Aici este un local non-stop unde ma simt excelent mai multe ore caci e momentul sa sarbatoresc. Apoi ma retrag la cort.
Ziua urmatoare ma opresc in comuna C. A. Rosetti unde servesc o ciorba de burta si niste bere. Si aici gasesc niste flori dragute.
In aceasta zi fac cam multe pauze si avansez putin. Pana la urma ajung sa campez dupa Buzau langa localitatea Vernesti langa un camp. Am parte de senzatii tari cand trece o combina exact pe langa cortul meu si-mi striveste inca un stalp de la cort si pompa. Iata-ma ajuns din nou fara pompa si iar o sa ma critice Gibonu ca fac cicloboschetareala. E bine totusi ca nu a trecut combina peste bicicleta sau peste cortul meu.
Ziua urmatoare pedalez pe Valea Buzaului.
Incep si catararile si Carpatii spre intensa mea bucurie.
Dupa ce trec de comuna Magura in varful unui deal dau peste un monument in memoria lui Mihai Viteazul care a trecut pe aici prin 1599.
In satul Ciuta gasesc o biserica monument istoric in incinta careia se afla un superb cimitir.
Printre cruci gasesc si una inchinata "fericitilor eroi".
Pictura bisericii este interesanta.
Cu siguranta ca am ce admira la aceasta biserica si nu-mi permit sa fac nici un comentariu.
Ma mai plimb si printre morminte si mi se face dor de "viata de apoi" - cand poate vom fi mai fericiti. (Nu puteam banui atunci ca in curand era cat pe ce sa-mi fie curmata viata violent si sa ma intalnesc cu cei trecuti dincolo.)
Continui sa pedalez pe Valea Buzaului in sus, iar in apropiere vad nori albi foarte apropiati de sol. Aceasta priveliste ma duce cu gandul la vorba latineasca: "Fama fumus, homo humus!" Mi-e cam frig si-s ostenit si incep sa delirez precum Bacovia odinioara. Sa ma fi lovit oare dementa juvenila?
In curand ajung la un restaurant unde ma opresc sa-mi astampar setea si sa-mi indestulez pantecele.
Aici in interiorul restaurantului este amenajata o cascada pe un perete. Stau aici cateva ore sa mai imi revin din melancolie.
Apoi fac o grava gresala. Dupa localitaea Cislau in loc sa-mi continui drumul spre Nehoiu ma decid fatidic sa o iau spre Valenii de Munte. Trec printr-o zona plina de etnici rromi care ascultau manele la maxim.
In localitatea Calvini descopar o superba biserica monument istoric.
Tot aici vad ultimii fluturi din aceasta toamna care se bucurau de niste flori galbene.
O cruce splendida imi atrage atentia.
Imi place mult si pictura bisericii.
O usa in stil bizantin imi incanta privirea.
Admir mult acest lacas sfant. Parca aveam niste presimtiri sumbre si poate doar credinta m-a salvat.
Apoi spre rusinea mea ma opresc in satul Zeletin sa sarbatoresc ca am ajuns in judetul unde s-a nascut Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg roman si prietenul lui Mihai Eminescu. Nu puteam banui ca voi trece si eu printr-o drama cat de curand.
Dupa ce stau aici la discutii la o bere cu un persanaj pitoresc si dramatic: un celibatar batran, betiv si trist, mai pedalez doar 1km unde gasesc un loc "perfect" in opinia mea de campare langa o casa parasita sub un nuc secular. Peste drum era o carciuma unde dupa ce mi-am pus cortul, am consumat pana s-a inchis. Apoi mi-am luat niste bere la pachet si am stat pe terasa alaturi de niste cheflii locali care m-au supus la grele incercari psihice si muzicale. M-au supus la perversiuni culturale sa zic asa, adica m-au pus sa le cant manele. Pana la urma am improvizat niste versuri din Shakespeare transformandu-le intr-o manea "ad hoc" spre deliciul golanilor prahoveni.
Printre altele am fost obligat si sa invat un dans de-al lor pe o manea. A fost o serata de groaza.
Pana la urma am ramas singur si mi-am impartit mancarea cu un caine negru ce avea niste ochi mari si langurosi.
Neavand unde sa leg bicicleta caci langa cort erau 2 arbori foarte grosi, am legat-o langa drum de parapeti, pe interior. Din sosea se vedea totusi bicicleta daca puneai farurile unei masini pe ea.
Pe la 2-3 AM am auzit o caruta ca se opreste in zona. Coboara 2 indivizi. Eu stau in cort tremurand de frica. Stimabilii imi taie lantul la bicicleta si mi-o fura. Aud doar atat: " Ma abtin!". Unul dintre banditi si-a incurajat tovarasul sa ma atace sa-mi fure si celelalte bunuri si poate sa ma si omoare, dar acel om s-a multumit cu bicicleta si astfel am scapat doar cu bicicleta ciordita.
Va dati seama ca nu m-am putut risca sa ies din cort sa fac scandal caci riscam sa ma bata sau omoare si sa ma fure de toate.
Vine si dimineata si fotografiez exact locul blestemat unde am devenit pieton si pedestru. Eram in satul Tarlesti judetul Prahova. Borna kilometrica spune tampenii.
