Drumul devine un amestec de noroi si zapada pe care se ruleaza tot mai greu.
In curand facem o pauza de regrupare unde Cristi scoate din rucsac artileria grea. Dupa 10 min. realizam ca din "zece negri mititei" am ramas doar 5, restul s-au intors din drum.
Continuam ascensiunea pe un traseu tot mai dezastruos.
In curand dam si de gheata.
Irmeaza un tronson unde pedalatul devine imposibil si suntem nevoiti sa mergem pe langa biciclete.
La un moment dat ne trezim ca drumul nostru este traversat de un parau. E tot mai greu sa inaintam si riscam sa ne udam la picioare.
In curand avem un tronson cu noroi lipicios care se prinde de roti.
Continuam vitejeste, nu avem incotro.
Oripilati ajungem intr-un loc unde drumul este traversat de un alt parau. Se pare ca se topeste zapada sus la munte.
Tura noastra se transforma intr-o reala aventura ceea ce ma incanta desigur.
Urmeaza o sectiune criminala de "push up bike" pe panta de 20% cu noroi lipicios.
Terenul pe care trebuie sa ne deplasam este tot mai deprimant.
Noi urcam, urcam cu greu si ne luptam cu panta diabolica si cu noroiul.
Panta este tot mai dura spre disperarea noastra.
Terenul este tot mai incarcat de obstacole.
La un moment dat ajungem la o zapada atat de groasa incat bicicleta mea sta in picioare inplantata in omat.
E momentul sa mai luam o pauza.
Si iar vine un tronson de panta dura incat luam bicicletele in spate.
Incepe usor sa se faca noapte iar noi nu suntem nici macar in varful pasului.
