Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
joi, 29 octombrie 2015
8 - `Veloexpeditia MIORITICA 2015` Partea 8 - PRIN PARANG
Urmeaza o coborare de 5km pana la statiunea abandonata Vidra si de aici mai am 17 km de pedalat pe langa lac pana ajung la Cabana Obarsia Lotrului unde ca de obicei am comandat un pastrav cu mamaliga stropit cu o carafa de vin alb. A fost delicios! Un mic incident trebuie sa semnalez, in timp ce m-am dus pana la toaleta, m-am trezit ca mi-a disparut paharul cu vin de pe masa, dar carafa era la locul ei. Aici am facut un mic scandal, am spus ca sunt un fidel consumator si client al localului, desigur doamna patroana m-a recunoscut. Imediat mi-a fost adus paharul cu vin intact, musteriul care mi-l luase era proaspat angajat si posibil era putin parfumat. S-a scuzat si domnul patron pt. micul incident si a mustruluit vehement pe domnul musteriu de frica ca voi face reclama negativa pe facebook cabanei lor. Hei bine eu voi promova aceasta cabana, dragi turisti va invit sa trageti la Cabana Obarsia Lotrului. Aici se mananca excelent, au un pastrav delicios si se bea bine la preturi moderate! Data viitoare tot pe la dumneavoastra voi trece si voi face consumatie serioasa. Pe aici am trecut de mai multe ori si insotit de prieteni si turisti straini.
Patroana m-a lasat sa campez gratuit in spatele cabanei. In 2009 insotit de un bun prieten din Canada am dormit la o casuta aici care acum costa doar 50RON. Conditiile sunt decente.
Vine dimineata si cum ies din cort admir un utilaj vechi si ruginit.
Merg la cabana si comand o ciorba de vacuta care se dovedeste buna dar cam saraca in carne.
In curand voi pleca, ma asteapta un nou pas, dar deocamdata pedalez cativa km. pe langa Raul Lotru.
Drumul este impecabil, aici la cota 1350, la fel ca soselele alpine din tarile dezvoltate.
Cu astfel de drumuri desigur ca accesul turistilor spre obiectivele turistice este mult mai facil. Zona este in plina dezvoltare. Ajung si la un indicator care ma duce spre o manastire. Ultima data cand am trecut pe aici si mai exact in august 2011, nu tin minte sa fi vazut asa ceva.
Nu sunt singurul vizitator. A mai sosit un autocar cu turisti prahoveni.
Bisericuta manastirii este din lemn precum cele din judetul Salaj.
E momentul in care cu evlavie pasesc in sfantul lacas sa multumesc Divinitatii pt. ca tara noastra este in sfarsit pe drumul cel bun si pt. ca traim pe niste meleaguri atat de binecuvantate. Gandul meu se indreapta sfios si spre marii inaintasi care si-au jertfit viata pt. o idee, pt. o credinta, pt. un principiu sacru si pt. un gand nemuritor!
Rostesc o rugaciune si sfantului Mina rugandu-l sa le dea intelepciune si pocainta ticalosilor care m-au furat de atatea ori.
Doamne Isuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul!` Asa m-a invatat bunica sa zic, ea care a plecat dintre noi in urma cu 6 luni si a devenit icoana sfanta pt. mine, biet suflet chinuit si calator lovit de atatea ispite si neputinte. Doamne nu ne lasa prada deznadejdii si fereste-ne de cel viclean!
Imi voi duce crucea cu cinste si inima mea va fi mereu deschisa spre frumos si spre lucrurile spirituale. Intalnesc aici si o cruce mare cat inima mea, mare cat sufletul neamului romanesc, `in inima caruia durutul sunt eu si-i plang si bucuria si amarul`cum m-a invata candva un mare poet al Ardealului.
In fata sfintei cruci pe care se rasfrange astrul zilei, cu inima smerita, jur fidelitate neamului meu si sfintei tari in care m-am nascut.
Manastirea este amplasata intr-un decor admirabil in care predomina `aurul verde` care este deja afectat de mana criminala a celei mai evoluate fiinte de pe Terra.
La plecare cumpar de la manastire o sticluta cu sirop de afine pe care dau 15RON si-mi iau ramas bun de la Raul Lotru.
Urmeaza catararea de 4km spre pasul Groapa Seaca.
Pacat ca si in aceasta zona s-au facut defrisari masive dar imbucurator este ca macar pe alocuri s-a replantat puiet.
Padurea este una din marile bogatii naturale ale tarii noastre de care trebuie sa avem mai multa grija.
Ajungand in pas intru din nou in Ardeal, aici fiind granita intre judetele Valcea si Hunedoara. Drumul este aici in reabilitare pe o distanta de cativa km. astfel ca voi pedala mai prudent si relativ lent. In curand ajung la Manastirea Jiet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)