Totalul afișărilor de pagină

luni, 18 noiembrie 2019

Texte remarcabile de la prieteni din anul 2019

25 septembrie Maria Palade De pe ziduri de cetate, Vezi în zare-al tău vapor, Pleci în Turcia departe, Și lași Ciprul rupt de dor. Plîng prințesele cu jale În odaia de hotel, Cîinii latră plini de bale Ca drogați cu rudotel. Oale, crătiți, furculițe Și tigăi cu coada lungă, Babe, dame și fetițe S-au pornit toate să plîngă. Tot ce-i feminin suspină, Chiar și pietrele jelesc, Apa mării fierbe plină De regret nepămîntesc. Simt cum fugi de tot și toate Ca un Don Juan ingrat, Evadînd pe două roate Din al raiului palat. Dacă vrei ca amintire Tuturora să rămîi, Fă-ți o falnică statuie Și pe coastă să o pui. Să se vadă de pe mare, Din traktir și din iatac, Toți s-aprindă-o lumînare Lui Il Pio, pui de drac.
Maria F Palade Ruine, istorie, măreția trecutului, moarte, drama rătăcitorului de geniu, cultul naturii pure, sentimente copleșitoare, subiectivism creator, adică ciclo-romantism post-modern! Iaca mult așteptata Eră Carpatiană, bi-ciclică, etiloidă și elicoidală în care tocmai intrăm, șold la șold cu inventatorul ei, cel mai strălucit erou pe roți contemporan, un al doilea Horea, al treilea Jason Bourne și al 13-lea ciclo-papă al Rodnei! Trăiască noua eră, era crom-molibdenului, era brooksomaniei, a ortliebismului, era bici-poemelor picarești și a omletelor cu țipari! Viva El Carpaticus, regele tuturor descătușaților onirici planetari și al prințeselor berbere!
1 oct, Maria F Palade Cornelia e un fel de Cella Delavrancea spre final. Farmecul tinereții de sub stratul gros al ruginii timpului, mai răzbate încă prin vreun por răzleț, ieșind în lumina orbitoare a amiezii, deșteptînd setea de reverie și aventură a romanticilor incurabili.
24 sept, Maria 80 zile-s o viață
Hoinari pe munte, 22 sept Mana stanga prin miscaree incalzeste encefalul care inca se resimte dupa dimineata rece,amplificata si de zidurile masive din piatra a catacombelor.Bine ca nu ai dormit in catacombele din Cairo,pentru ca te trezeai fara haine si bicicleta si cu un ochi vanat.Succes!
Maria F Palade 22 sept Frate, ai vocație de schimnic. Le-ai slobozit pe prințese, te-ai eliberat de moliciunea saltelei, ai la activ mii de tone de bere nebăută, ostenelile ți-s surori și abstinența mumă, te plimbi prin adîncurile spiritului cu naturalețea cu care Lola Astanova își lunecă degețelele pe claviatura pianului, dobitoacele te slujesc ca pe Francisc din Asisi, frigul nu te mușcă, arșița nu te pîrlește, ești de neatins ca Bruce Willis, creativ ca Woody Allen și performant ca fabrica de mase plastice din Bod-Gară; ai toate atuurile pentru o carieră sihăstrească fulminantă, binecuvîntare pentru neam, continent, galaxie, corporații, școli, muzee, extratereștri, asociații de locatari, fundații, firme de pază, pensiuni, spitale etc. Vei fi idolul mai multor generații de aventurieri zburători și de cercetași tubulari. De obidă și nevoi Mai stai 7, chiar cu greață Și iei rentă de eroi.
17 sept Maria Să-ți trăiască viața, berea și mustața, Mîța, bicla, cortu, cîinele și rața. Cavo maris bici, petreci pînă ce pici; Asta e deviza, ca și la ibiza. Vara-i nesfîrșită, caldă ca o plită, Bagă pînă merge, Carpaticus ești rege!
