Sergio Endrigo - un sensibil artist de altadata

Cicloexpeditie in Alpi 2009

In urma cu cateva zile m-am intors din una din cele mai importante, savuroase si aventuroase cicloexpeditii solitare din viata mea. Voi face o scurta descriere a turei:

Pe data de 16 iunie am pornit din Ineu, localitatea unde locuiesc spre Ungaria. La strandul termal de la Dorobanti m-am intalnit cu un prieten din Buzau, un bun cicloturist cu care intentionam sa fac expeditia. Insa lucrurile au evoluat intr-o alta directie. Am pedalat impreuna primele 9 zile, un adevarat tur al Ungariei.
Pe ruta Turnu - Battonya - Mako - Szeged, de aici ne-am luptat cu pusta Panoniei pe o canicula mare, apoi Budapesta a fost orasul care ne-a placut cel mai mult si unde am stat 2 zile. De aici a inceput o vreme ploioasa care ne-a tinut 4 zile. La Balaton a incetat ploaia si la strandul din localitatea Szigliget a trebuit sa ne despartim caci eu avem planuri marete in Alpi si mai trebuia sa ajung pe 5 iulie si la intalnirea anuala a membrilor clubului international de ciclocatarare BIG Challenge unde am cele mai bune rezultate din Romania. Totusi a fost superba tura cu Andrei Ozizu, cicloturistul roman cu care am pedalat cu cea mai puternica medie, uneori cu 30km/h. A inceput lungul meu periplu solitar. Am intrat putin in Slovenia, apoi o panta de 17% m-a anuntat ca-n Austria o sa ma lupt cu cele mai dificile pante din Europa si poate chiar din lume. Langa localitatea Bad Gleichenberg m-am intalnit cu un corpolent ciclist austriac dar bine antrenat cu care am avut cateva pante de 15% la care s-a descurcat foarte bine tipul. L-am impresionat cu tura mea. Apoi au urmat nenumarate pante de pana la 20% pe drumuri secundare, am evitat orasul Graz sa scap de trafic si iata-ma in sfarsit la poalele Alpilor Austriei pentru a doua oara in viata mea. In 2007 am mai avut o astfel de expeditie de traversare a Alpilor in care am reusit 42 pasuri alpine in 4500km.
A inceput ploaia si dupa orasul Koflack am fost invitat la un chef la ziua unui motociclist unde am petrecut de minune. Ziua urmatoare am facut pe ploaie primul pas omologat de clubul BIG in tur, pasul Gaberl(1551m) . Apoi cobor si ma opresc la o sarbatoare campeneasca intr-un sat de la poalele muntilor unde am parte de o petrecere de exceptie, dansez cu superbe fete, sunt racolat de o baba bogata dar alcoolica care ma duce la ea acasa si-mi da o vila intreaga in primire. Sa traiasca pissy! Iata-ma asadar traind ca un pasha si relaxandu-ma la greu. Ziua urmatoare ma despart cu lacrimi in ochi de baba si-i promit ca voi reveni. In orasul Judenburg unde sunt impresionat de un turn medieval ce avea peste 80m, aici imi pune mama prin Western Union 100euro sa pot continua tura. Continui printr-o zona montana superba, mai fac inca un pas de cam 1200m pana ajung din nou la poalele unui pas omologat BIG, Solk Pass(1790m) cu o panta de pana la 12% dar destul de lunga catararea, in varf vad zapada, incepe sa picure, vad jnepeni si rododendron si intr-o capela inchinata sfantului Nicolae, rostesc un fervent Pater Noster, multumind divinitatii pentru noua expeditie in Alpi la care visam de mult. Apoi am coborat si am luat-o spre orasul Radstadt unde am mancat un kebab exceptional. In continuare mai fac inca 2 catarari BIG cu panta de pana la 15% pana ajung in orasul Kizbuhel de unde incepea cea mai dificicla catarare a Austrie cu panta de pana la 23%, si ea pe lista clubului BIG.
A doua zi ma lupt cu teribilul Kitzbuhel Horn si reusesc sa-l inving spre uimirea tuturor, desi aveam un bagaj de 25kg. Peisajul este fantastic, panta incredibila si cativa km pedalez in compania unui ciclocatarator austriac, care se tot mira de performantele mele. In varf sunt fotografiat si filmat ca o vedeta de turistii curiosi. In continuare in orasul Schwaz ma intalnesc cu 2 superbe cicloturiste austriece cu care fac o poza si cu care discut la un restaurant. Apoi in Innsbruck un oras care ma surprinde si vrajeste definitiv, un fel de Venetie stramutata la poale de Alpi. Aici ma intalnesc cu 2 cicloturiste scotiene si ele la un lung tur european pe 2 roti. In drum spre Oberstdorf mai fac inca un pas BIG important apoi langa Elmen ma intalnesc cu un cuplu de cicloturisti din Noua Zeelanda cu care fac o noua poza. La Elmen particip la un barbecue party unde intalnesc o fata superba de care ma indragostesc si un bulgar gras, sponsor al bauturilor spirtoase. Sa traiasca! Ziua urmatoare intru in Germania, tot realizand o catarare BIG si ajung in sfarsit la Oberstdorf unde sunt asteptat si primit foarte bine de colegii de la club. O noua petrecere. Ziua urmatoare colectionez inca 3 catarari BIG, de data asta in stilul occidental adica. Mergem cu masina pana la poalele pasului si de acolo sari in sa, competitie, cine ajunge primul sus. Intr-o astfel de confruntare am ocupat un meritoriu loc 5, luptandu-ma cu unii dintre cei mai mari ciclocataratori amatori ai Europei. Presedintele clubului Daniel Gobert, uimit de isprava mea mi-a spus: "Romania should be proud of yourself. You are a great cycloclimber! " Nu stia insa grelele mele probleme financiare, din lipsa sponsorilor sau lipsa posibilitatilor de a castiga din pasiunea pentru care mi-am sacrificat cei mai frumosi 10 ani din viata.
Ziua urmatoare ne-am despartit si am urcat teribilul Nebelhorn pe ploaie. Doar 3 ciclocataratori in afara de mine au indraznit sa se lupte cu monstrul Europei care are o panta uneori de peste 30%. Campionii Ungariei: Gabor Gyorgyi si Gabor Kreicsi, presedintele clubului si eu. Eu am fost singurul care am abordat catararea cu bicicleta incarcata cu 25kg de bagaje de si-au facut cruce strainii cand m-au vazut. Din pacate in aceste conditii mi-a fost imposibil sa urc ultimi 2,5km, caci panta atingea 35% iar drumul se deteriorase semnificativ. Oricum performanta mea a facut furori in randurile ciclocataratorilor europeni unde voi scrie din nou articole in revistele cluburilor unde sunt membru, reprezentandu- mi scumpa tara.Intoarcerea acasa a fost cam dramatica din lipsa banilor si pe un traseu mult mai lung si dificil tot prin Alpi. In total am pedalat 3600km, dintre care 2000km doar in Alpi

