Texte remarcabile de la prieteni din anul 2019

25 septembrie Maria Palade De pe ziduri de cetate, Vezi în zare-al tău vapor, Pleci în Turcia departe, Și lași Ciprul rupt de dor. Plîng prințesele cu jale În odaia de hotel, Cîinii latră plini de bale Ca drogați cu rudotel. Oale, crătiți, furculițe Și tigăi cu coada lungă, Babe, dame și fetițe S-au pornit toate să plîngă. Tot ce-i feminin suspină, Chiar și pietrele jelesc, Apa mării fierbe plină De regret nepămîntesc. Simt cum fugi de tot și toate Ca un Don Juan ingrat, Evadînd pe două roate Din al raiului palat. Dacă vrei ca amintire Tuturora să rămîi, Fă-ți o falnică statuie Și pe coastă să o pui. Să se vadă de pe mare, Din traktir și din iatac, Toți s-aprindă-o lumînare Lui Il Pio, pui de drac.

Maria F Palade Ruine, istorie, măreția trecutului, moarte, drama rătăcitorului de geniu, cultul naturii pure, sentimente copleșitoare, subiectivism creator, adică ciclo-romantism post-modern! Iaca mult așteptata Eră Carpatiană, bi-ciclică, etiloidă și elicoidală în care tocmai intrăm, șold la șold cu inventatorul ei, cel mai strălucit erou pe roți contemporan, un al doilea Horea, al treilea Jason Bourne și al 13-lea ciclo-papă al Rodnei! Trăiască noua eră, era crom-molibdenului, era brooksomaniei, a ortliebismului, era bici-poemelor picarești și a omletelor cu țipari! Viva El Carpaticus, regele tuturor descătușaților onirici planetari și al prințeselor berbere!

1 oct, Maria F Palade Cornelia e un fel de Cella Delavrancea spre final. Farmecul tinereții de sub stratul gros al ruginii timpului, mai răzbate încă prin vreun por răzleț, ieșind în lumina orbitoare a amiezii, deșteptînd setea de reverie și aventură a romanticilor incurabili.

24 sept, Maria 80 zile-s o viață

Hoinari pe munte, 22 sept Mana stanga prin miscaree incalzeste encefalul care inca se resimte dupa dimineata rece,amplificata si de zidurile masive din piatra a catacombelor.Bine ca nu ai dormit in catacombele din Cairo,pentru ca te trezeai fara haine si bicicleta si cu un ochi vanat.Succes!

Maria F Palade 22 sept Frate, ai vocație de schimnic. Le-ai slobozit pe prințese, te-ai eliberat de moliciunea saltelei, ai la activ mii de tone de bere nebăută, ostenelile ți-s surori și abstinența mumă, te plimbi prin adîncurile spiritului cu naturalețea cu care Lola Astanova își lunecă degețelele pe claviatura pianului, dobitoacele te slujesc ca pe Francisc din Asisi, frigul nu te mușcă, arșița nu te pîrlește, ești de neatins ca Bruce Willis, creativ ca Woody Allen și performant ca fabrica de mase plastice din Bod-Gară; ai toate atuurile pentru o carieră sihăstrească fulminantă, binecuvîntare pentru neam, continent, galaxie, corporații, școli, muzee, extratereștri, asociații de locatari, fundații, firme de pază, pensiuni, spitale etc. Vei fi idolul mai multor generații de aventurieri zburători și de cercetași tubulari. De obidă și nevoi Mai stai 7, chiar cu greață Și iei rentă de eroi.

17 sept Maria Să-ți trăiască viața, berea și mustața, Mîța, bicla, cortu, cîinele și rața. Cavo maris bici, petreci pînă ce pici; Asta e deviza, ca și la ibiza. Vara-i nesfîrșită, caldă ca o plită, Bagă pînă merge, Carpaticus ești rege!