George Marcu, 12 sept O bicicletă, ce lucru magic! Dacă cineva ar vedea pentru prima oară în viața un om pe bicicleta i s-ar părea asta ca o scamatorie: un balans perfect datorat efectului giroscopic al roților, iar suprafața de contact cu solul este de doar câțiva mm pătrați, dacă nu și mai puțin. Eu cand întâlnesc un om venind călare pe bicicletă imi spun, din reflex: "nu poate fi decât un om bun". Bicicleta e viața mea! Cu ea imi hrănesc sufletul, după cum foarte bine spunea un vechi prieten. La fel cum roata bicicletei se învârte în jurul axului ei, la fel viata mea se învârte în jurul bicicletei. Am avut o stea norocoasă si am primit o bicicletă de la părinți nu după mult timp când știam să merg pe picioarele mele. După etapa tricicletei, dădeam ture cu bicicleta în poligonul destinat mașinilor de școală, împreună cu sora mea, sub supravegherea tatălui. Sentimentul de ușurătate a ființei ce se plimbă pe bicicletă se năștea încă de când am pus mâna pe abecedar. Îmi aduc aminte ca și când ar fi fost ieri de concursurile de bicicletă din jurul blocului cu copiii din cartier si cum nu ma întrecea nimeni. În liceu făceam deja ture cu bicicleta de 140-160 de km intr-o zi, pe un acelasi traseu Focșani - Soveja - Focșani in repetate rânduri. Fără a exagera, am pedalat pe acest drum de aproape 100 de ori, încât ajunsesem sa cunosc fiecare groapă, curbă sau înclinare a soselei cu o certitudine mai mare ca Teorema lui Pitagora. În primele calatorii cu dormit in natura imi prindeam sacul de dormit cu scoci de portbagaj si nu ma temeam nici atunci de ploaie. Am renuntat la câteva relații de cuplu din pricina acestui obiect special. Mi-am dat demisia de la mai multe joburi datorita bicicletei si am incercat de câteva ori sa muncesc in domenii conexe cu bicicleta. Ce zile cu mult "oxigen" erau acelea pe două roți după ce mai părăseam un loc de munca! :) Mi-e foarte greu sa descriu ce este pentru mine in acest lucru, banal pentru cei mai mulți oameni, mersul pe bicicletă. Cum ar putea cineva sa explice magia? După ce s-ar sfârși explicația si magicul s-ar risipi. Totuși am privit si am incercat sa înțeleg ce este asta de fapt. Este ceva de parca sufletul meu ar fi gâdilat dupa fiecare denivelare din drum, de parca ar cânta îngerii in urechile mele cand aud anvelopele alunecând pe pietricelele unui drumeag forestier, de parcă m-aș afla in locul potrivit făcând lucrul potrivit, de parcă nimic altceva nu ar conta, de parcă aș avea o pace deplină în interior indiferent de zgomotul si provocarea de afara, de parcă eu și bicicleta ar fi unul si același, de parcă bătăile inimii mele si respirația ar fi in rezonanță cu frecvența pedalatului, de parcă lumea s-ar mișca in jurul meu si eu as sta pe loc, si nu invers cum de fapt se întâmplă. E bucurie, intr-un cuvant. Când mă urc pe bicicletă după o pauză de câteva zile simt la fel ca atunci cand reîntâlnesc un vechi prieten, este un timp bine trăit. Bicicleta mi-a fost in acelasi timp un profesor, de la care am avut de învățat multe lecții si încă mai sunt altele noi de parcurs. Si ca un profesor ce știe să predea o învățătură astfel incat sa fie înțeleasă cat mai bine, aceste lecții mi-au parvenit indirect, traindu-le pe propria-mi piele. Ar fi mult prea mult text ca să dezvolt acest subiect. Amintesc doar ca una din cele mai mari învățături este cea a răbdării. Asadar, viața mea nu se masoara în ani, ci in km pe bicicletă și ca un venerabil biciclist, dacă cineva m-ar întreba ce vârstă am, nu