Pe data de 4 iunie la ora 21 am plecat de acasa in una dintre cele mai interesante aventuri pe 2 roti din viata mea. Am pornit pe o bicicleta americana neagra, o semicursiera cu cadru de fier, foarte grea dar rezistenta ce avea doar 5 pinioane pe spate si 2 foite pe fata. Nu am mai avut rabdare sa plec a doua zi, mai ales ca avem si insomnie si-mi doream de peste un deceniu, un tur pe 2 roti in Europa.
Aveam 28 de ani, eram tanar, boem si nebun si aveam sa plec in aventura tineretii mele. Aveam doar 500 euro pe card, bani primiti dintr-o sponsorizare al omului de afaceri Mihai Verbita, la insistentele edilului local Nicolae Mehelean. Acestor oameni le datorez prima mea tura adevarat pe batranul continent, implinirea unui vis si intalnirea cu magnificii si spectaculosii Alpi.
Desi pedalasem initial peste 80 000km in nenumarate ture prin Romania, era prima mea tura internationala, pt ca asa ma hotarasem de mult timp, ca nu voi merge in Europa decat incepand cu anul in care Romania va fi membra a Uniunii Europene.
Pe la ora 24 intram in Ungaria pe ploaie torentiala si fulgere, de am speriat o vamesa maghiara cand m-am schimbat de hainele ude dupa un mic imobil. Apoi am continuat sa pedalez pe ploaie, eram fascinat de fulgerele ce le vedeam in departari si de o luna portocalie ce iesea dintre norii amenintatori. Prima oprire am facut-o langa Bekesckaba unde sub sosea era un gang unde pe pereti era scris cu graffiti.
Inceputul turului care mi-a marcat viata din anul de gratie 2007.
Acolo m-am schimbat din nou. Si asa am pedalat toata noaptea avand un vant violent din fata. Pe la 5 dimineata am prins un superb rasarit de soare si am constat cu uimire ca langa drum era o pista impecabila de biciclete, desi eram in plin camp. astfel ca mi-a luat o noapte intreaga de pedalat pe drumuri pana sa realizez ca sunt si piste de biciclete. Eram aproape de localitatea Szarvas. In continuare am mai pedalt pan la ora 8, apoi m-am pus intr-o padure cu cortul si am dormit pana la ora 14.
Am inceput din nou sa pedalez, in scurt timp am ajuns sa traversez Tisza, puternicul afluent al Dunarii. In prima zi am reusit sa pedalez 230km, recordul pentru intreg turul. M-am pus cu cortul intr-o poienita la vreo 30 km de orasul Kesckemet.
Ziua urmatoare am ajuns la Balaton la Siofok m-a prins o torentiala de m-am adapostit intr-o statie de autobuz:
Apoi am pedalat pe langa Balaton, pe niste piste ciclabile superbe. Am facut de cateva ori baie in lac si m-am bucurat sa vad lebede:
Apoi am vizitat orasul Keszthely care mi-a placut foarte mult si unde am vazut si un mare palat.
Blazon la intrare in palat:
Apoi am pedalat spre oraselul Lenti care era aproape de Slovenia. Pe traseu am intalnit si o casa interesanta al unui sculptor care sculptase tot felul de chestii si langa drum:
Apropape de granita m-am oprit la un han unde am mancat bine si am baut niste beri, ascultand muzica clasica, pe cel mai mare compozitor maghiar prietenul lui Chopin, pe nemuritorul Liszt. Stateam afara pe terasa, priveam cerul incarcat de nori, eram intr-o atmosfera superba, plina de verdeata si arbori si savuram bere si muzica minunata al marelui compozitor.
Tarziu tot pe la miezul noptii am trecut vama in Slovenia. Ma indreptam spre Maribor pe drumuri secundare. La vreo 15 km de vama intr-un sat am auzit zgomote de petrecere, veselie mare, urlete, muzica puternica. Astfel ca m-am dus acolo sa intreb care e drumul spre Maribor. De fapt doream sa vad cum se distreaza slovenii. Era ziua unei fete si imediat am fost invitat sa ma alatur petrecerii. Astfel ca m-am distrat pana la 4 dimineata, savurand mancaruri alese si vin bun si dansand cu convivii si cu sarbatorita care din pacate era cam grasa si ochelarista. Fetele din Slovenia nu sunt din pacate pt ela asa de frumoase ca cele de pe la noi sau ca unguroaicele.
Tatal sarbatoritei:
Apoi deoarece au vrut sa ma culce intr-un cotet de gaini imens (perversi slovenii astia). Probabil ca din cauza ca nu mi-a cazut cu tronc sarbatorita, au vrut sa ma pedepseasca cu bietele galinacee. Eu fiind putin ametit si nefiind zoofil, am refuzat si am taiat-o la sanatoasa pana in urmatorul sat unde mi-am pus cortul in spatele unei biserici, camuflat fiind de un gard viu. Aici am dormit doar 2ore jumate, apoi de frica sa nu am probleme cu localnici am plecat si m-am culcat la vreo 10 km in cort intr-o padure, revenindu-mi dupa orgia din ajun.
Pe la ora 14 m-am trezit si am luat-o spre Maribor pe un drum cu un trafic intens si cu soferi nervosi. Unul a oprit sa ma injure si sa-mi zica: “You should be dead on this road!” Desigur i-am raspuns: “Thanks dude!” ( Mersi cumetre) “Get lost!” (Dispari!)
