11 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari) - partea 11 (Fascinatia Dolomitilor - pasurile Fedaia, Costalunga)

Giau ramane unul dintre pasurile mele preferate din intreaga Europa.

Cobor apoi vreo 15km pana in Selva di Cadore unde voi dormi cu sacul de dormit intr-un parc. Ziua urmatoare pedalez spre Caprile, de unde incep o noua catarare spre alt pas dolomitic.

Dupa cativa km. de panta lejera ajung in statiunea Sottoguda.

Aici gasesc un magazin de suveniruri cu gnomi, elfi si zane. Ceva deosebit intr-adevar!

Dar cel mai mult imi place un personaj de poveste super simpatic.

Dupa ce mai pedalez cativa km ajung la o panta destul de dificila.

Ma apropii tot mai mult de celebrul Marmolada (3342m) care este cel mai inalt varf al acestui sfant, semet si nemuritor templu dolomitic.

Pe la cota 1800 ma opresc la un refugiu sa mananc o ciorba.

Mai am inca o panta de 15% si de pedalat vreo 3km pana sa ajung in varful pasului.

Aici pot admira un lac glaciar cu apa deosebit de limpede.

Chiar in pas gasesc si un magazin de biciclete si stau la o terasa de unde beneficiez de cea mai frumoasa panorama din tot turul.

Sunt fascinat de acest masiv fabulos atat de iubit de montaniarzi.

Urmeaza coborarea spre Canazei. Pe traseu ma opresc sa multumesc la Santa Madonna di Marmolada, sfanta protectoare a acestui masiv a carui statuie o gasesc in apropiere.

Langa Canazei ma asteapta un prieten: Florin Laszlo - unul dintre cei mai experimentati si bine cotati parapantisti romani. El locuieste in inima Dolomitilor de 10 ani, reusind sa se dedice cu succes marei sale pasiuni: zborul cu parapanta. Si acum se intoarcea de la un zbor. Ne intalnim in sfarsit cu mare bucurie. Ma invita pt. inceput la o terasa si ma serveste cu ce doresc, el fiind antialcoolic convins. Apoi ne dam intalnire in fata hotelului unde locuieste permanent in Moena di Fassa la 11km. de aici. Pe traseu ma prinde si ploaia, el mergand inainte cu un scuter. Aici am parte de o zi pe cinste. Povestim multe, imi rezolva o camera gratuit la hotel, imi cumpara mancare de la restaurant, pot sa fac un dus, mergem la un supermarket de unde imi cumpara zeci de conserve, imi ia si bautura pt. seara respectiva. De asemenea imi face si multe cadouri : un sac de dormit Salewa Ultralight de doar 600g, o pelerina de ploaie, o oglinda la bicicleta, o aparatoare etc. Ziua urmatoare imi face cadou si un trailer identic cu cel al lui Anton Duma. De asemenea imi da si o donatie frumusica. Florin ramane un prieten deosebit care m-a ajutat enorm! Sa traiesti drag prieten! Sper sa ajung si la anul pe la tine! Iti raman recunoscator! Din pacate n-am facut nici o poza cu el dar scriind pe google numele sau puteti gasi filme si poze cu el. Vine si ziua urmatoare cand imi iau la revedere de la Florin promitand ca voi reveni. Iata-l pe Carpaticus primenit si fericit in Moena di Fassa dar cu inca vreo 20kg. in plus. Hai sa vedem cum ne descurcam cu pasurile alpine in aceste conditii!

De la Vigo di Fassa am de urcat din nou un nou pas. Pe traseu fac si o pauza, nu e prea usor cu atatea bagaje. Am devenit o reala ciclovita de povara. Pe langa mine se perinda zeci de rutieri grabiti.

Ma mai chinui mai bine de o ora si ajung in pasul Costalunga pe care l-am facut si-n 2007 cand aveam o rabla de bicicleta de 50EUR. Aici ma trage in poza un italian mirat.

Urmeaza o lunga coborare spre Bolzano. In apropiere de Nova Levante pot admira o minune a naturii: Lago di Carezza.

in curand ajung in Bolzano, unde stau putin, nefiind un fan al marilor aglomerari urbane.

De aici o tai spre nord spre Austria prin munti. Se pare ca in zona Bolzano, clima este de tip mediteranean favorizand o vegetatie abundenta, in special se intalnesc vaste plantatii de vita de vie. Dar nici castele vechi nu lipsesc din peisaj.

Urmeaza una dintre cele mai lungi catarari din intregul tur. Am aproape 50km de urcat.

Dupa ce urc cam 20km sunt primit de un fermier sa dorm intr-un hambar de-al sau. Acesta este destul de bogat avand si helesteu cu pastravi si ma serveste cu o prajitura delicioasa. Si iar petrec o seara agreabila. Stimabilul este cam zgarcit si nu ma serveste si cu un pastrav din pacate, astfel ca cina mea va fi compusa din niste conserve de-ale lui Florin. Apoi stau pe banca, beau o bere si admir pastravii proprietarului.