Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
joi, 27 februarie 2014
49 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 49 (Pasul Gavia - Italia)
Fac un scurt popas in localitatea Santa Caterina sa privesc o harta cu celebra catarare ce o voi face azi.
Zona este superba. Intalnesc multe vile de vacanta si observ ca inca se construieste destul.
De aici incepe catararea spre marele Gavia pass. Dupa cativa km. pe la cota 1800 ajung la ultima statiune inainte de pas. Vremea este splendida.
Incepe catararea in serpentine intr-un décor natural de invidiat.
In curand ma apropii de zona superioara a padurilor de conifere.
Pe traseu intalnesc si un individ care urca pasul cu un echipament bizar, o combinatie intre skateboard, role si ski.
Vine momentul sa fac pauza de masa. Voi manca prosciutto, salam excelent, cascaval fin, masline, etc. Un adevarat festin!
Apoi continui sa urc. Vine o portiune dificila cu serpentine.
Mai fac cate o pauza sa admir peisajul incantator.
Ma simt foarte bine la inaltime din nou.
Admir si niste exemplare de zambru, coniferele care cresc la cea mai mare inaltime din Alpi.
Putin mai sus mai studiez niste floricele.
Putin mai sus pot admira circurile glaciare de pe versantul de vizavi.
Ajung si la un torent situat la o inaltime de peste 2200m.
Mai rar ma depaseste si cate un ciclist. Pe aceasta mitica catarare am intalnit mult mai putini ciclisti decat pe celebrul Stelvio.
Mai sus imi bucur sufletul cu niste campanule superbe.
Zaresc si niste margarete violete pt. fete cum i-ar place amicului meu George Bacovia. Fie-i tarana usoara! Ce pacat ca n-a ajuns si dansul pe aici.
Circurile glaciare se vad tot mai bine de la aceasta inaltime.
In departare vad chiar si un mic ghetar.
Frumoase peisaje intalnesc in zona terminala a pasului. Sunt din nou fericit.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)