Primul oras mai interesant intalnit in cale este Casale Monferato, unde imi place foarte mult catedrala sant Evazio.
In apropiere sunt multe podgorii si intalnesc chiar si orazarii, suntem doar in zona mediteraneeana. Este canicula mare, mon cher, astfel ca trag o bine meritata baie in raul Sesia langa care ma pun cu cortul pe nisip dupa niste boscheti si dorm fericit luptandu-ma cu tantarii dar si facand bai nocturne in rau si sorbind niste beri ce mi-am cumparat dintr-un sat din apropiere. Era momentul sa sarbatorim din nou, realizarea unui astfel de periplu de vis. Sunt foarte fericit facand baie in rau si admirand stelele, meditand la frumusetile ce le-am descoperit pe 2 roti.
Ziua urmatoare ajung in superbul oras Pavia, un centru citadin incarcat de istorie milenara. Aflu cu bucurie ca acest oras fondat de romani care au numit orasul Ticinum, dupa raul care il traverseaza, a fost cucerit de Carol cel Mare in 773 iar apoi 1000 de ani mai tarziu a fost sub ocupatia lui Napoleon.
Aici vad unul dintre cele mai interesante poduri din Europa, apoi merg si fac baie in centrul orasului in raul Ticino.
Sunt impresionat si de multe cladiri din centrul istoric printre care biserica San Teodoro, sa nu uitam acest oras era preferatul regelui Theodoric al ostrogotilor. Timp de 3 secole in Evul Mediu (sec IX – XII) , acest oras este capitala Italiei.
Dupa ce mai vizitez orasul pornesc la drum si la vreo 20 km ma opresc la o terasa intr-un sat unde sunt interpelat de un ziarist italian cu care discut multe si care-mi ia un interviu, urmand sa apar intr-un articol in ziarul local despre expeditia mea. Astfel ca-mi reprezint tara din nou cu brio. Observ cu mare satisfactie ca italienii apreciaza cicloturistii si sunt foarte deschisi si joviali.
Urmatorul oras care mi-a placut mult a fost Cremona, centru musical faimos inca din secolul al XVI-lea. Aici s-a nascut marele compositor Claudio Monteverdi in 1567,
primul reprezentat important al operei moderne, considerat “parintele operei”. Tot aici s-au realizat cele mai bune vioare din lume, la inceput de catre familia Amati, continuand cu familia Guarneri si culminand cu Antonio Stradivari.
Plimbandu-ma prin superba Piazza del Comune, mi-am inchipuit emotionat importante arii de muzica clasica acompaniate de nemuritoarea vioara a lui Stradivari.
Tot in acest incantator oras am intalnit o catedrala care avea cel mai mare ceas astrologic din lume si un turn de 112 m, care era al 2-lea turn medieval din caramida din lume, ca inaltime. Impresionant monument de arhitectura.
Dupa ce mai pedalez 65km ajung in orasul Mantova, la fel de frumos ca si Cremona. Am impresia ca-n Italia toate orasele seamana intre ele , aceasi arhitectura mareata, acelasi tip de piazzete, aceleasi stiluri arhitectonice.
Parca toate orasele ce se respecta au copiat stilul venetian. Aici observ multi biciclisti pe strazi si sunt din nou impresionat de cladirile medievale in special de catedrala San Pietro.
Tot aici am satisfactia sa aflu ca s-a nascut marele poet roman Vergilius Maro, contemporan cu Cezar si Burebista.
Dupa inca 50km prin monotona campie a Padului, unde drumul este plat fara nici o panta la fel ca si-n campia Panoniei, ajung si in frumosul orasel fortificat Montagnana.
Aici imi accord un ragaz de 2 ore sa-l vizitez cum se cuvine. Ma aflu deja in bogata si splendida regiune Veneto iar celebra cetate lagunara nu este departe. Acest orasel este pur si simplu splendid, printre cele mai frumoase dintre cele vizitate de mine in mirabolanda cizma. Trebuie sa recunosc ca gasesc similitudini intre acest oras si localitea fortificata Carnia de la poale de Alpi, pe care o vizitasem in urma cu aproximativ o luna.
Apoi dupa inca 3 ore plictisitoare de pedalat sub un soare torid ajung langa Marea Adriatica si pedalez pe langa Laguna Veneta, fara sa beneficiez de vedere la mare. In curand ajung in Venezia, fara doar si poate cel mai frumos oras din intreaga expeditie. Ultimii km pana in aceasta Mecca a turistilor de pretutindeni ii fac pe o pista ciclabila, iar iar in stanga si in dreapta mea erau intinse intinderi acvatice, deci spre surprinderea mea am observat ca Venetia este un fel de insula. O minune citadina fara seaman care rasare cu sutele sale de palate si canale din mijlocul apei.
Nu-mi vine sa cred ca am ajuns si la Venetia, eu de obicei ocolesc marele orase, ca nu suport traficul intens si aglomeratiile urbane, dar nu puteam sa ratez vizitarea acestei bijuterii citadine pt. nimic in lume. Pe pista ciclabila cum eram eu fascinat de situatie si mirat ca sunt inconjurat de ape, parca efectiv soseaua este construita pe ape, la un moment dat era sa ma calce un cicloturist olandez care pedala ca nebunul. M-am speriat, in ultimul moment am virat dreapta si l-am injurat sa ma tina minte.
Apoi m-am plimbat cateva ore prin Venetia, uimit la fiecare pas de acest spectacol unic, de acet oras lagunar incredibil. Am intalnit turisti din toata lumea, chiar si japonezi, am si conversat cu un pictor australian sub un pod la o berica, admirand ambarcatiunile si gondolierii.
La un moment dat pedaland pe un trotoar destinat pedestrilor, de retinut la Venetia nu sunt masini si nici strazi care sunt inlocuite cu canale, ma trezesc ca se ia un Italian dupa mine care urla : “A Venezia e vietato in bici!" (E interzis pedalatul la Venetia). Cat pe ce sa ma iau la bataie cu el, dar pana la urma ma supun legislatiei in vigoare ca nu am chef sa am de-a face iar cu carabinierii. Singurul lucru mai putin placut a fost urcarea si coborarea zecilor de poduri peste canale, activitate care m-a sleit de puteri.
Eram atat de fericit. Am ajuns in cel mai frumos oras din viata mea.