as sti să raspund pentru ca acum nu mai conteaza să adun km, si mă multumesc doar cu experiențele dintre ei. Dar pentru cineva obsedat de numere, as putea face o aproximație, cam o secundă și ceva, lumina (cel care stie un pic fizică intelege). Am primit de câteva ori intrebarea, "de ce călătoresc pe bicicletă, fug de ceva?" Aș putea raspunde cu o intrebare "cum as putea fugi de ceea ce reprezintă viața mea?" Dar poate ca e si o fuga la mijloc, si e din cauza fricii de a încerca o altă viață, diferita de cea de până acum, viață ce s-a învârtit în jurul bicicletelor. E foarte posibil sa nu existe leac pentru "boala" mea si nu cred ca pot sa imi înving această frică de unul singur. Sa fie acesta destinul meu? Sa rătăcesc prin lume? Daca e așa nu ma pot plânge, pentru ca nu este prea rău, după cum spunea si o prietenă de-a mea. Nu pentru ca e ultimul ca importanță, ci pentru ca sa poata fi sărit mai usor de către cei ce l-au mai citit, deși merită oricand recitit, copiez un citat: "It is by riding a bicycle that you learn the contours of a country best, since you have to sweat up the hills and can coast down them.... Thus you remember them as they actually are, while in a motorcar only a high hill impresses you, and you have no such accurate remembrance of country you have driven through as you gain by riding a bicycle." ~ Ernest Hemingway {În poza, km făcuți de gps-ul meu in ultimii 3-4 ani, de când il am}
10 sept Maria Ai rezistat eroic, minunate Odiseu! Te-ai luptat cu ciclopii, ai înfruntat nălucile, ai supus sub ghioagă turma lighioanelor harape; e vremea ridicării pînzelor, a năzbîtiilor fără număr, a cicloplutirilor prin nouri! Să gîlgîie potirele, să fiarbă cazanele, să troznească lemne-n foc, să urle puricii sub blindaj! Vivat Che Carpaticus, ciclorevoluționarul infinit!
23 august maria Parastasu lu Torok Cu Keo în ritm de rock. Dar cînd suferința-i mare Dai berea pe ceva tare. Și rocku pe trash metal Ca s-ajungi seara-n spital.
23 augist maria Clubul idolatru al fanilor carpatieni "Carpaticus Rex" se va întruni pe 1 octombrie 2019 în sala de reanimare a Spitalului de copii din Făurei pentru a sărbători un sfert de milion de kilometri pedalați și 10 tone de bere consumate timp de două decenii dedicate ciclobagabondajului profesionist. În deschidere un sobor de hetaire va oficia o slujbă idolatră cu sacrificii canine, consum de supe la plic și melci congelați, împachetări în humus, fumigații cu noxe și abluțiuni în prenandez. Radu Păltineanu va vorbi despre cum e să ți se rupă-n furcă în timpul coborîrii. La sfîrșitul discursului va promova noul brand de șei comestibile și va demonstra pe bază de blestem că el a fost cel care a străbătut Atacama și nu sor-sa. Lucian Mîndruță va continua cu o prelegere intitulată "Ce înseamnă să fii nul" și va plonja în gol de la 1 m de sol, neasigurat. Se vor servi cubulețe de pîinică uscată, păstăi de vanilie și vrăbiuțe dezhidratate. Seara se va încheia cu incendierea spitalului. Vă asteptăm cu drag.
21 august, Maria Flori de leandru și smochine Să-ți fie, Pio, de bine Și să-ți cadă bine vara Dimineața, prînz și seara. 21 august Maria Dă-o-n mă-sa țărișoară Tot mai bine e afară. Peste tot îs nătărăi Dar măcar nu-s dintr-ai tăi.
21 august Maria Faină e Mediterana, Sarea îți închide rana. Curgă berea ca un fluviu Bea răzbit fără vreun dubiu; Fii al lumii împărat, Viața-i un mare rahat. Nu face mai mult de-o poamă Bea și sudui-o de mamă. Nu face mai mult d-un praz Bea și uită de necaz.