Dar o mult mai ampla si mai buna descrie a expeditiei mele o voi face in revista MBike.

Tin sa le multumesc pt aceasta reusita romaneasca in care eu sunt protagonistul celor care m-au ajutat si anume:
lui Mircea Florescu pt superba si fiabila bicicleta Kona Sutra 2008 + echipamentul excelent cu care mi-am indeplinit un vis maret si cu care am rupt Alpii

lui George Culda pt activitatea sa prodigioasa pt a dezvolta ciclismul si cicloturismul in Bucuresti, salutari micutului Iancu si sotiei Elena!

lui Gratian Dinu Bolog, presedintele clubului sportiv Gratzu, care face o treaba excelenta la Timisoara adunand sute de oameni la ture. Mersi pt cadoul facut, 2 coburi Bike for Fun excelent+ un echipament de ciclism de exceptie+ sfaturi si consiliere. M-am inscris la clubul sau caci iubesc Banatul si trebuie sa readucem bicicleta la rolul pe care il merita pt viitorul copiilor nostri si al nostru in scumpul nostru Banat. Sa traiesti prietene!

lui Dan Lupsa pt echipament si masa copioasa si care asa o superba familie pe 2 roti, sper sa-l creasca pe Alex tot in spiritul acesta si sa ma intreaca micutul, Salut scumpule!

lui Radu Mititean, care are un rol esential in dezvoltarea cicloturismului si ciclismului daca nu la nivel national, macar la nivelul scumpului oras unde pe vremuri traia marele meu mentor Lucian Blaga si unde acum 1 deceniu cand eram student m-am intalnit la un chef de zile mari cu un nepot al lui Emil Cioran.

pustilor cicloturisti care continua traditia si se vor lupta sa ma intreaca: Victor Perdevara si Mihai Udvar si echipei de exceptie de la CCN

