Salut prieteni
Ieri seara m-am intors din una din cele mai dificile si extreme cicloexpeditii din viata mea. Am fost plecat 10 zile in turul Banatului pe ruta Ineu – Siria – Arad – Periam – Timisoara – Tormac – Bocsa – Doclin – Oravita – Naidas – Bazias – Moldova Noua – Orsova – Herculane – Mehadia – Domasnea. De aici am fost nevoit sa iau trenul caci inghetasem si ma saturasem de dormit la cort pe asa o vreme capricioasa si rece.
Am trait momente memorabile, si turul a fost unul reusit desi am avut de suferit din cauza vremii; m-am luptat cu indarjire cu ploaia si mai ales cu vantul frontal violent care pe langa localitatea Coronini de langa Moldova Noua a reusit sa ma invinga pentru o scurta perioda literalmente spulberandu- ma in afara carosabilului in campul de langa Dunare. Deci am avut parte de momente dramatice dar si satisfactile au fost pe masura. Concluzia ca se poate face si ture mai lungi chiar si-n perioada de iarna dar trebuie sa ai un echipament adecvat, o buna conditie fizica si o vointa de fier pentru a te lupta cu conditile meteo nefavorabile.
Cel mai bine m-am simtit la Herculane si pe Defileul Dunarii.
Cu prietenie,
Claudiu
Mda, profitind si de o insomnie subita ce m-a apucat, de ciuda si de oftica ca s-a dus inca un ciclotur, ma apuc sa va mai relatez despre peripetiile mele din aceasta ultima aventura pe 2 roti. In primul rand din pacate pt mine peisajele le-am cam ratat, in sensul ca am prins o vreme ploioasa, cetoasa si vantoasa de mi-au bulit bucuria vizuala, asa ca nu e mare paguba ca n-am facut poze. Oricum voi face un filmulet si-l voi pune pe you tube din aceasta tura.
In primul rand aceasta tura a fost pt mine un fel de cantonament cu dezlegare la bere, un test de vointa si un fel de ritual (din 5 in 5 ani ies la cate o tura de iarna de cateva sute km sa sarbatoresc ziua nationala si pasiunea mea pt aceasta fericire pe 2 roti). Daca in urma cu 5 ani faceam in aceasta perioada un tur al Apusenilor, iar pe 1 decembrie eram la Alba Iulia, acum am preferat sa fac un tur al dragului meu Banat, Defileul Dunarii fiind cea mai frecventata ruta de catre cicloturistii straini si una dintre cele mai atractive din lume, mai spectaculoasa chiar decat celebra Passau -Viena. Am facut deja turul Banatului de vreo 10 ori deci doar perioada calendaristica a constituit o noutate pt mine.
Cel mai greu a fost lupta cu vantul, in fiecare zi am avut vant frontal, iar ajungand pe langa Dunare acesta s-a intensificat de m-a indoit si m-a aruncat in sant, dar eu am continuat pe bicicleta chiar daca inaintam cu 2 km pe ora. O experienta ce n-o voi uita niciodata.
Va recomand ruta Bazias- Drobeta. Este fantastica iar parcurgand-o cu bicicleta nu se poate sa nu te indragostesti de cicloturism. De data asta eu am pedalat cam jumate din clisura Dunarii pe noapte. Am patit necaz mare la vreo 15 km inainte de Dubova, drumul fiind execrabil, eu pedaland puternic, intrand intr-o groapa am facut explozie la cauciucul din spate( aveam un bagaj de 20 km pe portbagaj si un rucsac de 10 kg in spate.) Nu aveam cauciuc de rezerva asa ca am continuat pe langa bicicleta inca o ora jumate pana m-a oprit un echipaj al politiei de frontiera ce m-a legitimat, apoi m-am intalnit cu un paznic de la o firma de constructii de la drumuri si poduri care mi-a propus sa facem schimb de biciclete; eu am acceptat si asa m-am scapat de harbul de semicursiera Torino( e bicicleta cu care am pedalat in reportajul facut de Realitatea Tv) M-am ales cu un jaf de MTB STYXX tot ruginit, cu pinioanele si lantul ruginit, spitele slabite, etc, dar care era mai bun decat harbul meu care era probabil contemporana cu marele "il campionnissimo Fausto Coppi, mentorul mentorului meu Marco Pantanni, la statuia caruia din celebrul pas Pordoi din Dolomiti anul trecut am jurat cu lacrimi in ochi, ca voi fi un nume de referinta in lumea cicloturismului mondial ( nu va fi usor considerand ca recordul mondial apartine lui Heinz Stucke care a pedalat in 193 tari peste 550 000km). Eu am ajuns deja la peste 100 000km si am sanse daca am zile in urmatorii 50 ani sa-l intrec( desi e greu fara sponsori, 10 ani m-am sacrificat pt pasiune.
Aici a inceput cosmarul meu, a trebuit sa improvizez si sa duc 30 de kg bagaj in spate; am constatat si ca rotile erau cam moi si eu nu aveam pompa buna. Asa ca la 2 AM am ajuns in Orsova unde am luat snacksuri de la o benzinarie iar apoi dupa ce m-a interpelat un smecher am urcat spre manastirea sf Ana pe ploaie unde mi-am pus cortul pe o pasune pe la 3 AM. Ziua urmatoare m-am dus la Herculane sa-mi revin, acolo am stat 2 zile sa-mi trag sufletul si sa mai si ma cinstesc nitel ca bat sarbatorile la usa. Ce superb a fost la baile calde din grota de la 7 izvoare combinate cu plonjarile in apa rece a Cernei, un deliciu. Cu cortul am dormit langa hotel Dacia, starnind rasul turistilor. In continuare dupa inca o noapte naspa la 2 grade langa localitatea Plugova de a cazut si cortul peste mine ca-i lipsea niste ate, nu era bine ancorat, cu doar 11 lei, deci muritor de foame a trebuit sa iau trenul de la Domasnea pana la Timisoara, un cosmar negocierea cu nasul. Apoi in Timisoara am scos banii de pe card ce mi trimisese mama intre timp si am luat trenul spre Arad de unde ai venit parintii cu masina sa-si duca panarama si "nebunul" acasa.
O tura fabuloasa! TRaiasca cicloturismul!
Cu prietenie,
Claudiu
