La mijlocul distantei intre Tulnici si Barsesti trec podul peste Putna.
Ajuns in Barsesti ma opresc sa ma inchin la statuia lui Stefan Cel Mare, idolul meu din copilarie. Sa nu uitam, prin aceasta zona marele domnitor a avut viteji de mare valoare.
Tot aici admir un basorelief in care sunt reprezentati razesii marelui voievod.
In curand traversez din nou raul Putna care-mi aduce aminte de marea ctitorie a marelui domnitor din nordul Bucovinei.
Consider ca-n perioadele de mari incercari din viata noastra, trebuie sa ne aducem aminte de stramosii nostri ilustri si trecem mai usor peste obstacolele vietii.
Vremea este perfecta din nou si in curand las Muntii Vrancei in urma.
Spre satisfactia mea, mai am si niste dealuri de trecut si ma bucur de fiecare noua ascensiune.
Vine si momentul cand trebuie sa-mi iau ramas bun de la frumosii Carpati Orientali.
Intalnesc si un arbore cu frunzele parca de foc. Imi aduc aminte cu mult regret si durere de indragita noastra cantareata: "fata cu parul de foc". Ce dur poate sa fie destinul omului cateodata! Si doar pt. a ne bucura de ce ne ofera natura si tot trebuie sa ne tinem si sa pretuim aceasta viata care ne-a fost data.
Putem fi totusi mandri ca suntem romani si daca avem putina inteligenta in noi si vrem sa fim fericiti, atunci ar fi bine sa incercam sa ne cunoastem tara facand ture cu bicicleta.
Romania te ador! Sfintii mei Carpati, va iubesc cu ardoare!
Langa localitatea Valea Sarii gasesc in sfarsit un restaurant unde pot si eu sa fac un popas. Aici am parte de niste mici deliciosi.
Intalnesc si oameni interesanti printre care si un sarman senior plangacios care ne face capul calendar la toti clientii localului. Avand o inima simtitoare il invit la mine la masa si-i fac cinste o bere, iar el imi povesteste viata sa. Dupa ce consuma berea, bosorogul se reapuca de cersit si de plans prin local. Mare artist e mosul asta! Cu greu reusesc sa-i fac o poza, iar el mi se tanguieste ca sunt un securist sau militian sub acoperire. Viata este o scena de teatru, nu-i asa, oameni buni!
Sa traiesti nea Fane, sper sa ne revedem si la anul!
Mai cativa km de pedalat si ajung in comuna Vidra.
Aici intalnesc cel mai masiv si magnific arbore din tot turul, un plop secular cum nu am mai vazut.
Circumferinta trunchiului sau este de necrezut.
Din localitatea Bolotesti ma prinde noaptea. Continui sa pedalez iar in Focsani imi scot de la un bancomat ultimii bani trimisi de Sorin. Apoi vizitez putin centrul si fac o poza la un basorelief reprezentand o scena din istoria patriei.
Fac o pauza de masa iar apoi pedalez pana langa satul Rastoaca unde ma pun cu cortul sub un nuc, langa o vie.
Ziua urmatoare am parte de cel mai monoton traseu din toata tura: 100km de drum plat de campie. Pe traseu ma opresc in satul Gulianca la o bere si vorbesc la telefon cu Nicu din Braila care foarte amabil se ofera sa-mi vina in intampinare. Tot el imi si sugereaza unde pot sa ma opresc sa mananc ceva. Asadar ma opresc la iesire din satul Muchea la un han unde mananc foarte bine la un pret moderat. Savurez un carnat de Plescoi excelent udat de o bere rece.
Aici am parte de un spectacol induiosator. O catea alapteaza mai multi catelusi pofticiosi.
Trebuie sa plec iar la intrare in Braila ma intampina Nicu si Viorel: 2 inimosi si de treaba cicloturisti din Braila. Facem cunostinta si apoi se ofera sa ma conduca prin oras, sa facem o tura si sa-mi ofere o lectie gratuita de istorie.
Mi-a fost un mare dor de Braila, oras pe care nu l-am vazut de 8 ani. Orasul are o istorie deosebita pastrandu-si farmecul de odinioara.
Cladirile din centrul istoric ascund multe povesti interesante.