cu prietenie,
Claudiu,membru al Clubului Sportiv Gratzu

Georges Moustaki - a real enjoyment for our souls

Tura din Apuseni mai 2009

Eu si Razvan am pornit in aceasta tura pe data de 29 aprilie la ora 13 din Ineu. De precizat ca Razvan pedalase in ultimele 11 zile impreuna cu mine aproape 900km, fara nici o zi pauza (cea mai lunga tura din viata lui dupa spusele lui, Bravo lui: Bun Baiat!)Eu personal, aveam deja la activ 1500km pana in capitala +900= 2400km la activ fara nici o zi pauza, plecat fiind la drum din data de 27 martie.
In prima zi am pedalat pe ruta: Ineu - Bocsig -Beliu - Craiva - Belfir - Petid - Uileacu de Beius ( am pedalat intr-o zona pitoreasca pe valea Crisului Negru si ne-am simtit bine la un restaurant langa Olcea. Am dormit cu cortul langa Petrani langa rau.
Ziua urmatoare am pedalat pe ruta: Petrani - Pocola - Beius - Rosia - Damis - Bratca - Borod. A fost o zi superba, un traseu de exceptie, traversarea mt Padurea Craiului, am avut vreo 12km de urcat, am vazut izbucuri si pesteri, ne-a placut enorm satul de varf de deal Damis, am avut si o coborare de cel putin 10km pe drum proaspat asfaltat. A si ploat cateva ore, am pedalat si pe ploaie, ne-am adapostit la un bar in mijlocuul pustietatii intinselor paduri unde am intalnit niste bosorogi cheflii de dantuiau de mama focului si ne-am incalzit cu o palincuta. Seara ne-am pus cu cortul langa o benzinarie Calido langa Borod.
Pe 1 mai am urcat panta de 4-5km trecand prin localitatea Cornitel si i-am asteptat pe prietenii din Cluj cam 5-6 ore. Apoi am coborat in viteza spre Bucea sa ne intalnim cu ei. Eu de bucurie ca mai vad lume si mai ales ca mai vad si fete romancute pe 2 roti, m-am emotionat, m-am bulversat si mi-am pierdut capul efemer de mi-am uitat ultimii si singurii mei bani(170RON) intr-un pachet gol de tigari Malboro pe banca de autobuz din dreptul localitatii Bucea.
Spre bucuria mea am observat cu groaza ca-mi lipsesc banii dupa ce am pedalat vreo 4 km cu grupul, cand ne-am oprit putin la iesire din satul Bulz. Mi-am autotras 2 palme de ciuda pt. noua gafa si am facut cale intoarsa cu bicicleta in mare viteza sa incerc sa recuperez banii. Spre fericirea mea banii erau exact in locul unde-i lasasem cu 20 minute in urma adica pe banca statiei de autobuz din Ciucea. Ca sa vezi ce oameni de treaba sunt ardelenii! Mi-am facut o cruce mare si am multumit divinitatii ca de data asta m-a ocolit beleaua si mai am si eu bani de o ciorba si de o bericica, caci mai ales era momentul sa sarbatorim la Stana de Vale, intalnirea cu ciclocontingentul clujean. Apoi fericit am pedalat ca nebunul sa-i ajung din urma si dupa cam o ora am reusit sa-i ajung. Traseul a fost de exceptie, trecand prin satele Bulz, Remeti,(aici am vazut un lac miniatural cu pesti deosebiti), am pedalat pe langa lacul Lesu, foarte pitoresc, apoi pe valea Iadului, drum ingust semi asfaltat, uneori bun, alteori execrabil, dar traseul este de exceptie. Am vazut si 2 cascade: Iadolina si Valul Miresei si pe la ora 19 dupa o pedalare incantatoare am ajuns in Stana de Vale. Aici am avut marea surpriza sa ma intalnesc cu Rick, un cicloturist solitar din Buzias, de mare calibru care anual face