Totalul afișărilor de pagină

vineri, 28 octombrie 2011

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 1

Salut prieteni,

Voi incerca sa fac cel mai lung fotoreportaj al meu si cel mai lung de la sectiunea cicloturism de pe forumul ciclism.ro. Nu-mi va fi usor. Ma asteapta zeci de ore de munca benevol si gratuit in folosul comunitatii noastre pe care o ador. Ca sa pot continua si pe viitor sa fac astfel de ture si astfel de fotoreportaje voi avea nevoie sa fiu sprijinit.
Nu vreau bani, nu cer pomana, insa fiind traducator autorizat de engleza- franceza, v-asi ruga in caz ca aveti nevoie de traduceri sa apelati la mine. Mi-ar place sa traduc site-uri, carti, etc, orice.
Multumesc de intelegere!
Claudiu

Turul Octombrie Mon Amour 2011

Pe data de 1 octombrie a venit momentul sa-mi parasesc confortabilul meu domiciliu din Ineu si sa plec la drum. Destinatia era Tulcea unde presedintele Asociatiei Pelican Bike Tulcea, Sorin Pascale, m-a invitat sa particip la un eveniment deosebit: Turul Cetatilor Dobrogene, editia a III- a. Mi-a trimis si niste bani sa pot porni. Iata-ma gata de aventura.
Imi iau ramas bun de la sublima mea catelusa Candy de care-mi va fi foarte dor.


Pe la orele 11 eram in fata casei si-mi luam ramas bun de la parintii: Mariana si Dan, 2 oameni minunati care m-au sustinut mereu si datorita carora am reusit sa fac eu atatea ture in tara dar si in strainatate. Tin sa le multumesc foarte mult.


Bicicleta cu care pornesc este una modesta, un Schauff vechi daruit de celebrul englez Will Hodson care anul viitor la Jocurile Olimpice de la Londra va purta flacara olimpica. Bicicleta are 21 viteze, merge foarte bine si este dotata Shimano chiar daca a costat doar 300RON. Probabil ca este o furaciune.
Vremea este excelenta, pornesc la drum entuziasmat. Prima pauza o fac cand trec podul peste Crisul Alb (raul copilariei mele) aproape de orasul Sebis. Aici sunt impresionat sa vad un stalp de curent modern dotat si cu un panou solar si suntem la 2 km de oras. Nu-mi vine sa cred ca suntem in Romania si ma bucur ca tara noastra se indreapta intr-o directie buna.


Mai pedalez putin si ajung intr-un loc pitoresc unde pozez niste flori galbene. In departare se vad Muntii Codru Moma cu varful Plesu(1112m). Sunt muntii unde am pedalat eu pentru prima data in urma cu multi ani.


La Sebis ma opresc sa beau un suc la restaurantul Onix care are terasa cu cea mai frumoasa priveliste din localitate. De multe ori in anii trecuti ma opream pe aici si faceam baie in lac ba chiar am facut si alpinism, escaladand peretele stancos aflat pe celalat mal al lacului fara nici un echipament de protectie, doar cu mainile goale. Ce nebun si inocent eram odata! E de mirare ca inca nu m-am prapadit si mai are cine va povesti povestea fara de sfarsit a cicloaventurelelor carpatinului nostru zurliu.


De aici incepe o zona pitoreasca, ne apropiem de Muntii Codru Moma. Trec prin satele Donceni si Buhani si ma opresc la Dezna la un birt unde stau la o bere si discut cu niste localnici. Unul dintre ei afland unde vreau sa merg, ma numeste nebun si institut (asa se numesc de catre oamenii rai acei sarmani elevi orfani care sunt crescuti la un Grup Scolar din Ineu). Eu inghit cu stoicism ofensele stiind ca n-am cum sa fiu inteles de astfel de personaje. Alt individ se lauda ca este prieten intim cu Dan Negru care este casatorit cu o frumoasa fata care se trage din Ineu. Pe vremuri parintii mei erau prieteni de familie cu parintii acestei fete care se numeste Codruta.
Ruinele unei cetati medievale pot fi observate pe colina care domina aceasta frumoasa localitate.


