Mai am de pedalat putin pe valea raului Arc si ajung in superbul orasel St. Jean de Maurienne. Aici ma duc sa vizitez localitatea si la o catedrala dau peste mormantul fondatorului Savoiei: contele de Maurienne, Humbert aux Blanches Mains.
La aceasi catedrala descopar un interesant basorelief reprezentand scene din glorioasa istorie a Savoiei.
Intru si in monumentala catedrala si gasesc si blazonul acestui tinut legendar.
In sfantul lacas de cult aud o sublima muzica la orga si descopar si mormantul unui sfant sau episcop. Din nou am parte de senzatii spirituale profunde.
Dar in curand vine momentul sa atac noi pasuri alpine. Dupa ce mananc incep ascensiunea spre Col du Mollard. Traseul este foarte pitoresc cu o circulatie auto foarte redusa. Acest drum duce la multe statiuni cochete.
Dupa o succesiune de serpentine spectaculoase cu panta medie de 9% si 10% ajung in satucul montan Albiez le Jeune.
Apoi urc in continuare spre statiunea Albiez Montrond. Peisajul este tot mai spectaculos spre reala mea incantare.
Vremea este perfecta din nou iar dupa ce mai urc cativa km fac un popas de masa pe o superba pajiste alpina.
Nu mai am mult de pedalat si ajung la Col du Mollard unde intalnesc o familie de belgieni la picnic cu care discut, iar domnul imi face o poza.
Apoi urmeaza cativa km de coborare trecand si prin localitati traditionale, peisajul ramane la fel de pitoresc.
Dupa localitatea St.Jean d'Arves mai fac o pauza intr-un loc amenajat si fac o baie intr-un parau, apoi stau la soare si consum niste dulciuri.
Mai am cativa km pana ajung in localitatea turistica St.Sorlin d'Arves. Aici intalnesc o biserica foarte interesanta pe care erau agatate tot felul de sarme si fac o poza unui ciclist cu barbison grizonat.
De la iesire din localitate incepe o dificila ascensiune pe un traseu plin de serpentine. Aflu cu bucurie ca zona La Maurienne se mandreste cu cel mai intins domeniu ciclabil din lume: sunt 46 de trasee pe 1600km de drumuri cu 43000m diferenta de nivel, un real paradis al ciclistilor.
Vremea este ideala pt. cicloturism si poze. Sunt norocos din nou. Intalnesc si multi ciclisti. Pe ciclistul cu barbison il intrec si-l surclasez desi aveam bagaj de 20kg, dar saracul era intr-o forma fizica destul de proasta sau mai bine zis eu eram intr-o forma de zile mari. Sunt in elementul meu si plutesc de fericire.
Dupa ce mai urc cativa km ma opresc sa mai mananc o conserva de ton, o prajitura si sa admir muntii din jur. Este atat de frumos.
Apoi in timp ce pedalez am norocul sa intalnesc o marmota care avea vizuina aproape de drum. Practic ma apropii la cativa metrii de ea si o fotografiez.
Pe masura ce urc panorama este tot mai impresionanta.
Localitatea St.Sorlin d'Arves ramane in urma.
Pe la cota 2000 intalnesc si un mic lac glaciar.
In curand aveam sa ajung la Col de la Croix de Fer (2067m). Pe aici TDF a trecut de nu mai putin de 15 ori incepand cu anul 1947. Acest pas ramane unul dintre cele mai frumoase Din Alpi.
Aici am intalnit multi ciclisti iar la cabana din pas o clienta de origine africana mi-a facut cinste o delicioasa tartina cu fructe de padure si un suc. Apoi am discutat cu un ciclist francez mai in varsta la un pahar de vin profitand de generoasele raze ale soarelui care ne mangaia beneficiind si de o priveliste deosebita.
Ulterior am facut o poza si celebrei cruci de fier.
Apoi am avut o coborare de 2,5km pana am ajuns la pasul Glandon, de care ma leaga amintiri de trista pomenire de acum 4 ani cand am fost abandonat de un englez cand mai aveam 10km de urcat pana in pas.
A urmat o coborare periculoasa dar spectaculoasa de 10km pana in satul St. Collomban des Villards, unde am patit necazul in urma cu 4 ani. Philip Deeker, un ciclist amator englez cu realizari remarcabile, m-a abandonat pt. ca n-am reusit sa vin la intalnirea de la ora 7AM dupa o noapte in care m-a plouat la greu. In acest sat am stat sa mananc, sa beau un suc si in timp ce-mi rememoram amintirile triste de odinioara s-a legat de mine un individ cam beat de a inceput sa ma oripileze cu intrebarile. Era un cioban din zona si dorea sa ma culce la el.
Am facut si o poza de la acel local sa-mi aduc aminte de aceasta localitate care m-a motivat si indurerat candva.
Pana la urma dupa ce am stat la o bere la discutie cu dansul mi-am vazut de drum, am facut restul coborarii de inca 12km pana la valea raului Arc si m-am pus cu sacul de dormit intr-un camp intr-o zona unde iarba era cosita langa localitatea La Chambre. Era o noapte cu luna plina, m-am odihnit foarte bine si am admirat stelele.