cel putin o tura de peste 1000km prin Romania de unul singur. Nu-l mai vazusem de mult si m-am dus cu el la restaurantul Iadolina sa sarbatorim, intre timp a venit si Razvan si am petrecut o seara agreabila mancand copios:ciorba de vacuta, cordon bleu si band pe masura: bere, gin, vin. La sfarsit Rick s-a dovedit a fi foarte generos achitand nota de plata care era peste 100RON (Rick frate, esti mare om, mare caracter! Te imbratisez cu drag si dor!) Apoi ne-am dus la cort la un foc de tabara unde am mai stat la cate o bericica si povesti pana ne-a venit Mos Ene pe la gene.
Ziua urmatoare ne-am hotarat sa plecam pe un traseu turistic spre cascada Bohodei pe jos. Razvan s-a hotarat sa ramana sa pregateasca lemne de foc si sa aiba grija de biciclete si corturi. Il durea putin piciorul ca fortase pe o catarare la iesire din Beius si-i pocnise niste capilare intr-o gamba a piciorului care ulterior s-a umflat. Chiar si-n aceste conditii vitrege Razvan a pedalat ca un erou. Eu impreuna cu Rick si cu cei din Cluj: Levi, Adela, Cami, Tamas, Dani si inca un cuplu de clujeni care sa ma scuze le-am uitat numele pe moment am facut acel traseu turistic foarte pitoresc, din pacate ne-a prins ploaia, apoi grindina iar pe la cota 1600 chiar si lapovita. Am intalnit si portiuni de zapada de 50cm. Eu si Rick nu eram bine echipati, imi uitasem pelerina de ploaie si caciula iar marele Rick era doar intr-un maieu, la un moment dat temperatura era de doar 1 grad celsius si ploua in dementa si eram la 5 km de statiune. Ma mir cum a reusit Rick in aceste conditii sa nu faca hipotermie, in maieul sau si cu capul sau chel, blond si gol. Eu am inceput sa alerg de nebun sarind peste mormane de zapada, mi-a intrat zapada la adidasi si senzatia de neplacere s-a intensificat. Apoi am gasit la o stana o bucata de nylon de mi-am pus-o in cap. Curat frumoasa si inedita experienta de supravietuire am bagat. Pana la urma am reusit sa ajungem la Stana de Vale reusind sa evitam hipotermia. A urmat un chef zdravan la focul de tabara, ca nu-i asa doar o viata are omul!
Ziua urmatoare a trebuit sa ne despartim, fiecare pe drumul sau: Rick o lua spre Bucea -Zalau, clujenii spre Valea Draganului, eu si Razvan spre Beius. Apoi am avut o coborare de vreo 13 km cu panta de pana la 12% spre Budureasa. In Beius ne-am oprit la o pizza Hawai delicioasa, apoi in Rieni ne-a prins o ploaie lunga, ne-am adapostit la o terasa. Iar seara am campat la iesire din Sustiu la poalele mt Codru Moma intr-o zona f pitoreasca langa un parau plin de pesti.
A doua zi dimineata m-am trezit ca Razvan e bolnav, avea febra, frisoane, greata, nu se mai putea scula din pat. Bunul meu camarad cred ca cazuse de extenuare dupa 1200km pedalati si poate si o mica toxiinfectie alimentara, astfel ca toata ziua l-am asteptat sa se odihneasca pana au venit parintii cu masina dupa noi.
Dupa o noapte de odihna la mine si-a revenit si a trebuit sa mearga la Cluj cu busul unde avea treaba.
A fost o tura memorabila si le multumesc tuturor care au participat la ea pt clipele de neuitat.
Asteptam cu interes urmatoarea tura!

cu prietenie,
Claudiu, membru al Clubului Sportiv Gratzu
Traiasca Banatul nostru drag !

