Langa localitatea Letraz fac pauza de masa pe malul lacului si fac si o baie. Apa este foarte curata dar destul de racoroasa. Apoi ajung in Annecy unde fac si eu o poza la unul dintre cele mai fotografiate si fotogenice repere turistice din intreaga Franta: la Palais de l'Isle.
In continuare vizitez centrul istoric al acestui oras minunat, resedinta al judetului Haut-Savoie. Un minunat burg cu splendide cladiri medievale.
In cele din urma imi vad de drum si ajung in Seynod, oras infratit cu Ineul. Sunt singurul aradean si poate roman care a ajuns pe bicicleta de 2 ori in 2 expeditii distincte din Romania pana in Franta intre 2 orase infratite. Ma mandresc cu aceasta realizare.
In scurt timp aveam sa ajung in satul Vieugy unde aveam un prieten bun, pe domnul Rene Boissier care m-a ajutat mult in urma cu 4 ani cand l-am mai vizitat. De aceasta data am vrut sa-i fac o surpriza, caci sincer cred ca nu mai credea ca voi ajunge in Franta si pe la el pe 2 roti. Deci nu l-am anuntat ca vin. De fapt cand am pornit din Romania in urma cu 2 luni nu mi-as fi imaginat ca o sa ajung atat de departe pana in Savoia si Annecy.
Aici durere si jale mare. Dupa ce imi aduc aminte unde sta, la o vila somptuoasa pe strada cutarica, merg la domiciliul sau si surpriza: nu e nimeni acasa. Intreb vecinii, nimeni nu stie nimic. Vizitez apoi biserica si fac o poza unui ceas solar.
Atunci merg la barul din sat si-mi schimb ultimii bani: mai aveam doar bacnota de 50franci primita de la elvetianul din ST. Michel de Maurienne. Primesc 42EUR pe franci. Din nou sunt om bogat. Imi cumpar "une bouteille du vin Rose" si niste jambon delicios si toata ziua stau la discutii cu satenii. Nimeni nu stie unde e plecat jupanul Boissier. Ma imprietenesc cu un englez stabilit aici si am discutii inflacarate cu o duduie trecuta de prima tinerete, cu darul suptului, cam betivana dar care arata bine. Aceasta dupa ce s-a ametit binisor incepe sa-mi faca niste avansuri si chiar ma mangaie pe piept zicand ca sunt un ciclist chipes si atragator. Ma simt bine dar la un moment dat aproape sa mi se intoarca stomacul pe dos cand cucoana isi scoate o frumoasa si impecabila proteza dentara din gura.
Astept vreo 5 ore in acest local pana se face seara si apoi plec din nou sa vad daca nu apare domnul Rene. Nu am acest noroc si incep sa ma sperii putin. In timp ce ma plimbam pe strazile pustii, trecand prin fata unei case mai demodate, aud muzica buna si rasete de tineri.
Atunci ma gandesc sa merg sa-mi incerc norocul caci nu mi-ar strica putina socializare.
Aici dau peste tinerii Remy si Lois, 2 tineri boemi in varsta de 18 ani, pasionati de pictura, de la liceu de arta. Intalnirea dinte mine si ei s-a soldat cu o minunata relatie de autentica prietenie.
A urmat pt. mine dar si pt. ei o minivacanta deosebita. 3 zile am stat la ei: petrecand, discutand diverse in special despre filozofie, calatorii, arta, cultura, istorie, femei, viata etc. Am jucat si mult poker cu ei, am ascultat muzica buna, am mancat bine si nu ne-a lipsit nici bautura. Pe ultimii 30EUR am facut si eu aprovizionarea sambata cumparand multa bere si ceva de mancare.
Sambata seara au dat si o mica petrecere in cinstea mea invitand si un cuplu de sportivi cu care ne-am simtit minunat: jucand poker, ascultand muzica si povestindu-le despre lungile si interesantele mele ture. A fost o seara de neuitat.
Acesti tineri aveau aici o cocheta casuta de vacanta, una dintre cele mai pitoresti din toata Savoia. Era de fapt casa bunicului lui Remy. O casa care si-a pastrat farmecul de odinioara, o casa asemanatoare cu cele de la noi din Tara Motilor dar mai trainica. Casa era complet acoperita de plante agatatoare.
Curtea interioara era generoasa cu multa verdeata prevazuta si cu un mic pavilion si aveau si o gradina de zarzavaturi de toata frumusetea.
Dupa petrecerea de sambata, ziua urmatoare observand ca Rene inca nu a venit acasa, mi-am zis ca e momentul sa fac si cea mai tare catarare din zona Annecy. Este vorba despre un nou BIG dificil Cret de Chatillon(1699m). Am avut de urcat 18 km iar pe alocuri panta avea si 15%. Foarte tare catarare, peisaj de vis, vreme frumoasa. La un moment dat se vedea si lacul Annecy in departare.
