Voi incerca sa fac cel mai lung fotoreportaj al meu si cel mai lung de la sectiunea cicloturism de pe forumul ciclism.ro. Nu-mi va fi usor. Ma asteapta zeci de ore de munca benevol si gratuit in folosul comunitatii noastre pe care o ador. Ca sa pot continua si pe viitor sa fac astfel de ture si astfel de fotoreportaje voi avea nevoie sa fiu sprijinit.
Nu vreau bani, nu cer pomana, insa fiind traducator autorizat de engleza- franceza, v-asi ruga in caz ca aveti nevoie de traduceri sa apelati la mine. Mi-ar place sa traduc site-uri, carti, etc, orice.
Multumesc de intelegere!
Claudiu
Turul Octombrie Mon Amour 2011
Pe data de 1 octombrie a venit momentul sa-mi parasesc confortabilul meu domiciliu din Ineu si sa plec la drum. Destinatia era Tulcea unde presedintele Asociatiei Pelican Bike Tulcea, Sorin Pascale, m-a invitat sa particip la un eveniment deosebit: Turul Cetatilor Dobrogene, editia a III- a. Mi-a trimis si niste bani sa pot porni. Iata-ma gata de aventura.
Imi iau ramas bun de la sublima mea catelusa Candy de care-mi va fi foarte dor.
Pe la orele 11 eram in fata casei si-mi luam ramas bun de la parintii: Mariana si Dan, 2 oameni minunati care m-au sustinut mereu si datorita carora am reusit sa fac eu atatea ture in tara dar si in strainatate. Tin sa le multumesc foarte mult.
Bicicleta cu care pornesc este una modesta, un Schauff vechi daruit de celebrul englez Will Hodson care anul viitor la Jocurile Olimpice de la Londra va purta flacara olimpica. Bicicleta are 21 viteze, merge foarte bine si este dotata Shimano chiar daca a costat doar 300RON. Probabil ca este o furaciune.
Vremea este excelenta, pornesc la drum entuziasmat. Prima pauza o fac cand trec podul peste Crisul Alb (raul copilariei mele) aproape de orasul Sebis. Aici sunt impresionat sa vad un stalp de curent modern dotat si cu un panou solar si suntem la 2 km de oras. Nu-mi vine sa cred ca suntem in Romania si ma bucur ca tara noastra se indreapta intr-o directie buna.
Mai pedalez putin si ajung intr-un loc pitoresc unde pozez niste flori galbene. In departare se vad Muntii Codru Moma cu varful Plesu(1112m). Sunt muntii unde am pedalat eu pentru prima data in urma cu multi ani.
La Sebis ma opresc sa beau un suc la restaurantul Onix care are terasa cu cea mai frumoasa priveliste din localitate. De multe ori in anii trecuti ma opream pe aici si faceam baie in lac ba chiar am facut si alpinism, escaladand peretele stancos aflat pe celalat mal al lacului fara nici un echipament de protectie, doar cu mainile goale. Ce nebun si inocent eram odata! E de mirare ca inca nu m-am prapadit si mai are cine va povesti povestea fara de sfarsit a cicloaventurelelor carpatinului nostru zurliu.
De aici incepe o zona pitoreasca, ne apropiem de Muntii Codru Moma. Trec prin satele Donceni si Buhani si ma opresc la Dezna la un birt unde stau la o bere si discut cu niste localnici. Unul dintre ei afland unde vreau sa merg, ma numeste nebun si institut (asa se numesc de catre oamenii rai acei sarmani elevi orfani care sunt crescuti la un Grup Scolar din Ineu). Eu inghit cu stoicism ofensele stiind ca n-am cum sa fiu inteles de astfel de personaje. Alt individ se lauda ca este prieten intim cu Dan Negru care este casatorit cu o frumoasa fata care se trage din Ineu. Pe vremuri parintii mei erau prieteni de familie cu parintii acestei fete care se numeste Codruta.