Nu te voi uita maestre Ion Dolanescu

Al 6-lea tur al Romaniei

Aventura mea pe 2 roţi începe într-o frumoasă zi de primăvară, pe data de 27 martie din Ineu, localitatea unde locuiesc. Iniţial doream să fac un tur de 3000km în Balcani şi să ajung pe minunatul litoral bulgăresc de care m-am îndrăgostit încă de anul trecut , mai ales la Capul Kaliacra, acel splendid promontoriu cu cetate medievală de unde poţi liniştit şi fericit să admiri pescăruşii şi delfinii. Dar destinul mi-a fost potrivnic şi veţi vedea la momentul respectiv, în ce sens.
În prima zi pedalez pe ruta Ineu-Târnova-Şiria, unde mă opresc puţin să intru în casa memorială a marelui Ioan Slavici, să mai admir din nou tabloul în care apare alături de Mihai Eminescu în tinereţea lor din perioada vieneză. Apoi mă opresc la Miniş, o zonă cu podgorii excepţionale, unde servesc un vin dulce de o înaltă calitate la o cramă modernizată la standarde europene. Continui traseul prin Păuliş iar de la Lipova am parte de un vânt frontal violent care mă sleieşte de puteri astfel că nu reuşesc să ajung până la Timişoara cum îmi propusesem ci sunt nevoit să mă instalez cu cortul lângă localitatea Fibiş, nu departe de o benzinărie.
Ziua următoare am fericita surpriză să fiu întâmpinat pe traseu de către Carol Varga, un neobosit pasionat şi promotor al ciclismului din Timişoara, un bun prieten al meu de pe internet. Mi-a dăruit nişte hărţi, o vestă de ploaie şi o cască şi am mai discutat iar în localitatea Pişchia am fost întâmpinat de un grup de vreo 20 de biciclişti din Timişoara, care au sărit pe mine să mă salute, să mă felicite, bucuroşi să mă cunoască. Am fost fotografiat de parcă eram o vedetă, apoi la plecare au făcut şi o chetă. M-au impresionat timişorenii, nicăieri în ţară n-am mai fost aşa bine primit şi ţin să le mulţumesc. Ajuns în Timişoara mă duc la întâlnirea cu Graţian Dinu Bolog, multiplu campion naţional de downhill, actualmente,
preşedintele Clubului Sportiv Gratzu, care mă primeşte foarte bine, iar eu mă legitimez la clubul său. Apoi mă întâlnesc cu un bun prieten, Marius Reghiş, cel cu care anul trecut am făcut o cicloexpediţie de vis în Europa Centrală. Pedalez în continuare până la Buziaş unde mă întâlnesc cu alt prieten, Richardt Syemenyei, zis Rick, un mare cicloturist banatic cu peste 100 000km pedalaţi, anual face singur,cel puţin o tură de peste 1000km în România. Petrecem câteva ore împreună cu mâncare bună: o mustaca de minune şi bere rece.
Ziua următoare sunt întâmpinat lângă localitatea Vermeş de către tânărul ciclist reşiţean George Popovici, cu care pedalez vreo 10km şi am o discuţie agreabilă. Înoptez cu cortul lângă Bocşa iar ziua următoare sunt interpelat de câţiva copilandrii de etnie romă care îmi pun o sumedenie de întrebări.Apoi în sfârşit am parte de un traseu foarte pitoresc, traversez Munţii Dognecea, multe serpentine, drumul proaspăt asfaltat cu o circulaţie redusă ideal pentru cicloturism. Ultimii 15 km sunt neasfaltaţi cu multe bălţi şi pietre, dar de la Secăşeni apare din nou asfaltul. După localitatea Greoni fac o baie la nişte conducte unde curge non-stop apă termală gratis. Apoi mă pun cu cortul la ieşire din Oraviţa.
