41 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 41 (Alto Adige, Merano si pista ciclabila Claudia Augusta din SudTirol)

Recomand aceasta pizzeria pt. turistii cu posibilitati. O bere la halba costa 4,20EUR.

Ulterior m-a prins o ploaie, mi-am cumparat ceva de mancare de la un supermarket si am pedalat inca cativa km. pana aproape de San Martino. Aici m-am oprit sa socializez cu niste tineri pe un hipodrom. Acestia m-au servit cu niste bere si m-au lasat sa ma pun cu sacul de dormit in mica cabana ce se poate vedea in fotografia urmatoare. Am dormit foarte bine si abia asteptam sa pedalez pe una dintre cele mai frumoase piste ciclabile ale Europei.

Ziua se anunta prielnica pt. pedalat. Micul dejun il iau pe aceasta banca din incinta hipodromului.

Apoi ma intorc in San Leonardo sa mai cumpar ceva de la supermarket. Aceasta localitate este situata intr-o zona superba a Alpilor, fiind inconjurata de trasee de exceptie.

Urmeaza sa pedalez pe pista ciclabila Claudia Augusta care urmeaza cursul raului Passirio. La un moment dat ajung si sa traversez raul pe un pod.

In apropiere de Merano intalnesc multe livezi de pomi fructiferi.

Ajungand in oras incep sa-l vizitez.

Merano este un oras cu destule biserici interesante.

Incantator acest oras de la poalele Alpilor, traversat de raul Passirio!

Intalnesc multi turisti dar si o cersatoare romanca care avea legat in par tricolorul.

Ajung si intr-un loc superb unde turistii sau localnicii pot sa se racoreasca in rau.

In acest loc binecuvantat binenteles ca voi sta si eu cateva ore sa fac baie in rau si sa ma relaxez. Mai discut si cu niste tinere nemtoaice.

Apoi mi se face foame si mananc cascaval si carnat de calitate.

In sfarsit pornesc la drum pe Claudia Augusta. In drum spre Naturno am parte si de o catarare cu cateva serpentine pe aceasta excelenta pista ciclabila.

Intr-o localitate dau peste un cires pe care il escaladez ca si in copilarie sa ma bucur de ravnitele fructe.

In Castelbello intreb si eu la un hotel de 3 stele daca nu ma lasa si pe mine sa dorm cu sacul de dormit prin zona. Cetateanul pe care l-am intrebat se nimereste a fi patronul si in loc sa primesc un sut in fund dupa ce-i spun scopul calatoriei mele, ma trezesc ca da niste comenzi unor doamne si sunt lasat sa dorm gratuit in cel mai tare apartament al hotelului. Am acces si la jacuzzi, dusuri dar si la pian incat ma si apuc sa trag o simfonie de Chopin de reusesc sa deranjez toti clientii hotelului cu stridentele mele zgomote polifone. Dupa cateva minute vine o fata ce lucra acolo si ma roaga sa termin cu siluirea instrumentului muzical ca sa nu-l supar pe seful si sa nu ma dea afara. Asa ca ma duc sa fac un dus, dar sunt atat de complicate acele butoane de ultima generatie incat era cat pe ce sa stric instalatia. Apoi m-am bagat la somn in patul matrimonial. A fost inefabil!

Dimineata mi-am luat la revedere de la domnisoara de la receptie si am facut o poza hotelului sa am ca amintire.

Castelul din localitate este cu adevarat delicios.

Pedalez repejor pana in Prato unde opresc sa mananc ceva si sa admir o biserica veche.

De aici incepe celebra catarare spre pasul Stelvio, al 2-lea pas al Alpilor ca inaltime si poate cel mai spectaculos dintre toate. La iesire din Prato observ o casa decorata in fel si chip. Ii fac o poza si ma trezesc ca urla un individ la mine ca fotografiatul casei costa 1EUR. Rusine sa-ti fie tarane ii zic si-mi vad de drum!

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!