21 august Maria Această mănușă trebuie neapărat să ajungă la biblioteca Academiei și așezată pe un pătul de gelatină într-un cub de sticlă luminat din interior cu leduri verzi și mov. Se vor organiza pelerinaje, simpozioane, bîlciuri. Nopțile vor fi dedicate orgiilor și observării atente a aștrilor prin tulpini de păpădie. Pe fațada venerabilei clădiri se vor proiecta videoclipurile postate de marele bărbat pe feisbuc și pe iutub. Pelerinii vor pedala în gol pe niște biciclete construite din peturi, rafie și deșeuri menajere. Se va consuma spirt medicinal, cocteil molotov și kerosen cu ghimbir. Va fi minunat! Trăiască nemuritorul, magnificul, mănușa de fier a ciclobagabondajului planetar, trăiască Hiper-Carpaticus Rex!
20 august, Maria Cu cît burta se dilată Libertatea crește-ndată. Pîntecele de-o plesni, İl Pio, liber vei fi! Sufletu ți-o merge-n sus Cum bine ai presupus. Dar: Ce te faci cu ciorile, Că-ți papă averile? Pleci la cer și dau năvală Ca cartușele-n rafală, Și-ți iau bicicletele, Cortu și cuvetele, Furca, frîna și ghidonu, Jurnalu și telefonu. Cum vom face fără ele Muzeul de tinichele Spre a ta sfîntă slăvire Și veșnică pomenire? 12 august maria Ca un pașă cipriot, sau boier fanariot/ Cu-n surîs veșnic pe buze și înconjurat de muze. 11 august maria Cel mai mare ciclorătăcitor al tuturor timpurilor, de la Virgil Gălățanu la Klaus Johannis. Un zeu printre muritori. Orice popor și-ar fi dorit un asemenea ambasador al pribegiei planetare și al consumului de băuturi mediu alcoolizate. Mai mare decît Gabriel Cotabiță, Nairo Quintana, Radu Diaconescu și Mîndruță luați la un loc. Clubul idolatru al fanilor carpatieni "Carpaticus Rex" se va întruni pe 1 octombrie 2019 în sala de reanimare a Spitalului de copii din Făurei pentru a sărbători un sfert de milion de kilometri pedalați și 10 tone de bere consumate timp de două decenii dedicate ciclobagabondajului profesionist. În deschidere un sobor de hetaire va oficia o slujbă idolatră cu sacrificii canine, consum de supe la plic și melci congelați, împachetări în humus, fumigații cu noxe și abluțiuni în prenandez. Radu Păltineanu va vorbi despre cum e să ți se rupă-n furcă în timpul coborîrii. La sfîrșitul discursului va promova noul brand de șei comestibile și va demonstra pe bază de blestem că el a fost cel care a străbătut Atacama și nu sor-sa. Lucian Mîndruță va continua cu o prelegere intitulată "Ce înseamnă să fii nul" și va plonja în gol de la 1 m de sol, neasigurat. Se vor servi cubulețe de pîinică uscată, păstăi de vanilie și vrăbiuțe dezhidratate. Seara se va încheia cu incendierea spitalului. Vă asteptăm cu drag.

marți, 19 februarie 2019

12 - VeloTurul Europei 2012 (9000km in 123 zile prin 17 tari)

In centrul localitatii intalnesc niste flori superbe.
Voi avea de facut nu mai putin de 17 serpentine.
In curand ajung intr-un loc unde am o ampla panorama asupra localitatii.
Traseul este placut cu serpentine stranse.
Repede castig altitudine.
Soseaua este impecabila iar serpentinele foarte spectaculoase.
Pe la cota 1000 zaresc in departare un sat cocotat pe un varf de munte.
Ajung in sfarsit intr-o frumoasa localitate turistica.
Aici admir o frumoasa biserica.
Apoi intr-o carciuma gasesc un hazliu citat.
In alt sat de munte ma intampina 2 comice paiate.
In curand trec prin orasul Asiago unde admir impunatoarele cladiri.
Zaresc si o biserica interesanta.
In continuare trec printr-o falnica padure de conifere unde fac un scurt popas de masa.