Pornesc la drum, intru in zona de padure, drumul este excelent, trec prin satul Ranusa si ajung la statiunea de interes national Moneasa.
Aici in parc observ statui interesante.


Acest superb parc se afla langa un strand modern. Aici au fost aduse multe statui care adauga un plus de frumos si de valoare statiunii.


In Moneasa se gasesc multe pensiuni cochete printre care cel mai mult mi-a placut "Cerbul Albastru" care l-a gazduit si pe marele si iubitul nostru actor Florin Piersic.


Recent in aceasta perla turistica de la poalele muntilor Codru Moma, s-a construit si un schit, spre marea bucurie a turistilor religiosi. Chiar cand am trecut eu prin fata sa, se puteau auzi niste cantece bisericesti de slava aduse Creatorului.


La nici 1km de centrul statiunii, mergand pe un drum forestier se ajunge la un mic lac miniatural populat cu nuferi si pesti termofili.


Pe vremuri in aceasta zona era un strand termal aflat intr-o cladire de patrimoniu care acum a cazut in ruina. In vremurile de glorie ale statiunii se pare ca si capete incoronate s-au bucurat de apa mezzotermala a acestui strand si de aerul intens ozonat a acestei statiuni de exceptie pe care o pot numi statiunea copilariei mele.
Am petrecut multe momente de neuitat alaturi de cei dragi prin aceasta statiune. Ulterior cand am crescut mai mare aceasta a devenit prima statiune in care am ajuns cu bicicleta.


De la iesire din statiune asfaltul se termina ca prin farmec. Incep 24km de drum nemodernizat pana in satul Sustiu din judetul Bihor. Drumul este ideal pt. mountainbiking. La inceput sunt cativa km de urcare lejera prin padure pe langa paraul Moneasa. Apoi incepe o urcare mai sustinuta si padurea dispare pe un scurta portiune caci a fost defrisata.


In continuare se intra din nou in padure si se pedaleaza tot pe langa paraul Moneasa, drumul se inalta, paraul ramanand in fundul rapei. Traseul este salbatic si pitoresc.


Chiar inainte de cea mai dificila zona a catararii care formeaza niste serpentine pe panta de 10% pe un drum destul de prost, se gaseste un mic loc rustic de popas amenajat de oamenii care lucreaza la padure. E un loc ideal sa stai la o bere sau la un picnic. In apropiere se afla si un izvor.


De aici incepe o catarare adevarata iar peisajele sunt tot mai atragatoare. Observ si o zona de calcar friabil dar si niste mesteceni tineri imi incanta privirea.


Mai 2 km de urcat si ajung in varful pasului. Marturisesc ca desi fac acest traseu de 14 ani inca nu am aflat la ce altitudine este acest pas si nu stiu nici cum se numeste. Daca stie cineva va rog sa ma informati. Eu estimez ca este pe la la o altitudine de 850m. De la Moneasa sunt de urcat cam 10km. In departare se vad Muntii Bihorului cu varful Curcubata Mare (1849m)


Tot aici gasesc si niste arbori strasnici.


Mai pedalez vreo 2km pe drum de culme, apoi vine o coborare periculoasa. Pe acest traseu in 2006 am cazut de era sa-mi crap capul si mi-am dislocat umarul intr-un tur prin Transilvania in aprilie. De aceasta data fiind mult mai experimentat si avand frane mai bune, cobor fara probleme pana pe celalalt versant si ajung in apropierea unui catun unde sunt intampinat de 2 capite de fan.


Ajung intr-o zona idilica unde viata parca se scurge mai lent. Aici modernismul inca nu a patruns iar oamenii si-au pastrat o oarecare candoare arhetipala. Sunt in minunatul judet Bihor in catunul Ursesti si ma apropii de civilizatie. Dar pana atunci mai savurez cateva peisaje rustice din scumpul nostru Ardeal.

Gabriela Tuta - De dor bade si de drag

Tura mioritica cu Super Cycling Man (2011)- ultima parte

De aici urmeaza 3 km de coborare. Apoi mai pedalez cativa km pana ajung la un viaduct feroviar dezafectat. In vremuri apuse intre Brad si Deva era o interesanta si spectaculoasa cale ferata care astazi este o ruina.