Pana la urma in nici 2 ore am ajuns sus. In pas m-au intampinat mai multi turisti si am discutat cu o familie de ciclisti: tata si fiu. Tanarul era legitimat la un club si era foarte pasionat de ciclism. Tatal lui mi-a facut o poza.
In continuare m-au invitat la ei caci stateau chiar intr-un sat langa Vieugy, in Quintal. Coborarea am facut-o impreuna cu mare grija caci era destul de periculoasa cu multe curbe si serpentine periculoase. Aceasta zona se mandreste cu un inalt nivel de trai, oamenii sunt instariti si aproape toti au vile.
Ajuns la ei ma invita la o bere si mai stam de vorba. La plecare imi da si 10EUR. Astfel ca am bani in Vieugy sa-mi cumpar o pizza mica traditionala din Savoia care se dovedeste a fi delicioasa si-mi ramane bani si de inca o sticla de vin rose. Dupa ce mananc pizza ma apuc sa discut cu niste adolescenti si fac poza unui caine enorm.
In curand ma intorc la Remy si Lois aducand si sticla de vin, sa nu apar cu mana goala. Si incepem din nou sa ne veselim, sa jucam poker si sa filozofam pana tarziu in noapte.
Apoi la somn, ma retrag la camera mea sa dorm. La acesti minunati tineri m-am simtit mai bine decat la orice hotel dar cel mai mare bonus a fost imprietenirea cu astfel de persoane care mi-au adus aminte de perioada boemei mele studentii din burgul de la poalele Cindrelului.
Ziua urmatoare a venit si proprietarul, bunicul lui Remy, un batranel simpatic, iar dupa ce am baut o cafea a venit momentul sa pornesc la drum.
Mi-am luat ramas bun de la Remy pe care l-am convins sa incerce sa faca o tura cu bicicleta de la Bourg St. Maurice unde locuieste pana la Strasbourg unde locuiesc bunicii sai. Abia astept sa ne intalnim din nou.
Urmeaza sa-mi iau ramas bun de la Lois, melancolicul tanar care avea un uluitor talent la desen. La despartire mi-a dat ca suvenir o lucrare de-a sa ce semana mult cu un desen de Picaso.I-am promis si lui ca voi reveni si ca ne vom reintalni.
Pedalez pana in Annecy unde scot 100EUR trimisi de mama prin Western Union. Urmeaza o plimbare pe langa lacul Annecy.
Este unul din lacurile cu apa cea mai limpede din lume. Intr-adevar o splendoare. In 2007 am facut pt. prima data turul acestui lac pe bicicleta iar din 4 in 4 ani mi-am jurat ca o sa revin in splendida Savoie, paradisul ciclistilor si ai schiorilor din intreaga lume.
De la Annecy am luat-o pe langa lac spre localitatea La Clusaz sa mai fac niste pasuri. In satul Veyrier am gasit o biserica interesanta.
Apoi urmeaza o scurta catare pana in Col de Bluffy. De cativa km ma despartisem de lacul Annecy.
Urmeaza o zona cu un mare potential turistic si cu niste localitati foarte interesante. Trec si pe langa satul Alex unde fac o poza.
Sunt pe valea paraului Dingy. Langa comuna Thones ma duc sa vizitez un cimitir cu morminte ale unor eroi iar in stanga mea se inalta marete formatiuni calcaroase.
Fire religioasa prin excelenta ce sunt, caci aceea forta inefabila nevazuta: Demiurgul, Marele Anonim, Marele Meteorolog, Creatorul, Divinitatea, Dumnezeu sau cum vreti sa o numiti, se pare ca m-a scapat din multe situatii foarte dificile, de ma mir ca n-am dat coltul, ajungand la superba catedrala din Thones ma duc din nou sa ma rog cu fervoare. Asa da cicloturist, baiat model! (in prima tinerete pe la 19 primaveri cochetam cu idea de a ma calugarii dar cicloturismul m-a salvat si mi-a aratat calea, adevarul si viata implinita)
Apoi am parte de ce iubesc mai mult pe lume: catararea spre un un pas BIG, este vorba despre un legendar pas din TDF: Col de la Colombiere(1613m). Am parte de o zi splendida din nou. Peisajul este deosebit. In curand aveam sa trec prin statiunea Le Grand Bornand. De aici drumul urca in serpentine.
Urc in continuare fericit pana in statiunea La Mulaterie unde lovit de foame ma opresc sub scara unui hotel si ingurgitez fara rusine o traditionala si eterna conserva de ton (leitmotivul culinar al ciclosejurului meu francez). In fata mea se ridica un masiv stancos interesant.
Apoi mai am cativa km de urcat si ajung in pas. Peisajul ramane incantator.