Ziua următoare am de urcat la greu un deal la ieşire din satul Nicolinţ, apoi traversez Munţii Locvei şi am 7 km de serpentine de urcat. Apoi cobor şi ajung în sfărşit la Dunăre. De la Moldova Nouă am un vânt puternic din faţă, peisajul este de vis. În apropiere de Berzasca mă pun cu cortul lângă o pensiune unde petrec o seară pe cinste alături de nişte localnici de treabă. O nouă zi de pedalat începe, din nou cu vânt frontal iar pe la Drencova mă trezesc cu Gigi Moreanu, un pasionat ciclist din Băileşti pe care-l cunoscusem pe internet şi care a venit să mă întâmpine. Discutăm multe şi ne oprim să mâncăm nişte mititei la un local înainte de Şviniţa. Înaintăm destul de greu datorită vântului iar înainte de Dubova ne aşteaptă Ciprian Bratan, un prieten pasionat de ciclism din Băileşti. Împreună petrecem de minune la pensiunea Pui de Urs lângă Dubova unde înnoptăm.
Ziua următoare pedalăm împreună până la Orşova unde Ciprian ia trenul spre casă iar eu şi Gigi pedalăm în continuare până în apropiere de Hinova unde trebuie să ne despărţim căci nu reuşesc să menţin ritmul impus de Gigi, care trebuie să ajungă acasă în aceaşi zi. Eu campez la intrare în Cujmir lângă o benzinărie Petrom.
A doua zi în localitatea Cetate un puşti mă insultă numindu-mă “lud’ de mai multe ori iar la Maglavit sunt alergat de nişte ţigănei care strigau: ‘gumi-gumi’. La Moţăţei-Gară mă întâlnesc din nou cu Gigi şi cu Ciprian cu care pedalez până la Băileşti. Aici Gigi mă duce să-mi arate casa unde a trăit marele actor român Amza Pelea, unul dintre preferaţii mei deşi nu l-am prins în viaţă din păcate. La despărţire Gigi îmi dă o sticlă cu 3 litri vin roşu iar Ciprian îmi dă nişte bani scuzându-se că nu mă mai poate primi la el la un grătar, căci intervenise ceva. Este data de 3 aprilie, o zi nefastă pentru mine, când pe fondul unui consum excesiv de alcool, cad victima unui jaf într-n bar din localitatea Rastu Vechi. Mă trezesc fără banii, pagubă de 800RON(bani munciţi şi economisiţi de mine cu greu pentru această expediţie), fără buletin şi fără card. În plus lipseşte şi camera video. Disperat sun la 112 şi mă trezesc cu un echipaj al poliţiei, însă hoţii deja fugiseră şi nu sunt de găsit. Poliţiştii mă duc la secţie iar apoi mă dau în primirea unui portar ce dormea într-o baracă jalnică unde este un singur pat jegos şi îngust.
Acel om mă pune să dorm pe 2 scaune împuţite. Am parte de una dintre cele mai zbuciumate, triste şi penibile nopţi din viaţa mea, în care nu reuşesc să aţipesc nici o clipă. La ora 6 AM acel individ fără scrupule mă scoate afară ca pe o cârpă zicându-mi: „Ce aici e azil de noapte pentru boschetari? Dispari bre!” Astfel că trebuie să aştept înfrigurat mai bine de 2 ore în faţa sediului Poliţiei din Rastu Nou, până sunt primit înăuntru unde pe parcursul a 3 ore de chin trebuie să scriu o lungă declaraţie. La un moment dat durerea mea de cap atinge paroxismul astfel încât alerg de la birou şi mă arunc pe gazonul din curtea clădirii unde îmi revin în cele din urmă. Sincer am crezut că fac o comoţie celebrală şi mă prăpădesc din cauza stresului acumulat, mai ales că primisem un telefon şi de la mama care aflase de păţania mea de la poliţişti, iar mama în loc să mă susţină la greu mi-a spus să nu