Dupa cativa km intru si in capitala Tarii Zarandului, un oras incarcat de istorie.


Pe aici am fost de foarte multe ori cu bicicleta dar recunosc caci acum orasul arata cu mult mai bine ca in urma cu 10 ani.


In centru se afla un monument interesant care face referire la trecutul glorios si demn al stramosilor nostri. Putem observa si efigia marelui Burebista pe vremea caruia regatul dac avea cea mai mare intindere. Observam si celebrul citat al parintelui istoriei.


Suieratorul cap de lup, stindardul dacilor este prezent si el deasupra acestui reusit si simbolic monument.


Tot in centrul in micul parculet central se afla si Statuia Latinitati: lupoaica si cei 2 antagonici intemeietori ai Cetatii Eterne.


Prin zona gasesc si o bizara si multicolora Vacca Domesticus. Ma simt de parca asi fi pe pamant francez.


Dupa atata cultura vine si momentul unui rasfat culinar. Pe ultimii mei bani savurez o pizza si beau 2 beri Stella. Aici la fastfood discut cu 2 fete frumoase despre pasiunea si tura mea.


Apoi la drum, tot in Brad trec si pe langa gara care are o cladire veche de peste 100 de ani. Aici exista o cale ferata cu un ecartament ingust ce este monument istoric.


De aici mai pedalez 8km pana ajung la Tebea, sacru panteon al neamului romanesc, emblematic loc unde-si dorm eternul somn: Avram Iancu - cea mai reprezentativa figura a revolutiei de la 1848 din Transilvania, dar si corifei si conducatori ai maselor populare din acele sangeroase timpuri de restriste precum Ioan Buteanu si Simion Groza. Tot aici sunt ingropati si mai multi eroi anonimi din acea perioada.
Poporul roman si bunul Dumnezeu nu va uita niciodata scumpi eroi ai vetrei noastre stramosesti! Amin!


Este un loc sfant unde ma opresc sa tin un moment de reculegere de fiecare data cand pasii mei sau mai degraba rotile bicicletei ma aduc pe aici.
Tot aici se afla si un bust al Craiului Motilor care din pacate este situat exact langa carciuma unde student fiind mai trageam cate un chef in drumul meu aproape lunar pe bicicleta spre Sibiul studentiei mele.


Dupa un pios moment de reculegere pornesc la drum indreptandu-ma spre Depresiunea Halmagiului. Langa Tarnava de Cris mai fac o poza capitelor de fan din departare.


Drumul este perfect cu usoare catarari si coborari si nu peste mult timp parasesc judetul Hunedoara intrand in judetul unde domiciliez si unde mi s-a nascut ilustrul meu strabunic: Ioan Moga - biraul (primarul) comunei Pilu si prim biciclist al judetului Arad de la inceputul secolului trecut.
Hei bine mi-am jurat pe sfanta cruce ca il voi face sa fie mandru de mine acolo unde va salaslui dansul cu cei drepti in rai. Doamne ajuta!
Viata este un drum, drumul este o viata! Traiasca virtutea si noi biciclistii!


In prima localitate din judetul Arad, in satul Ionesti ma opresc sa vizitez o biserica de lemn - monument istoric din secolul XVIII.


In incinta bisericii se inalta si un falnic stejar secular.


O cruce de lemn simpla dar sugestiva imi retine putin atentia.


Continui sa pedalez spre Halmagiu, de aici am o catarare de 1km cu panta e 10% iar cand termin de urcat am parte de o frumoasa panorama spre Muntele Gaina.


De aici ma grabesc puternic caci este cam tarziu si nu mai am timp de poze. Ma prinde noaptea la Almas la 38 km de casa si pedalez pe intuneric pana acasa unde ajung destul de obosit dar plin de amintiri si satisfactie.
O noua tura minunata pe sfintele plaiuri mioritice s-a incheiat.

Concluzia este ca nu mi-asi da modul meu de viata si de face cicloturism pe modul de viata al englezului Will Hodson. Sunt mai fericit in pielea mea decat daca as fi intr-a lui.
Multumesc lui Dumnezeu pt. aceasta sansa, pt. aceasta viata, pt. aceasta soarta.

Nicu Alifantis - Emotie de toamna