In Maribor am vizitat centrul istoric al orasului, catedrala gotica si apoi am mancat o shaorma imensa ce a costat 3,5euro. Mi-au placut mult cladirile vechi din centrul istoric asemanatoare cu cele din centrul Brasovului.
Statuie din Maribor
Iesind din oras am luat-o pe valea raului Drava, apropiindu-ma de Alpii Orientali. Peisaj de vis, tot mai frumos pe masura ce inaintam. Sate traditionale, cu biserici superbe.
Biserica de lemn de pe raul Drava
Pe raul Drava am intalnit si o practica deosebita de turism: plutaritul.
Langa orasul Dravograd mi-a atras atentia un bastion medieval si o statuie din lemn reprezentand o pasare.
Aici am pedalat tot pe langa raul Drava si am trecut si pe langa un lac superb unde am vazut pesti imensi care ieseau la suprafata apei. Am petrecut o singura seara in Austria langa orasul Klagenfurt si m-am imprietenit intr-un local la o benzinarie cu niste austrieci foarte de treaba, astfel ca am petrecut o seara excelenta. Apoi m-au lasat sa dorm in sacul de dormit in spatele benzinariei. Dimineata m-am trezit ca austriecii au facut o gluma proasta, nu am mai gasit stalpii de cort. Probabil ca cineva i-a luat sa rada de mine. Asta e, am cautat 2 bete si am ajuns sa pedalez jumate din Europa avand stalpi de cort dintre cei mai primitive: adica 2 bete. Dar omul cat traieste invata si nevoia il invata pe om.
In curand aveam sa ma lupt cu unul din cele mai dificile pasuri din Europa: Wursen pass, primul meu pas din Alpi.
Cand am ajuns in varful pasului la cota 1073 m, am avut surpriza sa intru din nou in Slovenia. Am avut o coborare superba si deoarece se innopta am decis sa ma pun cu cortul in apropiere de statiunea Kranjka Gora. Ziua urmatoare am vizitat superba statiune de la poalele Alpilor Iulieni, apoi am inceput sa urc pasul Vrsic (1611m), cel mai inalt pas din Slovenia. Am intrat in Parcul National Triglav, o splendoare a naturii. La un moment dat am detectat o gaura imensa in munte, si o cascada de zeci de metrii izvorand din stanca si rostogolindu-se pe peretele vertical. A fost unul dintre cele mai spectaculoase pasuri din viata mea, trafic destul de redus si panta de pana la 14%.
In varful pasului dupa ce m-am extaziat de peisaje, m-am trezit ca nu-mi mai functioneaza franele si urma o coborare de peste 1000m diferenta de nivel.
In prima parte a coborarii am facut gogomania de a ma risca pe bicicleta si franam cu adidasul stang, astfel ca dupa cativa km m-am trezit cu o gaura imensa in talpa. Ultimii km de serpentine am fost nevoit sa-i fac pe jos. In curand am ajuns pe valea raului Soca, unul dintre cele mai pure si curate ape curgatoare de munte ce am intalnit in viata mea.
Datorita faptului ca mi s-au stricat franele m-am vazut nevoit sa renunt la idea de a face traversarea Alpilor de la est la vest si astfel m-am decis sa o iau spre Adriatica coborand pe valea raului Soca. Pe langa localalitatea Kobarid, am intalnit un baiat de treaba priceput la mecanica care mi-a reparat franele si m-a servit cu o bere. Am vrut sa-i ofer 10 euro pt reparatii dar a refuzat, era si el un biker pasionat. Apoi am luat-o de-a lungul raului Soca spre Adriatica. In localitatea Kanal am mancat o pizza excelenta ce a costat 8 euro. Interesant este faptul ca desi raul Soca s-a largit aproape cat Oltul, era la fel de curat ca si cand l-am vazut prima data. Acelasi albastru intens..
Ziua urmatoare eram in a 8-a zi din tur si intrasem in a 5-a tara din Europa: bellissima Italia. Am intrat in orasul Gorizia aproape semidescult.
Degetele incepeau sa-mi iasa prin adidasul stang. Am tot cautat un magazine de incaltaminte second-hand dar n-am gasit si primul lucru ce mi-am luat din Italia din Gorizia a fost niste prosciuto (sunca) delicioasa si o bucata de cascaval excelent. Si astfel un vis de al meu a devenit realitate. De peste un deceniu am visat sa ajung in Italia pe 2 roti. In Gorizia mi-a placut enorm fortareata medievala care era cocotata pe un deal.
Apoi am coborat pana la Adriatica in localitatea Monfalcone unde am intrat intr-o zona portuara industriala pe bicicleta si m-am trezit stupefiat ca se coboara o bariera la cativa cm. de capul meu cat pe ce sa-mi crape capul. Apoi iese un om dintr-un imobil si incepe sa urle la mine ca e interzisa trecerea.
Astfel ca ma enervez si renunt a mai merge la mare si ma indrept direct spre Alpii Italieni, spre Dolomiti, trecand prin Udine. De aici imi cumpar o pereche de slapi cu 4 euro. Cu aceasta incaltaminte aveam sa traversez Alpi de la est la vest.