George Marcu, 12 sept O bicicletă, ce lucru magic! Dacă cineva ar vedea pentru prima oară în viața un om pe bicicleta i s-ar părea asta ca o scamatorie: un balans perfect datorat efectului giroscopic al roților, iar suprafața de contact cu solul este de doar câțiva mm pătrați, dacă nu și mai puțin. Eu cand întâlnesc un om venind călare pe bicicletă imi spun, din reflex: "nu poate fi decât un om bun". Bicicleta e viața mea! Cu ea imi hrănesc sufletul, după cum foarte bine spunea un vechi prieten. La fel cum roata bicicletei se învârte în jurul axului ei, la fel viata mea se învârte în jurul bicicletei. Am avut o stea norocoasă si am primit o bicicletă de la părinți nu după mult timp când știam să merg pe picioarele mele. După etapa tricicletei, dădeam ture cu bicicleta în poligonul destinat mașinilor de școală, împreună cu sora mea, sub supravegherea tatălui. Sentimentul de ușurătate a ființei ce se plimbă pe bicicletă se năștea încă de când am pus mâna pe abecedar. Îmi aduc aminte ca și când ar fi fost ieri de concursurile de bicicletă din jurul blocului cu copiii din cartier si cum nu ma întrecea nimeni. În liceu făceam deja ture cu bicicleta de 140-160 de km intr-o zi, pe un acelasi traseu Focșani - Soveja - Focșani in repetate rânduri. Fără a exagera, am pedalat pe acest drum de aproape 100 de ori, încât ajunsesem sa cunosc fiecare groapă, curbă sau înclinare a soselei cu o certitudine mai mare ca Teorema lui Pitagora. În primele calatorii cu dormit in natura imi prindeam sacul de dormit cu scoci de portbagaj si nu ma temeam nici atunci de ploaie. Am renuntat la câteva relații de cuplu din pricina acestui obiect special. Mi-am dat demisia de la mai multe joburi datorita bicicletei si am incercat de câteva ori sa muncesc in domenii conexe cu bicicleta. Ce zile cu mult "oxigen" erau acelea pe două roți după ce mai părăseam un loc de munca! :) Mi-e foarte greu sa descriu ce este pentru mine in acest lucru, banal pentru cei mai mulți oameni, mersul pe bicicletă. Cum ar putea cineva sa explice magia? După ce s-ar sfârși explicația si magicul s-ar risipi. Totuși am privit si am incercat sa înțeleg ce este asta de fapt. Este ceva de parca sufletul meu ar fi gâdilat dupa fiecare denivelare din drum, de parca ar cânta îngerii in urechile mele cand aud anvelopele alunecând pe pietricelele unui drumeag forestier, de parcă m-aș afla in locul potrivit făcând lucrul potrivit, de parcă nimic altceva nu ar conta, de parcă aș avea o pace deplină în interior indiferent de zgomotul si provocarea de afara, de parcă eu și bicicleta ar fi unul si același, de parcă bătăile inimii mele si respirația ar fi in rezonanță cu frecvența pedalatului, de parcă lumea s-ar mișca in jurul meu si eu as sta pe loc, si nu invers cum de fapt se întâmplă. E bucurie, intr-un cuvant. Când mă urc pe bicicletă după o pauză de câteva zile simt la fel ca atunci cand reîntâlnesc un vechi prieten, este un timp bine trăit. Bicicleta mi-a fost in acelasi timp un profesor, de la care am avut de învățat multe lecții si încă mai sunt altele noi de parcurs. Si ca un profesor ce știe să predea o învățătură astfel incat sa fie înțeleasă cat mai bine, aceste lecții mi-au parvenit indirect, traindu-le pe propria-mi piele. Ar fi mult prea mult text ca să dezvolt acest subiect. Amintesc doar ca una din cele mai mari învățături este cea a răbdării. Asadar, viața mea nu se masoara în ani, ci in km pe bicicletă și ca un venerabil biciclist, dacă cineva m-ar întreba ce vârstă am, nu as sti să raspund pentru ca acum nu mai conteaza să adun km, si mă multumesc doar cu experiențele dintre ei. Dar pentru cineva obsedat de numere, as putea face o aproximație, cam o secundă și ceva, lumina (cel care stie un pic fizică intelege). Am primit de câteva ori intrebarea, "de ce călătoresc pe bicicletă, fug de ceva?" Aș putea raspunde cu o intrebare "cum as putea fugi de ceea ce reprezintă viața mea?" Dar poate ca e si o fuga la mijloc, si e din cauza fricii de a încerca o altă viață, diferita de cea de până acum, viață ce s-a învârtit în jurul bicicletelor. E foarte posibil sa nu existe leac pentru "boala" mea si nu cred ca pot sa imi înving această frică de unul singur. Sa fie acesta destinul meu? Sa rătăcesc prin lume? Daca e așa nu ma pot plânge, pentru ca nu este prea rău, după cum spunea si o prietenă de-a mea. Nu pentru ca e ultimul ca importanță, ci pentru ca sa poata fi sărit mai usor de către cei ce l-au mai citit, deși merită oricand recitit, copiez un citat: "It is by riding a bicycle that you learn the contours of a country best, since you have to sweat up the hills and can coast down them.... Thus you remember them as they actually are, while in a motorcar only a high hill impresses you, and you have no such accurate remembrance of country you have driven through as you gain by riding a bicycle." ~ Ernest Hemingway {În poza, km făcuți de gps-ul meu in ultimii 3-4 ani, de când il am}

10 sept Maria Ai rezistat eroic, minunate Odiseu! Te-ai luptat cu ciclopii, ai înfruntat nălucile, ai supus sub ghioagă turma lighioanelor harape; e vremea ridicării pînzelor, a năzbîtiilor fără număr, a cicloplutirilor prin nouri! Să gîlgîie potirele, să fiarbă cazanele, să troznească lemne-n foc, să urle puricii sub blindaj! Vivat Che Carpaticus, ciclorevoluționarul infinit!

23 august maria Parastasu lu Torok Cu Keo în ritm de rock. Dar cînd suferința-i mare Dai berea pe ceva tare. Și rocku pe trash metal Ca s-ajungi seara-n spital.