mă mai întorc acasă că nu mă mai primeşte. Cruntă lovitură din partea destinului pentru mine. Dintr-o dată mă trezesc că tura mea se transformă într-un infern, sunt la mai bine de 500km de casă şi nu am nici măcar bani de o felie de pâine. Sunt totuşi conştient că vina îmi aparţine şi mie, căci m-a apucat pofta de chef într-un loc nepotrivit. Toată ziua sunt nevoit să aştept pe lângă localul cu pricina ca poliţiştii să încerce să facă procedurile de rigoare. Eu am intense dureri, nu reuşesc nici cum să aţipesc şi mă căiesc amarnic pentru cele întâmplate. În decursul zilei poliţiştii îmi recuperează camera video, dar nici urmă de bani sau acte. Până la urmă seara după ce mai dau o declaraţie,
mi se dă voie să plec, patronul de la localul unde am păţit necazul îmi dă 50RON sponsorizare iar un poliţist îmi zice la despărţire: “Du-te acasă cu trenul să nu rămâi în curul gol!” Eu pedalez pănă la Băileşti împreună cu prietenul meu Gigi care a venit după mine şi mă tot ceartă tot drumul de greşeala făcută. Mănânc bine la el, ca un adevărat sinistrat ce devenisem iar apoi îmi dă o cameră să mă culc. În timpul nopţii reuşesc să aţipesc câteva ore salvatoare dar am timp şi să meditez la ce ar fi mai bine să fac în aceste condiţii vitrege. Turul balcanic este ruinat din cauza lipsei buletinului şi al banilor, acasă nu mă pot întoarce că mi-e prea mare ruşine şi mă certasem cu mama, astfel că decid să continui să pedalez şi să fac turul Romăniei din nou. Năstruşnică idee care după multe peripeţii avea să devină realitate.
Urmează 2 zile umilitoare pentru mine dar în care reuşesc să descopăr frumuseţea sufletului oltenilor, fapt ce m-a impresionat şi marcat profund. Continui traseul spre Segarcea unde 3 oameni de treabă fac o cheta la aflarea tristei mele întâmplări. La ieşire din Craiova mă ajută nişte tineri cu nişte mici şi nişte bani şi-mi fac şi o poză cu 3 fete drăguţe. La intrare în judeţul Vâlcea, după ce îmi ziceam în sine că în tura asta am avut parte de patimi cristice, întâlnesc nişte oameni fantastici, care m-au ajutat enorm cu o pungă de grătare şi bunătăţi, o sticlă de vin plus 100RON, astfel că am parte şi de bucurii mistice. Ziua următoare în satul Beneşti am privilegiul să întâlnesc un mare cărturar al satului, în persoana domnului Paul Stănculescu, un om în vârstă de 62 de ani foarte instruit cu care am o discuţtie de vreo 4 ore pe teme filozofice şi culturale. Printre altele aflu că şi dumnealui este biciclist şi hotărâm ca anul viitor să pedalăm până la Cracovia împreună. La plecare mă şi sponsorizează cu suma de 100RON. Iată-mă aşadar că-n doar 2 zile am redresat situaţia cu ajutorul unor oameni extraordinari cărora le voi rămâne recunoscător şi le voi dedica această expediţie. Pedalez în continuare printr-o zonă superbă de deal iar în comuna Grădiştea am probleme cu nişte agenţi de pază, pe pretextul că nu am acte asupra mea şi pînă la urmă mă trezesc că pierd frontala şi mănuşiţe de ciclist la secţia lor unde m-au percheziţionat până la piele şi am fost pus să dau o declaraţie. Rămân pur şi simplu şocat de atitudinea acestor indivizi. În continuare trec prin Târgu Cărbuneşti iar în Tg Jiu vizitez capodoperele marelui Brâncuşi şi bojdeuca