Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
joi, 22 octombrie 2020
20 - Expeditia Dor de Dolomiti 2020 (2500km in 34 zile)
Pe traseu pedalez cativa km cu un italian care-mi arata drumul. Ajungem la o bicicleta roza imensa unde ne despartim.
Pana in localitatea Farra d Alpago pedalez pe o ciclabila nemodernizata si plaina de denivelari. In Farra opresc la un supermarket si ma prinde o furtuna. Ma adopstesc cateva ore in spatele supermarketului.
Din pacate si-n Italia sunt destui cetateni certati cu bunul simt caci gasesc destule gunoaie pe jos.
Constat cu mahnire ca bicicletei mele care m-a costat doar 100EUR si care a vazut 6 tari de pe 2 continente, i-a cedat portbagajul. Dupa 19 zile de expeditie s-a rupt modestul meu portbagaj. Pana la urma reusesc sa-l leg cu o coarda elastica si pot sa pedalez mai departe.
Urmeaza sa pedalez pe langa lacul Santa Croce pe drumul SP 423. La capatul lacului intru in drumul principal SS 51 si ma opresc la restaurantul La Baita unde petrec o seara agreabila. Ulterior ma pun cu cortul vizavi de local langa sosea dupa niste boscheti. Cand imi montam cortul ma trezesc ca vine un italian si ma intreaba ce fac si ca s-ar putea sa am probleme cu oameni rau intentionati fiind atat de aproape de drum. Intr-adevar pe terasa restaurantului erau niste cetateni in stare de ebrietate care urlau si vorbeau urat. Cu frica in san voi dormi totusi fara sa fiu deranjat de nimeni decat de zgomotul unor animale, padurea fiind aproape.
Day 20) Santa Croce - Caposile
Acesta este peisajul cu care ma trezesc dimineata. Se vede lacul Santa Croce.
Merg iar la restaurant sa mananc o pizzeta si sa ma hidratez. Aici gasesc multe animale impaiate.
Intalnesc chiar si un corb si un cocos de munte.
Multe pasari interesante pot fi admirate aici.
Nu lipsesc nici cateva mamifere si pasari rapitoare mari.
Langa localitatea San Floriano ma intersectez cu autostrada A27 care trece deasupra mea.
Aici practic a venit momentul sa ma despart de Alpi.
Un monument si niste leandrii imi indica faptul ca intru in climatul mediteranean atat de drag sufletului meu.
Mai putin si intru in oraselul Vittorio Veneto care este destul de interesant, un mic burg medieval cu aproape 30 000 locuitori.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)