Tura in Banat cu participarea mea la LIMAN BIKE RACE - partea 2

Incepe concursul. Eu care toata viata am pedalat singur ma cam tem sa nu provoc o degringolada, un accident, ceva. Pe primii km se ruleaza pe asfalt si reusesc sa ma mentin in sa fara incidente. Din comuna Tomesti cotim la dreapta si incepe o teribila catarare pe off-road.

Din cauza numarului mare de participanti,suntem nevoiti sa mergem pe jos si sa impingem bicicletele. Cam frustranta experienta mai ales pt. un bun catarator!

In varful pantei ajungem la o padure tanara de mesteacan. Pe traseu sunt intrecut de multi voinici printre care si Marius.

Dar vai calvarul nostru nu s-a sfarsit inca! Mai urmeaza o panta.

In curand ajungem sa ne bucuram de o frumoasa priveliste.

Vine si o coborare periculoasa. La un moment dat vine unul in viteza, cand se apropie de mine urla: "dreapta". Eu nestiind terminologia si speriat putin, cotesc intr-o fractiune de secunda exact la dreapta si ma trezesc ca sunt lovit puternic de biciclistul care dorea sa ma depaseasca. Eu cad spectaculos intr-un sant langa drum, dau cu capul de pamant, imi sare pana si cozorocul de la casca, dau cu umarul de pamant, ma julesc la palma,cot, umar si genunchi, imi rup manusile. Cel care a intrat in mine cade si mai nasol la cativa metrii in fata mea si cred ca si-a fracturat clavicula. Eu am ramas socat si n-am mai fost in stare sa schitez nici un gest. Insa sunt bucuros ca nu mi s-a stricat bicicleta cu care voi face turul Europei. Trekking-ul meu Radon functioneaza inca bine, spre mirarea mea. Noroc ca la doar 2km era check-point-ul unde pot si eu sa mananc niste banane, ciocolata si sa beau apa iar o ambulanta soseste rapid sa preia pe baiatul accidentat. Daca a fost vina mea, imi cer scuze si-i doresc insanatosire grabnica!

Desi tot julit, sclantit si cam socat, continui cursa dar cu mai multa prudenta. Iar avem o catarare.

In varf peisajul din M. Poiana Rusca este foarte generos.

Urmeaza o coborare pe "single trail". Avem un traseu de exceptie!

Zona are un imens potential pt. cicloturism. Traseul este foarte variat. Dupa ce pedalam putin si pe un drum modernizat, ajungem sa pedalam si pe o poteca inierbata.

In ultima parte a traseului avem si o coborare unde multi dintre noi suntem nevoiti sa mergem pe jos de frica sa nu cadem.

Pana la urma reusesc sa trec si eu linia de sosire pe un rusinos loc 108. Traiesc un sentiment de intensa dezamagire, l-am facut de ras pe bietul meu mentor Marco Pantani. Deci trebuie sa ma consolez ca nu sunt decat un ciclotrubadur cam dezaxat, cam ratat si cu darul suptului. Dupa ce ma spal pe rani, merg la o terasa si incerc sa-mi inec amarul la niste berule Ursus eu Carpaticus care sunt doar un sarman soarece al ciclismului romanesc. Ma intalnesc cu personaje interesante cu care pot lega o conversatie agreabila despre cicloturism. Tot aici ma intalnesc si cu Bitza care-mi aduce 2 reviste Carpatair unde apar si eu in interviu.

Vine si festivitatea de premiere dar eu nu particip pt. ca sunt vadit marcat de penibila mea clasare in cursa. Desi ii admir pe campioni si pe fetitele fruntase, nu sunt un aplaudac si nu e genul meu sa stau prin multime, spre rusinea mea. Asa catre sfarsit aud si eu cu mare stupoare ca se anunta un premiu special si mi se striga numele. Dupa ce mi se repeta numele inca o data, las berea, sar pe bicicleta si incerc sa ajung cat mai repede in zona unde sunt organizatorii si unde ma asteapta premiul. Aici il intalnesc pe Alin Rosu, pasionatul si ferventul organizator al acestei traditionale competitii de ciclism ajunsa la editia a VII-a. Ce bine ca mai avem si astfel de oameni in tara! Avem o scurta discutie si primesc o plasa plina de articole de ciclism de care aveam mare nevoie sa-mi incropesc si eu un MTB. Traiasca Liman Bike Race si generosii sai sponsori si organizatori!

Alin imi face cunostinta cu fiul sau Narcis care este campion la categoria sub 10 ani. Simpatic si promitator baiat!

Voi reveni asadar la aceasta superba intrecere sportiva si anul viitor sper cu o bicicleta mai adecvata. Inainte de a pleca, maestrul stefan Hodi imi face cunostinta cu fica sa Maria, care in urma cu 10 ani cand era in varsta de doar 10 ani a facut un tur al Europei pe bicicleta cum putini adulti din tarile dezvoltate se pot lauda ca au facut. Bravo Maria pt. excelentele rezultate si tine-o tot asa! Parintii tai cred ca sunt foarte mandri de tine.

In curand trebuie sa plecam. La intrare in Tomesti ne intampina o stanca expresiva.

Aici in centrul localitatii eu impreuna cu Horia si Andrei facem o binemeritata pauza sa sarbatorim jalnica mea clasare in clasament, faptul ca am supravietuit accidentului, dar mai ales bucuria de a mi se fi recunoscut de catre cei abilitati, contributia mea la propagarea cicloturismului la noi in tara. Spre Romanesti intalnim un stalp de lemn sculptat si-mi aduc aminte de regretata mea bunica Ica. Sper ca se bucura pe unde o fi de ispravile nepotului sau favorit.

In comuna Curtea zaresc o biserica de lemn cu o cruce inclinata.

Noaptea mi-o petrec in sacul de dormit aciuindu-ma la intrarea in manastirea Izvorul lui Miron. Pe la 6.20AM incepe sa ploua asa ca sar ca ars din sac si ma urc pe bicicleta. Langa localitatea Margina gasesc un panou cu bisericile de lemn din zona orasului Faget.

Trebuie sa ma grabesc caci bugetul meu tinde spre 0. La Bata fac o pauza sa mananc niste carnati cu branza topita. De aici urmeaza o catarare si pe traseu intalnesc o frumoasa troita.

Ajungand in Lipova constat ca am ceva bani pe card. Primisem o donatie de la un amic din Bucuresti, asa ca ma pot opri la Paulis sa beau un excelent vin de crama.

Mai bag o pauza la un restaurant din Galsa, nu departe de locul unde mi s-a furat Kona Sutra in 22 dec. 2010. Aici mananc o ciorba de burta, niste mititei si beau cateva halbe. Traiasca sponsorul! Intre timp vine si o furtuna, prilej tocmai bun sa mai zabovesc nitel la delicioasa beroasa.

Dupa ploaie plec si eu si ma bucur de prospetimea aerului curat si al naturii recrudescente. Suntem in dulcea luna mai. Traiasca cicloturismul!

Si uite asa s-a incheiat o tura superba de peste 300km in care am trait momente memorabile si am avut parte de emotii inefabile.