de multumiri pornesc la drum. Trec prin localitatile Donji Podradci si Gornji Podgradci. De aici drumul incepe sa urce cu o panta nu prea dificila si se intra in Parcul National Kozara.

Aceasta zona a Europei este destul de salbatica si are un potential cinegitic si turistic destul de ridicat. Drumurile sunt cam proaste, in zona finala a pasului am cativa km. de macadam.

Dupa cam 15km de catarare ajung in sfarsit la statiunea Mrakovica la peste 1000m altitudine. Aici ma opresc la un restaurant sa mai infulec o portie de "veseli cevap". Zaresc si o buturuga cu niste flori in culorile tricolorului nostru.

Urmeaza o lunga coborare pana in localitatea Kozarac unde vad o moschee de toata frumusetea.

Tot aici gasesc si un cimitir musulman cu monumente funerare originale.

Incepe o zona cu o puternica comunitate musulmana si sunt uimit de multimea si de diversitatea moscheelor. Toate aceste impunatoare edificii sunt dotate cu cel putin un minaret filiform care se indreapta spre inaltimi catre Alah.

Dupa orasul Prijedor, ajung sa pedalez pe valea raului Sana care este curat precum numele sau de origine latina.

Putin mai incolo intalnesc o noua moschee interesanta.

Zona este foarte atractiva pt. cicloturism. Dealuri domoale impadurite strabatute de acest rau splendid.

Dupa orasul Novi Grad intalnesc o alta splendoare a naturii: raul Una care este raul cu apele cele mai pure din tot turul meu european. Sunt pur si simplu uluit de aceasta culoare intensa a apei acestui minunat rau. De asemenea pot observa pesti imensi jucanduse in undele sale cristaline.

Ajung si-n orasul Bosanska Krupa unde zaresc o frumoasa cetate medievala pe un deal.

Vremea este perfecta pt. a vizita orasul si cetatea si a ma putea bucura de viata. Alah este cu mine!

Traseul spre orasul Bihac este o reala incantare. Sosea excelenta, trafic redus, decor natural admirabil.

Sunt un norocos sa am parte de asa peisaje.

La un moment dat fac si o scurta baie in acest super rau. Apa este foarte rece.

Langa localitatea Brekovica gasesc un camping si reusesc sa ma imprietenesc cu niste bosnieci care ma invita la un adevarat festin, ne simtim bine si apoi imi si platesc taxa de campare. Sa traiasca bosniecii!

Locul meu de campare este exact langa rau, asa am dorit eu. Ce frumos a fost!

Continui itinerariu si intalnesc o localitate ce poarta numele unei amice inginer chimist din capitala dar si a unei renumite ape minerale din Croatia. Peisajul este minunat la fel ca frumoasa Costela. Scumpa mea Costela iti dedic aceasta poza si inca te astept sa facem turul Romaniei pe 2 roti cum ne planuiam odata!

La iesire din Bosnia mai fac o ultima poza unui panou publicitar reprezentand o voluptoasa duduie. In departare se vad muntii Piljesevica. Of Bosnia ce dor imi va fi de tine frumoasa si manoasa tara!

In Croatia am parte de o catarare sustinuta de cativa km. si apoi intru in faimosul Parc National Plitvicka Jezera.

Pe traseu ma intalnesc cu un cicloturist neamt mai in etate care refuza sa-mi spuna daca intrarea la celebrul complex lagunar este costisitoare sau nu. Probabil ca s-a speriat putin de mine. Zicea ca nu stie engleza, dar nu pot sa cred o asemenea declaratie. Ajuns in fata casei de bilete, mi se inmoaie picioarele vazand costurile exagerate, un bilet costand peste 30EUR. Ma las pagubas si fac o poza unui panou publicitar.

Prin acest parc misuna o gramada de turisti de toate nationalitatile, acest loc este un magnet turistic si infrastructura este excelenta. De asemenea se gasesc pe aici si niste hoteluri si resturante. Totul este aranjat ca la carte. Se pare ca croatii stiu sa profite de pe urma turismului.

In continuare am de facut un pas spre Vrelo unde gasesc o cruce veche care imi atrage atentia.

Urmeaza o noua catarare care-mi ofera o buna panorama spre muntii Piljesevica.

Apoi mai am de facut inca un pas de 798m spre localitatea Otocac. De aici urmeaza un lung traseu de culme pana intru intr-un alt Parc National. Se simte deja clima mediteraneana.

Mai putin si ajung la pasul Vratnik care este pe lista BIG.

In aceasta zona sunt multe trasee marcate de ciclism.

Urmeaza o coborare de cativa km. printr-o zona carstica.

Marea Adriatica ma intampina in curand cu paradisul sau floral si apa sa imbietoare de un albastru intens.

Gasesc si maci galbeni superbi.

In departare zaresc o insula carstica.

Sunt in oraselul turistic Senj de unde ma aprovizionez de la un supermarket. Apoi pornesc sa fac splendida Coasta Dalmatica. O iau spre nord. Toata coasta e alcatuita din urcusuri si coborasuri, adica pe placul meu.

In imediata apropiere a orasului Senj ajung intr-un punct strategic de pe harta lumii.

Pana aici am pedalat deja 1000km. Tinta mea este macar sa-mi dobor recordul de anul trecut, deci mai imi ramane de pedalat macar un 4001km. Voi reusi eu oare sa acopar distanta de la Bucuresti pana la Polul Nord pe 2 roti? Aceasta intrebare ma macina, dar sunt ambitios si Dumnezeu cu mila! Voi lupta! Voi invinge! Voi deveni si eu erou ca badita Anton Duma.

Deocamdata o tai spre nord spre orasul Rijeka. Dupa doar cativa km. gasesc un cires cu fructe galbene si-mi astampar setea. Sunt si smochini in zona dar vai fructele lor inca nu s-au copt!

Sunt intr-o zona paradisiaca, un adevarat regal pt. cicloturism. Practic e combinatia intre munte si mare, am mult soare, flora si fauna mediteraneana, trafic destul de ok, sosea perfecta. Ce-mi mai pot dori?

Traseul este asemanator cu cel din Sithonia, Anatolia sau Liguria. O adevarata splendoare!

Mai pedalez cam o ora pana cand inainte de orasul Novi Vinodolski gasesc o plaja pe placul meu si fac o pauza de baie. Tarmul este stancos si prezinta si niste alveole.

In apropiere este un magazin asa ca-mi iau si niste bere rece si raman sa savurez clipa. Apa este destul de rece dar locul unde ma aflu este de toata frumusetea.

Dupa 2 ore de plaja si baie, vremea se schimba brusc, nori negri acopera cerul si ma surprinde o furtuna. Dar am alveola mea unde sa ma adapostesc.

Intemperia nu tine mult si astfel pot sa continui. Ma opresc in localitatea Bakarac unde voi ramane sa dorm intr-o statie de autobuz. Aici intalnesc din pacate doar tineri zeflemitori iar o fata blonda de moravuri usoare isi rade de mine si ma ia peste picior.