2 - `Veloexpeditia MIORITICA 2015` Partea 2 - Inima Apusenilor

In drum spre pestera Focul Viu ne prinde o ploaie cu tunete si traznete iar Randy este destul de amabil sa-mi imprumute singura lui pelerina de ploaie, el fiind obisnuit cu climatul oceanic care e mereu umed si unde rar vara temperatura atinge 25 grade Celsius. Dupa ce vizitam aceasta pestera unde se afla al 3 -lea ghetar subteran din Carpatii nostrii e cazul sa ne intoarcem la Glavoi, locul meu preferat din intreaga Cetate de Piatra a Sfantului nostru Ardeal.

Pe traseu mai facem cateva pauze scurte sa admiram diverse aspecte ale naturii.

Mai intalnim inca un arbore dezradacinat. Furtunile sunt apocaliptice in aceasta zona.

Ajungem in Glavoi, acest unic loc de recreere din inima Apusenilor unde in fiecare vara se strang mii de montaniarzi atat din tara dar si din strainatate in special din Ungaria.

Noi ne facem veacul la Terasa Micu unde sunt prieten cu patronul. An de an ma intorc aici cu mare drag si dragoste de munte.

Localul este traditional, preturile sunt decente si se mananca foarte bine. De asemenea intalnim pe aici si elemente ce tin de cultura populara ca si stergarul urmator de exemplu.

Sau blidul din imagine.

Din nou ne relaxam toata ziua socializand si cu diversi turisti si noaptea ne odihnim din nou pe saltelele din podul cabanei. Dimineata urmatoare comandam un mic dejun consistent apoi ne luam ramas bun de la primitoarele gazde.

Avem 4 km de urcare lejera pe un drum pietruit, urmeaza inca 6 km pe un asfalt perfect pana la statiunea Padis situata la 1283m altitudine. De aici mai avem de urcat pe asfalt inca 1km pana pe la 1340m. Urmeaza cativa km de coborare pe un drum forestier de proasta calitate.

Aici facem un mic popas.

Iar in continuare vine o noua catarare tot pe off-road pana ajungem in cea mai inalta localitate din Muntii Apuseni si anume Calineasa. Aici dam de asfalt proaspat si dupa ce iesim din Calineasa urmeaza un tronson cu o catarare fabuloasa cu panta de 20% pe care o dovedim atat eu cat si Randy. Urmeaza o lunga coborare spre Valea Ariesului pe asfalt. In apropiere de Garda de Sus trecem si prin Cheile Ordancusei.

Ajunsi la Garda, ne oprim sa mancam ceva la un restaurant. Apoi eu constat ca mi-a iesit camera prin cauciucul din spate. Cu el pedalasem deja vara asta aproape 5000km prin 7 tari. Asa ca ma apuc sa mi-l petecesc cumva. Ne continuam periplu si pe langa Scarisoara ma trezesc ca un domn cu numar de Vaslui striga la mine ca ma cunoaste de pe blog si ma felicita. Nu departe de acel loc facem un nou popas pe langa Aries sa ne mai odihnim.

Aici trecem printr-un moment rizibil. Niste vaci se dau la Randy, acesta se panicheaza si ma intreaba cum sa le alunge pe rumegatoare. Ma scol eu si salvez situatia ca de obicei si-i povestesc olandezului cum in urma cu 12 ani pe Valea Cernei, o vaca mi-a halit un tricou verde, l-a mestecat si apoi mi l-a scuipat ferfelita. Asa sunt vacile mioritice! Traiasca rumegatoarele balcaneze!

Dupa Cimpeni incepe ploaia si se intuneca, dar in cam 30 de minute ajungem la Pensiunea Silinel din Abrud, unde se mananca cel mai bine din acest oras si unde ma opresc de fiecare data cand trec prin acest frumos oras istoric din Tara Motilor. Fiul patronului, Cosmin S. m-a ajutat in 2011 cand am poposit prima data pe aici si ultima data ne-am intalnit in august 2014 cand iar m-a ajutat. Aici Randy va plati o camera iar eu voi face cinste masa de seara. Servim o pizza Felix si o portie de legume mexicane. Randy este incantat de bucataria romaneasca. E drept ca l-am dus doar pe la localuri selecte.

Dupa o odihna reconfortanta azi avem o catarare splendida spre Mogos. Intram in inima Tarii Motilor. Peisajele sunt de vis.

La intrare in Mogos zarim prima sura adevarata!

Randy radiaza de fericire si-mi tot multumeste ca l-am dus pe aceste meleaguri magice.

In centrul comunei ne oprim sa mancam ceva de la un magazin satesc, negasind nici un restaurant prin zona.

In aceasta pitoreasca localitate casele sunt rasfirate pe mai multe dealuri.

Chiar in acest loc din pacate drumurile noastre se despart. Randy o va lua spre Aiud in drumul lui spre Ucraina iar eu o voi lua spre Intregalde in drumul meu spre Sibiu. Drum bun fratica si ne vom revedea in viitorul apropiat la Amsterdam cand voi face un tur spre Tarile Scandinave!