Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
miercuri, 4 noiembrie 2020
23 - Expeditia Dor de Dolomiti 2020 (2500km in 34 zile)
Aici la pizzeria Fontana intalnesc un cicloturist slovean care a facut o tura pana in Iran si era si membru warmshower ca si mine. Discut multe cu el la o bere dar din pacate nu ma invita la el, de frica pandemiei mondiale. Sunt ultima zi in clima mediteraneana, de aici incep Muntii Dinarici astfel ca azi ma voi relaxa toata ziua si voi dormi langa Ajdovscina la sac.
Day 24) Ajdovscina - Skofja Loka
Imi incep ziua cu o lunga catarare. Voi avea 15 km de urcat pana la Crni Vrh.
Dupa mai multi km de urcat ajung intr-o zona cu paduri de conifere, larix decidua. Aici e cazul sa fac o mica pauza la umbra. Ador sa ma intind pe iarba la umbra in zilele calduroase.
Soseaua este impecabila cu trafic redus, recomandat pentru cicloturism.
Pe traseu ma intalnesc cu un ciclist slovean care ma intreaba unde merg. De la Crni Vrh am o lunga coborare pana la Godovic. De aici cotesc la stanga spre Idrja unde opresc sa-mi cumpar ceva de mancare de la un supermarket. E cazul sa fac pauza de masa. O felie de pizza la mercator costa doar 1,19EUR. Se poate manca si ieftin asadar in Occident.
Urmeaza o catarare draconica spre Ziri cu o rampa medie de 9% cam ca si traseul spre pasul Valcan la noi. Catararea ma stoarce de energie. Efortul fizic este marea mea dragoste. Sunt cel mai fericit cand dau sa ma prapadesc dand la pedale pe infernale rampe care ma invata ca viata e o provocare, o lupta si un dor. Sfarsitul nu-i aici! Baga mare Carpaticus!
Dupa mult chin ajung la un izvor sa ma reimprospatez.
Dupa Ziri urmeaza o coborare pe DJ 210. Dupa Poljane fac o pauza sa mananc ceva dulce si ma intind pe iarba. Ador ciocolata sarbeasca si ursuletii gumati. La varsta mea si copilaria inca nu m-a parasit!
Deasupra mea e cerul senin. Nimic nu se compara cu o odihna bine meritata la umbra unui copac, intins in iarba moale intr-o zi torida de vara.
Pedalez pe valea raului Sora trecand prin localitati idilice.
In curand ajung in Skofja Loka, un orasel medieval, o adevarata bijuterie arhitectonica.
Pentru a ajunge in centrul istoric am de traversat un pod peste raul Sora.
Stau la o terasa, mananc un burek, mai povestesc cu fata si ulterior campez langa oras in apropierea unor supermarketuri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)