Mai putin si ajung in zona de pajiste alpina. Trec si pe langa o stana de unde turistii pot sa-si cumpere branza direct de la producator.
Pe la cota 1800 imi iau la revedere de la padurea de conifere. Will m-a depasit cu cam 1km si cred ca este furios. Pacat ca acest britanic nu stie ce inseamna cicloturismul. Trebuia sa-l las sa se intreaca cu tirurile pe Valea Oltului.
Peisajul din Muntii Parang este realmente incantator iar vremea tine cu noi.
In zona de pajiste alpina drumul este destul de drept si sunt intrecut de multe masini.
Peisajul alpin este destul de searbad si de chelios. Nu s-ar zice ca ne apropiem de altitudinea de 2000m.
Pe alocuri se mai intalnesc ultimele palcuri de brazi razleti. Sunt la zona de confluenta intre padurea de conifere si pajistea alpina.
Ma abat putin de la sosea sa mai admir peisajul. De englez nu mai stiu nimic, probabil ca fierbe de manie prin varful pasului.
Mai pedalez 1km si ajung la un magar in calduri.
Apoi constat ca o intreaga turma de magari fac deliciul turistilor.
Urmeaza un moment de respiro si de contemplare a urechiatelor dobitoace mioritice. Cat de frumosi pot fi magarii!
Will era si el aici si se juca cu un magarus incantat. Nu mai vazuse asa ceva nicaieri in lume, nici macar in Alpii francezi.
I-am spus englezului: "Take your time, seize this instant, you are at the gate of the Eastern World!?" adica "Carpe Diem esti la portile Orientului".
Spre bucuria mea am parte si de o secventa induiosatoare in care un magarus suge laptic de la mamicuta sa.
Si iar incepe catarare pe un drum drept impecabil.
Vantul adie din fata racorindu-ne bine. Eu trebuie in curand sa fac o scurta pauza sa ingerez niste struguri. Will iar se imbufneaza uitandu-se nervos la ceas. Cerul este de un albastru intens.
Mai avem putin de pedalat pana in saua Stefanu. Avem insa o portiune dificila din cauza vantului si a pantei drepte. Prefer intotdeauna catararile in serpentine decat cele pe linie dreapta.
Peisajele sunt naucitoare.
Pedalez fericit si nu-mi vine sa cred ca Romania are in sfarsit o asemenea sosea alpina.
Am si o bicicleta de incredere dar am o mica problema cu schimbatul pe pinioanele mari, cateodata nu functioneaza si e cam greu la deal dar sunt obisnuit cu astfel de fleacuri. Iata-ma pe Transalpina dupa un an cicloturistic cum nici nu asi fi putut visa. "Gandurile devin realitate", vorba prietenului meu Anton Duma care acum e la Torino si a cam ramas fara bani. Daca doreste cineva sa-l ajute sa-si poata continua turul, ar fi foarte frumos.
Sa traiesti Antoane! Bafta multa!
Vremea este bestiala de poze, peisajele abracadabrante. Traiasca cicloturismul pe mioriticele plaiuri! La un moment dat soseau face un frumos V, semn al victoriei.
