Stânca Babacaia se ridică la 7 metri deasupra apei, iar de aici începe defileul Dunării, cel mai spectaculos segment al Clisurii.
Despre acest loc, există diverse legende, toate având ca punct comun faptul că o femeie ar fi fost legată de această stâncă si lăsată să moară acolo. Cea mai frecventă poveste este cea a unui cneaz sârb care i-ar fi cerut soţiei infidele să se căiască – Babo kaj se. Cum femeia extrem de orgolioasă a refuzat spunând că este nevinovată, omul a legat-o de stâncă şi a lăsat-o acolo.
Aşa se face că multă vreme după aceea, bărbaţii de pe malul românesc al Dunării care aveau neveste infidele, le ameninţau spunând că o s-o păţească şi ele la fel. De acolo şi vorba „babă ca aia”, acum Babacaia.
Mai pedalez doar 200m pana ajung in locul unde pe celalalt mal la sarbi, se vede cetatea “Maria Tereza”. Turnuri aliniate pe stanca, unite intre ele cu ziduri, coboara si ajung sa fie mangaiate de ape. “Se zice ca erau doua surori, una avea castel aici, la noi, cealalta dincolo. Pe vremea aia, Dunarea era numai un fir de apa”, povesteste o localnica. Sus, pe o stanca, chiar deasupra soselei, se ridica o urma de zid.
“Cula”, ii spun localnicii. Se spune ca cetatea a fost ridicata pentru a folosi ca pavaza impotriva navalitorilor turci, chiar aici, pe malul Dunarii, insa de atunci si pana acum au razbit peste veacuri numai niste ruine. Turistii care urmeaza semnele, pana sus, se pot bucura de la inaltimea Culei, de un peisaj unic si pot cuprinde cat vad cu ochii Defileul Dunarii.
Putin mai departe se intra intr-o mareata zona de chei. Peisajele carstice sunt deosebit de spectaculoase.
Fac un mic popas la un izvor si urc o poteca abrupta sa vizitez o pestera.
Pe Dunare zaresc multe barci ale localnicilor care se ocupa cu pescuitul.
Peisajele carstice de aici sunt impresionante.
Blocuri uriase de calcar se ridic deasupra unei vegetatii recrudescente.
Pornesc mai departe si ma opresc la cativa km de aici la cabana Sandvas unde petrec o seara agreabila si unde intalnesc o ospatarita tanara frumoasa cu care discut multe. Apoi ma pun cu cortul langa cabana.
Ziua urmatoare pedalez pe Defileul Dunarii. Vremea este in incalzire, sunt 20 de grade Celsius. Am bucuria sa constat ca pe defileu a inflorit liliacul.
Gasesc si alte plante termofile care abunda in zona submediteraneana.
La un moment dat in apropiere de Svinita ma iau la intrecere cu un vas si reusesc sa-l intrec. Ura! Tot bicicleta e mai tare, fie ea si mai modesta.
Pe alocuri drumul este in renovare. La sarbi se pare ca traseul este chiar mai spectaculos, drumul trece prin multe tunele.
In curand intru in judetul Mehedinti.
Imediat dupa Svinita trec pe langa ruinele cetatii Trikule (sec. XV).
La un moment dat observ o sursa de apa potabila la care nu puteai ajunge decat daca sareai peste un hau adanc de cativa metrii. Fiindu-mi sete ma decid sa ma risc si trag o saritura de zile mari ca-n copilarie. Calitatile mele atletice inca nu m-au parasit. Oh yeah!
Putin mai incolo gasesc un fel de movila destul de abrupta pe care o escaladez in cautare de flora interesanta. Din varful ei am o superba panorama asupra Dunarii.
La un moment dat in stanga mea conturul unei culmi din Mt. Almajului seamana mult cu granita de nord a tarii noastre.
La iesire din Berzasca pot admira ruinele catatii Drencova care sunt inundate de fluviu.
Mai intalnesc si alte flori interesante.
La Cozla, imediat dupa Berzasca sunt oripilat sa vad un colos industrial cazut in ruina de pe vremea comunistilor. Imaginea este dezolanta.
