37 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 37 HOCHTOR PASS(2504m) si EDELWEISSPITZE(2571m)- on the very top of Austria)

Pe la cota 2500 ajung intr-o zona unde zapada va persista pe parcursul intregului an pe alocuri. Minunata soseaua alpina!

In varf ma bucur de o panorama superba cu multa zapada.

Asa arata ultima serpentina.

Reusesc in sfarsit sa-mi mai indeplinesc un vis si ma trag in poza sa imortalizez fericita si mult asteptata clipa.

In tine Doamne am sperat, sper si voi spera. Multumesc! N-am cuvinte cat sunt de bucuros. E racoare, sunt 13grade si urmeaza sa trec printr-un tunel unde temperature va fi chiar mai scazuta, iar nebunaticul de Carpaticus e la bustul gol, fericit si emotionat!

Dupa tunel mai fac o mica pauza sa admir peisajul. Gandul mi se indreapta cu recunostiinta spre prietenii care m-au ajutat sa ajung aici. Multumesc Tibi si Sebastian! Multumesc si bicicletei mele Radon care se simte bine la peste 2500m.

Dupa tunel urmeaza o coborare de vreo 3km pana la lacul Fuscher.

Si de aici vine o noua catarare sanatoasa de aproape 300m diferenta de nivel.

Peisajul este de vis cu muntii inzapeziti din jur.

In stanga admir munti de peste 3000m.

In curand ajung intr-un loc amenajat pt. turisti.

Aici se afla si un monument si chiar de aici incepe o catarare speciala pe piatra cubica spre Edelweisspitze.

Ma avant spre ultima catarare a zilei si una dintre cele mai spectaculoase in Alpi. Las in urma superbele serpentine.

Panta este uneori de 20% si in curand dupa cateva serpentine sunt din nou la peste 2500m.

Cam asa arata acest splendid drum panoramic in zona sa de final. Este un adevarat deliciu pt. turistii de orice fel, iar cucerirea lui pe bicicleta este un veritabil regal.

Inainte de ultima serpentina mai pot admira lacul Fuscher in departare de unde a inceput ultima catarare a zilei.

Urmeaza finalul diabolic de dur al catararii. Sunt aproape epuizat dar si in extaz!

De aici mai am de urcat doar cativa metrii. Sunt la o altitudine superioara celui mai inalt varf din Carpatii romanesti.

Ura! Am invins! Sunt pe acoperisul Austriei! In curand incepe si sa ploua, sunt maxim 12grade si ma voi refugia putin in cabana din varf.

Aici sarbatoresc cu o ciorba si o bere la halba care ma costa aproape cat bugetul zilnic. Dar se merita dupa cele mai tari catarari din Alpii Austriei. Trebuie sa mai si sarbatorim! Carpe diem Carpaticus!

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!