Mai pedalez 20km pana ajung la Cazanele Mari. Aici incepe o catarare de 1km inspre Dubova. Cum urc putin am parte de o larga panorama asupra fluviului care este foarte larg aici chiar inainte de intrarea in Cazane.
Din satul Dubova se coboara spre zona Cazanelor Mici. Aici Dunarea se ingusteaza la doar 166m, avand cea mai mica latime din cursul sau superior. Zona de chei este superba si intalnesc si un piersic inflorit.
In curand ajung la manastirea Mraconia care are o istorie foarte trista, in urma cu cateva secole au fost asasinati niste calugari aici. Aici gasesc o frumoasa fresca.
Mai dau cateva pedale si ajung la cea mai mare statuie din Europa reprezentand capul lui Decebal.
Impresionanta aceasta opera de arta ce a fost finantata de regretatul miliardar Iosif Constantin Dragan intre anii 1994-2004. Din pacate dupa decesul omului de afaceri, lucrarile au fost sistate si statuia a ramas neterminata.
Pana la Orsova mai am de urcat un deal cu panta de 11% iar apoi mai pedalez 20 km pana dupa statiunea Herculane la 7 Izvoare la pestera cu apa termala de sub sosea care este unul din locurile mele preferate din Romania. Aici intalnesc multi oameni in varsta printre care si un batran de 88 de ani cu care conversez despre viata si despre "marea trecere". Omul este vioi, linistit si sanatos. Mi-a marturisit caci bicicleta l-a insotit toata viata ca o buna prietena. Avusese o viata interesanta si nu regreta nimic. Hai la multi ani tataie!
M-am delectat cateva ore in garla fierbinte combinata cu sesiuni criogenice in apa ca de gheata a raului Cerna. In continuare merg la restaurantul Cezar sa ma cinstesc dupa pofta inimioarei. Loc de cazare am eu rezervat in fiecare an, dar nu spun unde ca e secret. Am un loc unde-mi pun cortul anual gratuit in aceasta statiune care era preferata de delicata imparateasa Sisi.
La Baile Herculane ma intorc in fiecare an sa admir si nu ma mai pot satura de superbii "Pinus nigra banatica" care sunt cocotati pe stancile calcaroase ale masivului Domogled.
Ziua urmatoare iar ma duc la tratament la pestera, apoi iar ma simt bine la "Cezar" si dupa amiaza pornesc la Orsova unde dupa ce petrec bine la diverse localuri, tarziu incep sa urc drumul de 2km in serpentine spre manastirea Sfanta Ana. Aici iar am un loc de campare unde obisnuiesc sa ma aciuiesc gratuit. Ma pun cu cortul acolo intr-o poienita. Dimineata urmatoare este momentul sa cobor.
Am intalnire cu un prieten de pe net, cu Andrei, un pasionat cicloturist din capitala cu care-mi programasem o tara pana-n Grecia. Ma intalnesc cu Andrei asadar si pornim din nou spre Dubova, caci vrea si el sa viziteze Cazanele Mici si sa vada cea mai mare statuie din Europa. Dupa ce urcam dealul cu panta de 11% spre Eselnita mai avem inca 15km lejeri si ajungem in zona dorita. Andrei are o bicicleta bunicica si tot rade de gioarsa mea necrezand ca ma va tine pana-n Grecia si inapoi.
Ajunsi pe Defileul Dunarii ma filmeaza si pe mine in timp ce povestesc una si alta despre cicloturism si despre zona in care ne aflam. Pe you tube puteti vedea filmuletul respectiv.
Ajungem si la statuia inalta de 55m care este cu 8m mai inalta decat statuia ce-l reprezinta pe Hristos de la Rio de Janeiro.
Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 de km. În unele locuri Dunărea se Îngustează până la 230 m, Îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimi maxime de circa 75 m. În sectorul Cazanelor viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.
Eu si cu Andrei am pedalat prin Cazanele Mici.
Dupa ce am poposit la pensiunea Steaua Dunarii unde am mancat bine specialitati din peste, vine momentul sa ne intoarcem. O taiem spre Drobeta Turnu Severin.
La cativa km dupa ce iesim din golful Cernei se face un drum la stanga si mergem sa vizitam manastirea Vodita.
Vodița a fost o mănăstire din apropierea satului Vârciorova, municipiul Drobeta Turnu Severin, întemeiată înainte de 1374 de către călugărul Nicodim. Ansamblul a fost reînnoit în timpul domniei lui Vlaicu Vodă (Vladislav I al Țării Românești), după 1400 și în 1689, de această dată de către Cornea Brăiloiu.
Trecem si pe langa clădirile fostei mănăstiri care sunt în ruină.
Azi este o zi importanta, la vama cu Serbia de la Portile de Fier I ne intalnim cu Florin care a venit tocmai de la Bucuresti sa intampine un grup de cicloturisti straini care pedaleaza pe ruta Paris - Pekin. Este una din cele mai importante manifestari cicloturistice din lume sub patronajul Federatiei Franceze de Cicloturism care este infiintata inca din 1992.
Iata-ne asadar pe cei trei ciclocrai de la rasarit asteptand ca prostii in vama sa vina puhoiul de cicloturisti occidentali sa ne cotropeasca scumpa noastra tara atat de inapoiata in multe privinte fata de imbuibarea lor apuseana.
Ne ducem la birtul din vama si savuram oaresice bautura alcoolica si mai putin alcoolica dupa caz. Asteptam ca prostii vreo 2 ore pana vine plutonul. Aici imbulzeala mare, veselie multa, Mie personal mi se face rau si ma apuca crizele de nervi ca am cea mai proasta bicicleta dintre toti si sunt ridiculizat de cativa bosorogi cu care conversez.
Pedalam in sfarsit cu strainii. Este prima data in viata mea cand pedalez cu peste 100 de cicloturisti straini. Discut cu cativa pe traseu. Printre ei gasesc si un american dar cel mai bine ma inteleg cu un francez. Sirul de cicloturistici era parca interminabil, derulandu-se pe cativa km.
La Drobeta am parte de o surpriza ma intalnesc cu RIck, un prieten de-al meu, cel mai mare cicloturist din Buzias pe care-l stiu inca din anul 2000 cand am facut o tura de 1500km impreuna. Suntem in 13 aprilie si alta surpriza ma loveste. Este ziua lui Rick, ne retaragem astfel la un local la iesire din Drobeta unde sarbatorim copios pana la tarzie ora din noapte. Rick a facut cinste si tin sa-i multumesc.
Hei batrane cand ne vom mai intalni la cu chef si-o tura? Stai linistit ca vin! Nu scapi de mine asa de usor!
Ziua urmatoare pedalam cu plutonul. Facem si multe pauze prin sate iar strainii sunt intr-al 9-lea cer cand intalnesc anumite ipostaze cum era la ei in urma cu 100 de ani.
Prin satele prin care trecem lumea ne aclama de pe margine. Intr-un sat un cicloturist neamt se urca intr-o caruta sa simta o senzatie noua.
In alt sat suntem aplaudati de o clasa de copii, iar unul dintre cicloturisti care se vedea ca este mai afemeiat, saruta cu foc pe doamna invatatoare.