23 augist maria Clubul idolatru al fanilor carpatieni "Carpaticus Rex" se va întruni pe 1 octombrie 2019 în sala de reanimare a Spitalului de copii din Făurei pentru a sărbători un sfert de milion de kilometri pedalați și 10 tone de bere consumate timp de două decenii dedicate ciclobagabondajului profesionist. În deschidere un sobor de hetaire va oficia o slujbă idolatră cu sacrificii canine, consum de supe la plic și melci congelați, împachetări în humus, fumigații cu noxe și abluțiuni în prenandez. Radu Păltineanu va vorbi despre cum e să ți se rupă-n furcă în timpul coborîrii. La sfîrșitul discursului va promova noul brand de șei comestibile și va demonstra pe bază de blestem că el a fost cel care a străbătut Atacama și nu sor-sa. Lucian Mîndruță va continua cu o prelegere intitulată "Ce înseamnă să fii nul" și va plonja în gol de la 1 m de sol, neasigurat. Se vor servi cubulețe de pîinică uscată, păstăi de vanilie și vrăbiuțe dezhidratate. Seara se va încheia cu incendierea spitalului. Vă asteptăm cu drag.

21 august, Maria Flori de leandru și smochine Să-ți fie, Pio, de bine Și să-ți cadă bine vara Dimineața, prînz și seara. 21 august Maria Dă-o-n mă-sa țărișoară Tot mai bine e afară. Peste tot îs nătărăi Dar măcar nu-s dintr-ai tăi.

21 august Maria Faină e Mediterana, Sarea îți închide rana. Curgă berea ca un fluviu Bea răzbit fără vreun dubiu; Fii al lumii împărat, Viața-i un mare rahat. Nu face mai mult de-o poamă Bea și sudui-o de mamă. Nu face mai mult d-un praz Bea și uită de necaz.

21 august Maria Această mănușă trebuie neapărat să ajungă la biblioteca Academiei și așezată pe un pătul de gelatină într-un cub de sticlă luminat din interior cu leduri verzi și mov. Se vor organiza pelerinaje, simpozioane, bîlciuri. Nopțile vor fi dedicate orgiilor și observării atente a aștrilor prin tulpini de păpădie. Pe fațada venerabilei clădiri se vor proiecta videoclipurile postate de marele bărbat pe feisbuc și pe iutub. Pelerinii vor pedala în gol pe niște biciclete construite din peturi, rafie și deșeuri menajere. Se va consuma spirt medicinal, cocteil molotov și kerosen cu ghimbir. Va fi minunat! Trăiască nemuritorul, magnificul, mănușa de fier a ciclobagabondajului planetar, trăiască Hiper-Carpaticus Rex!

20 august, Maria Cu cît burta se dilată Libertatea crește-ndată. Pîntecele de-o plesni, İl Pio, liber vei fi! Sufletu ți-o merge-n sus Cum bine ai presupus. Dar: Ce te faci cu ciorile, Că-ți papă averile? Pleci la cer și dau năvală Ca cartușele-n rafală, Și-ți iau bicicletele, Cortu și cuvetele, Furca, frîna și ghidonu, Jurnalu și telefonu. Cum vom face fără ele Muzeul de tinichele Spre a ta sfîntă slăvire Și veșnică pomenire? 12 august maria Ca un pașă cipriot, sau boier fanariot/ Cu-n surîs veșnic pe buze și înconjurat de muze. 11 august maria Cel mai mare ciclorătăcitor al tuturor timpurilor, de la Virgil Gălățanu la Klaus Johannis. Un zeu printre muritori. Orice popor și-ar fi dorit un asemenea ambasador al pribegiei planetare și al consumului de băuturi mediu alcoolizate. Mai mare decît Gabriel Cotabiță, Nairo Quintana, Radu Diaconescu și Mîndruță luați la un loc. Clubul idolatru al fanilor carpatieni "Carpaticus Rex" se va întruni pe 1 octombrie 2019 în sala de reanimare a Spitalului de copii din Făurei pentru a sărbători un sfert de milion de kilometri pedalați și 10 tone de bere consumate timp de două decenii dedicate ciclobagabondajului profesionist. În deschidere un sobor de hetaire va oficia o slujbă idolatră cu sacrificii canine, consum de supe la plic și melci congelați, împachetări în humus, fumigații cu noxe și abluțiuni în prenandez. Radu Păltineanu va vorbi despre cum e să ți se rupă-n furcă în timpul coborîrii. La sfîrșitul discursului va promova noul brand de șei comestibile și va demonstra pe bază de blestem că el a fost cel care a străbătut Atacama și nu sor-sa. Lucian Mîndruță va continua cu o prelegere intitulată "Ce înseamnă să fii nul" și va plonja în gol de la 1 m de sol, neasigurat. Se vor servi cubulețe de pîinică uscată, păstăi de vanilie și vrăbiuțe dezhidratate. Seara se va încheia cu incendierea spitalului. Vă asteptăm cu drag.