Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 3 (pasul Vartop si Valea Ariesului)

Ma opresc in Baita, ultima localitate inainte de serioasa catarare spre pasul Vartop(1160m). Aici fac pauza de masa si discut cu un batran.


Descopar si aici o biserica greco-catolica interesanta pe fatada careia se afla un panou cu episcopii greco-catolici deveniti martiri sub teroarea regimului comunist. Sa speram ca vor fi beatificati de catre Sfanta Biserica Ortodoxa Romana.


La iesire din aceasta localitate incep serpentinele. Am parte de o zi superba. La prima serpentina traversez un parau iar la stanga se face un drum forestier care duce tot la Vartop.


Coloritul copacilor este de mare efect.


Ma opresc relativ des sa fac poze si sa admir copacii multicolori.


Drumul urca anevoios in serpentine si-n scurt timp castig altitudine.


Pe masura ce urc coloritul arborilor este tot mai variat.


Am parte si de panorame interesante asupra muntilor din apropiere.


Acest traseu este printre cele mai pitoresti din tara iar luna octombrie este poate cea mai buna perioada datorita peisajelor de vis.


Continui sa pedalez inregistrand tot ce este mai frumos pe traseu.


Zona este de un imens potential turistic inca neexploatat cum ar trebui.


Dupa ce mai urc cativa km ajung si la zona cu peisaje carstice.


Vremea este optima pt. facut poze.


Peisajele sunt dintre cele mai diverse. Si iata-ma ajuns pe la 1000m altitudine. Mai putin si ajung in imparatia coniferelor.


Dupa 13,5km de serpentine mai am de pedalat 3 km pe fals plat pe drum de culme pana ajung la Vartop. Apoi vine coborarea spre Arieseni. Deoarece este cam racoare pe aici si mi-e cam foame urmatoarea poza o fac abia dupa Arieseni in apropiere de pensiunea Giuliana.


Aici pe Valea Ariesului atmosfera este de vis, peisajele la inaltime, ba am noroc ca si temperatura sa fie destul de buna. In localitatea Scarisoara ma opresc sa fac o poza unei zone de carst.


Spre Albac, pedalez pe langa o superba padure de conifere.


Intalnesc si zone de carst de o nespusa frumusete.


Drumul este impecabil iar decorul natural de exceptie. Pedalez prin Cheile Albacului.


Aproape la fiecare pas am motiv sa ma opresc sa admir peisajul admirabil si sa fac poze. Aceasta este cu siguranta una din cele mai pitoresti zone din Romania pe care o recomand tuturor cicloturistilor.

Anastasia Lazariuc - Destin

Turul Octombrie Mon Amour 2011 - partea 2 (O pisica vaneaza o dihanie)

Catunul Ursesti are un farmec aparte, pastreaza un aer arhaic si o vibratie ancestrala. Ma plimb putin pe strada principala pana spre biserica fiind curios daca in aceasta splendida asezare rurala arhetipala, se poate gasi un magazin.


Negasind tipenie de om si nici ceea ce cautam imi vad de drum si dupa doar 2 km ajung la drumul modernizat ce face legatura intre comunele Sustiu si Briheni. Pedalez inca 2 km pe langa paraul Sustiu bucurandu-ma de un decor natural de toata frumusetea. La dreapta drumului se profileaza domoale dealuri iar chiar langa localitate exista un perfect loc de wild camping.


Chiar la intrare in sat se afla barul "Bastion". Aici sunt prieten cu patronul, domnul Ioan ma serveste cu o imbelsugata masa de fiecare data cand trec pe la dansul fiind interesat sa-mi mai auda povestile din ultimele calatorii. De aceasta data a ramas cam impresionat de aventura mea europeana si am petrecut binisor cu cativa localnici de treaba. Unul dintre ei era bogat si dorea sa ma sponsorizeze desi nu credea ca am fost pana in Franta pe bicicleta.
Dar pana la urma un om tot bogat dar fara inima i-a luat abuziv teancul de bacnote si nu l-a mai lasat sa bea si ia interzis sa faca o fapta buna. Acest hain exemplar al speciei umane care mi-a ratat sponsorizarea se cheama domnul Bobo si n-am sa uit niciodata cum tremura ca prietenul sau bun sa nu faca o fapta buna.
Si stim cu totii ca mare lucru este sa fi bun, sa fi generos. "Milostenia este toata scriptura" - vorba inaintasului meu, autorul cartii "Romania pitoreasca", Alexandru Vlahuta.
Dupa ce s-au dus toti oamenii la culcare, eu mai am de baut o bere si apoi urmeaza sa dorm in cortul meu aflat in curtea acestui local.
Pe cand sa ma culc si eu sunt martorul unui fenomen rar. Frumoasa pisica ce se afla in aceasta curte alearga dupa o dracie cu coada. Imi iau aparatul si sar la panda, poate dau lovitura, poate fac poza vietii mele.


Ce sa fie oare? Agila pisica prinde ciudata bestie in dinti.


Apoi dihania se zbate si evadeaza. Pisica pe urmele ei.


Dihania este din nou prinsa de felina.


Apoi scapa din nou si se indreapta spre cortul meu. Mata pe urmele ei.


Dihorul cauta adapost in cortul meu. Pisica intra si ea in cortul carpatin.


Aici se produce o incaierare, o lupta si o urmarire ca-n filme. Cat pe ce sa-mi doboare cortul. Dihorul iese pana la urma din cort si incearca sa se ascunda dupa o teava. Pisica nu-i da o clipa de ragaz.


In cateva secunde mica bestie cu coada primeste o laba in bot de la cotoi de se intoarce cu cracii in sus. Dihorul tipa umilit.


Dihorul putin ametit reuseste totusi sa se scoale si sa o taie la sanatoasa. E greu sa te pui cu mata insa.


Dupa ce-l prinde din nou, pisica se intreaba cine o fi individul care ii baga blitzul in ochii in timpul vanatorii.


Dihorul este capturat si ranit in cele din urma iar pisica este in extaz si miauna victorios.


Dihorul insa nu se lasa si incearca sa scape iar eu am bucuria sa surprind lupta animalelor intr-o pozitie de nedescris.


Pisica imbratiseaza dihorul care in spaima mortii cere indurare.


Pana la urma sărmana bestie cu coada este răpusa iar pisica se retrage să-si devoreze victima. Este timpul sa ma retrag la somn si eu satisfacut.


Ziua următoare inainte de a pleca mai admir putin arborii aflati in imediata apropiere a localului unde am stat. Un pâlc de "larix decidua" se disting intre acesti copaci pe care semnele toamnei se văd evident. Of Terasa "Bastion" cum aşi putea să te uit vreodată!


Ca să ajung la drumul european E79 mai am de pedalat prin comuna Şuştiu cam 2km. Această mândră localitate este traversată de Crişul Negru.


Ajuns la drumul european o iau la stânga si după doar 4 km din localitatea Lunca cotesc la dreapta pe DN75. De aici drumul începe să urce uşor. După localitatea Câmpani intru în satul Fânaţe unde mă bucur vizual de o superbă bisericuţă de lemn - monument istoric.


În imediata sa apropiere se înalţă şi mândra biserică nouă. Această zonă din Bihor este destul de prosperă, oamenii fiind gospodari de frunte.

Patricia Kaas - Les Hommes Qui Passent