Ruinele unei cetati medievale pot fi observate pe colina care domina aceasta frumoasa localitate.
Pornesc la drum, intru in zona de padure, drumul este excelent, trec prin satul Ranusa si ajung la statiunea de interes national Moneasa.
Aici in parc observ statui interesante.
Acest superb parc se afla langa un strand modern. Aici au fost aduse multe statui care adauga un plus de frumos si de valoare statiunii.
In Moneasa se gasesc multe pensiuni cochete printre care cel mai mult mi-a placut "Cerbul Albastru" care l-a gazduit si pe marele si iubitul nostru actor Florin Piersic.
Recent in aceasta perla turistica de la poalele muntilor Codru Moma, s-a construit si un schit, spre marea bucurie a turistilor religiosi. Chiar cand am trecut eu prin fata sa, se puteau auzi niste cantece bisericesti de slava aduse Creatorului.
La nici 1km de centrul statiunii, mergand pe un drum forestier se ajunge la un mic lac miniatural populat cu nuferi si pesti termofili.
Pe vremuri in aceasta zona era un strand termal aflat intr-o cladire de patrimoniu care acum a cazut in ruina. In vremurile de glorie ale statiunii se pare ca si capete incoronate s-au bucurat de apa mezzotermala a acestui strand si de aerul intens ozonat a acestei statiuni de exceptie pe care o pot numi statiunea copilariei mele.
Am petrecut multe momente de neuitat alaturi de cei dragi prin aceasta statiune. Ulterior cand am crescut mai mare aceasta a devenit prima statiune in care am ajuns cu bicicleta.
De la iesire din statiune asfaltul se termina ca prin farmec. Incep 24km de drum nemodernizat pana in satul Sustiu din judetul Bihor. Drumul este ideal pt. mountainbiking. La inceput sunt cativa km de urcare lejera prin padure pe langa paraul Moneasa. Apoi incepe o urcare mai sustinuta si padurea dispare pe un scurta portiune caci a fost defrisata.
In continuare se intra din nou in padure si se pedaleaza tot pe langa paraul Moneasa, drumul se inalta, paraul ramanand in fundul rapei. Traseul este salbatic si pitoresc.
Chiar inainte de cea mai dificila zona a catararii care formeaza niste serpentine pe panta de 10% pe un drum destul de prost, se gaseste un mic loc rustic de popas amenajat de oamenii care lucreaza la padure. E un loc ideal sa stai la o bere sau la un picnic. In apropiere se afla si un izvor.
De aici incepe o catarare adevarata iar peisajele sunt tot mai atragatoare. Observ si o zona de calcar friabil dar si niste mesteceni tineri imi incanta privirea.
Mai 2 km de urcat si ajung in varful pasului. Marturisesc ca desi fac acest traseu de 14 ani inca nu am aflat la ce altitudine este acest pas si nu stiu nici cum se numeste. Daca stie cineva va rog sa ma informati. Eu estimez ca este pe la la o altitudine de 850m. De la Moneasa sunt de urcat cam 10km. In departare se vad Muntii Bihorului cu varful Curcubata Mare (1849m)
Tot aici gasesc si niste arbori strasnici.
Mai pedalez vreo 2km pe drum de culme, apoi vine o coborare periculoasa. Pe acest traseu in 2006 am cazut de era sa-mi crap capul si mi-am dislocat umarul intr-un tur prin Transilvania in aprilie. De aceasta data fiind mult mai experimentat si avand frane mai bune, cobor fara probleme pana pe celalalt versant si ajung in apropierea unui catun unde sunt intampinat de 2 capite de fan.
Ajung intr-o zona idilica unde viata parca se scurge mai lent. Aici modernismul inca nu a patruns iar oamenii si-au pastrat o oarecare candoare arhetipala. Sunt in minunatul judet Bihor in catunul Ursesti si ma apropii de civilizatie. Dar pana atunci mai savurez cateva peisaje rustice din scumpul nostru Ardeal.