în care a trăit marea eroină de la Mărăşti, Ecaterina Teodoroiu. Trăiesc momente emoţionante şi devin din nou mândru că sunt român. De la Bumbeşti Jiu intru în Defileul acestui râu deosebit, o zonă de un imens potenţial turistic, ideală pentru cicloturism. Pe traseu la un moment dat ajung la o cruce mare de piatră, aflată pe locul unde a fost rănit de moarte marele general Ion Dragalina in 1917. Apoi vizitez si sfânta mănăstire Lainici aflată la doar 1 km. Înainte de Petroşani sunt atacat de un câine agresiv. Chiar în pasul Merişor (752m) sunt omenit de domnul Nicu Nicolici, proprietarul unei pensiuni superbe şi mi se permite să-mi instalez cortul pe propietatea sa. La Haţeg mă întâlnesc cu Alin un pasionat ciclist pe care îl ştiam de pe internet. Împreună cu el mergem să vizităm rezervaţia de zimbrii aflată la doar câţiva km de localitate. Ziua următoare trec prin Simeria unde vizitez Parcul Dendrologic, o adevărată bijuterie peisagistică iar apoi pedalez până la Geogiu Băi, unde din păcate nu reuşesc să fac baie că nu se deschisese ştrandul. În continuare intru în Apuseni, traversez Munţii Metaliferi făcând un pas de peste 1000m. Zona este foarte pitorească cu sate tradiţionale, dar pe o distanţă de 15km drumul este nemodernizat. În satul Ardeu, mi se strică camera video din păcate. În satul Almaşu de Mijloc o gospodină mă invită la un copios prânz şi desigur că nu sunt nepoliticos să refuz. Moţii sunt oameni ospitalieri şi de treabă. Apoi am de urcat vreo 10 km iar după Almaşu Mare începe o lungă coborâre spre Zlatna. De aici urmez cursul râului Ampoi, bucurându-mă de o zonă de excepţie. Ajungând la Blaj vizitez Câmpul Libertăţii, un adevărat loc sacru al poporului nostru. În continuare traversez Podişul Secaşelor, o zonă foarte interesantă şi ajung la Sibiu unde mă întâlnesc cu un bun prieten Cosmin Rotar, cu care am pedalat mult în anii trecuţi. Tot aici am norocul să-l întâlnesc şi pe tânărul şi talentatul meu prieten, cicloturistul Victor Perdevara, care era la prima tură internaţională. Apoi continui traseul spre Bucureşti traversând şi Meridionalii prin pasul Bratocea. Ajuns în judeţul Ilfov, sunt întâmpinat la Snagov de doi prieteni: Florin Leonte şi Horia Niţu, doi pasionaşi ciclişti cu care petrec o zi agreabilă.
Punctul culminant al expediţiei este întâlnirea cu domnul Mircea Florescu pe data de 18 aprilie, zi de referinţă pentru mine când în sfârşit mi s-au recunoscut meritele în domeniul cicloturismului iar domnul Mircea mi-a dăruit o frumoasă bicicletă Kona Sutra 2008 cu care să duc numele României cât mai departe în Europa şi nu numai. Mi-am văzut visul cu ochii, mii de mulţumiri generosului sponsor. De asemenea ţin să-i mulţumesc şi lui George Culda, preşedintele Asociaţiei Bateşaua care m-a descoperit, sprijinit şi sponsorizat cu echipament şi bani.
Întoarcerea am făcut-o tot pe bicicletă alături de un prieten Răzvan Anton, care a venit tocmai din Canada să pedalăm prin România împreună.
A fost un tur de peste 2500km în care sentimentele mele au oscilat de la extaz la agonie şi invers dar nimic nu se compară cu aceste senzaţii trăite pe 2 roţi!
cu prietenie,
Claudiu, membru al Clubului Sportiv Gratzu
Traiasca Banatul nostru drag!