Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
vineri, 11 mai 2012
Tura cu globetrotter-ul Chris Roach pe meleaguri aradene -partea 1
Imediat dupa ce am revenit acasa din turul din Europa Centrala, am primit un telefon de la un prieten din Bucuresti, Dan Mazilu, redactorul sef al revistei Mbike care ma anunta ca am sansa sa gazduiesc un cicloturist din Australia care face turul lumii pe bicicleta. Imediat am sarit in sus de bucurie, acceptand pe loc combinatia de a deveni gazda si ghid pt. tanarul Chris Roach care parasise tara de bastina, Australia, in urma cu 3 ani.
Pe ziua de 26 aprilie, intr-o joi am si plecat sa ma intalnesc cu Chris. Am pedalat 30km pana intre localitatile Buteni si Joia Mare unde ne-am intalnit. Din prima clipa ne-am placut si s-a legat o frumoasa relatie de prietenie neconditionata.
Prima pauza am facut-o la un magazin din Buteni unde Chris a trebuit sa faca pauza de masa.
Aici sincer sunt putin socat de meniul australianului care-si face sandvisuri cu dulceata si castraveti. M-a servit si pe mine cu o felie si nu l-am putut refuza si recunosc gustul nu e asa rau desi eu asi prefera sandvisuri cu pateu, unt si castraveti.
Urmatoarea pauza o facem cativa km mai incolo la Barsa unde stam la terasa unui magazin sa mai povestim. Avem toata ziua la dispozitie, tinand cont ca Chris va sta la mine, deci nu ne grabeste nimeni.
Aici Chris se mira de niste gaini care stau tocmai langa masa noastra. De asemenea este incantat sa vada cativa sateni care pedaleaza dar ii explic caci acesti oameni folosesc bicicleta in scop utilitar pt. ca benzina s-a scumpit si e saracie mare in lumea satului romanesc.
Mai pedalam putin si ne oprim langa Voivodeni sa-l imortalizez pe Chris in spate cu Muntii Codru Moma de care ma leaga atatea amintiri.
Apoi deviem 2 km din drumul principal si mergem la localul meu preferat al prietenului meu Ovidiu din Bocsig Cartier caci e momentul sa sarbatorim intalnirea dintre 2 adevarati cicloturisti ai planetei. Imediat suntem inconjurati de multi tineri interesati de ispravile australianului. Chris se bucura de momente de glorie ca de obicei, oamenii il aplauda si eu impreuna cu un tanar din localitate ii facem si cinste niste beri.
Ne povesteste si ne incanta despre lungul sau periplu. Copiii stau cu gura cascata si-l asculta cu atentie.
Pe bicicleta lui se pot observa niste stegulete pe care Chris le are tocmai din Nepal. In lunga calatorie aceste stegulete sau mai deteriorat putin.
Vine desigur si Ovidiu, patronul localului care si el este cicloturist si m-a ajutat si pe mine mult, un adevarat baiat de milioane. Discutam multe cu australianul.
Chris se simte bine aici si este incantat de picturile din interiorul barului.
Intotdeauna m-am simtit bine aici, unde oamenii sunt de calitate iar bautura curge garla la preturi modice.
Vine momentul cand trebuie sa plecam. In apropiere trecem si peste un pod recent construit.
Avem doar 12km pana la Ineu. Ajunsi la mine in oras ii arat centrul.
Chris este primul australian care trece prin Ineu dupa ce a parcurs 48 000km si a pedalat prin 42 de tari.
Ii arat si Cetatea Ineului veche din secolul al XIII-lea.
Apoi mergem la mine acasa unde dam o mica petrecere in cinstea marelui calator. Tata este vedeta, vorbind o engleza stricata si fiind plin de glume. Sa traiesti batrane! Pe pensia dumitale odrasla ta Carpaticus va face turul Europei. Sa tot ai asa parinti!
Candy al meu, sufletul familiei noastre este incantat de intalnirea cu Chris cu care se si imprieteneste.
Mama a pregatit tot felul de bunatati pt. Chris care se simte foarte bine in mijlocul familiei noastre.
Candy se urca pe mana australianului si se joaca cu el.
Ziua urmatoare dupa un copios mic dejun mergem putin pana la posta caci Chris are de trimis niste carti postale.
In timp ce Chris isi face treaba eu examinez bicicleta lui care a vazut 42 de tari.
Urmeaza sa plecam intr-o tura clasica pe traseul meu preferat din zona. Dupa localitatea Mocrea avem o frumoasa panorama asupra dealului copilariei mele.
Pe langa satul Chier intalnim un camp cu flori galbene.
Pe langa Maderat putem observa in departare dealurile pe culmea carora vom pedala in curand.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)