Pedalez pe la cota 1000 si la un moment dat sunt surprins de niste picturi imense reprezentandu-i pe protoparintii nostri, pe distinsii dar nebadaiosii: Adam si Eva.
Urmeaza o lunga coborare pana in orasul Bassano del Grappa. Acest oras este traversat de raul Brenta.
Aici iar am parte de ceva senzatii tari. Ma imprietenesc cu niste italieni la o cafenea si iar ma aleg cu o modica donatie, dar si cu niste mancare si bautura. Apoi ma pun cu sacul de dormit intr-un parc din oras in spatele unei teren de fotbal. Ziua urmatoare vizitez centrul istoric si admir bisericile.
De aici fiind amenintat de nori de ploaie o iau spre sud catre Adriatica. Ma opresc sa vizitez orasul Castelfranco unde ma intampina o statuie apetisanta a unei dive de odinioara.
Acest oras este prevazut cu o cetate medievala superba pe care nu ezit sa o vizitez.
In curand am bucuria sa ma intalnesc cu statuia marelui maestru renascentist Giorgione.
Cetatea este inconjurata de un canal cu apa.
Multe statui reprezentand personaje mitologice pot fi admirate aici.
Fiind foarte aproape de Marea Adriatica avem parte deja de o infloritoare vegetatie mediteraneana.
Intalnesc si un splendid ficus.
Continui sa pedalez si ma opresc sa ma adapostesc de ploaie in Mogliano Veneto. Aici mananc o pizza cu filete de anghine delicioasa.
Tot aici deoarece ploaia continua sa persiste, am norocul sa fiu ajutat de niste italieni inimosi care ma conduc cu masina la un centru de tineret unde am parte de o camera gratuita. De asemenea asist si la o repetitie muzicala si am parte de o serata interesanta in randul tinerilor italieni studiosi.
Ziua urmatoare domnul care lucra la acest centru si care m-a ajutat cu cazarea ma invita si la masa iar la plecare imi da si o donatie bunicica. Asadar este momentul sa ma cinstesc cu niste fructe de mare si cu niste anghine.
In curand in departare zaresc pt. ultima data Alpii Venetieni de la care imi iau la revedere.
Pedalez aproape de mare printr-o zona ce seamana mult cu delta noastra.
Vremea fiind cam racoroasa si din cauza unui vant sacaiitor, ajung sa ma doara urechiile dar improvizez un echipament protector care ma transforma intr-o paiata care aduce zambete pe gurile turistilor cu care ma intalnesc.
Seara mi-o petrec in statiunea Caorle unde ma dau cu niste masinute, rad, dansez si ma dau in spectacol alaturi de niste turisti cehi si polonezi.
Ziua urmatoare ma racoresc cu un excelent vin luat de la niste producatori faimosi din aceasta regiune. Aici se afla o podgorie, o crama, un han si un restaurant iar preturile sunt destul de bune.
Cativa km mai incolo in S. Giorgio di Livenza dupa ce vizitez orasul ma opresc la un local al unor iranieni unde am parte de un pranz foarte delicios si consistent la doar 7EUR.
Tot aici ma intalnesc si cu un muncitor roman care din pacate n-are timp sa stea cu mine la discutii la un pahar de vin caci trebuia sa mearga la lucru in mai putin de o ora. Discut totusi cu niste italieni despre tura mea si admir o superba si apetisanta reclama.
La doar cativa km. mai incolo gasesc o veche fantana care mi-a astamparat setea si-n 2007 cand am mai trecut pe aici.
De la Cervignano mai pedalez 15km pana ajung intr-un loc incantator de langa localitatea Belvedere si aici pe malul lagunei Grado astept sa apuna soarele savurand bere traditionala.
Vine si momentul sa merg la un restaurant unde am bucuria sa-l intalnesc pe Alberto, un cicloturist poliglot, profesor de geografie cu care discut enorm despre pasiunea noastra comuna si despre tarile pe care le-am vizitat pe 2 roti. Alberto este un cicloturist cu un palmares de invidiat, avand deja expeditii pe 3 continente. Aflu ca a pedalat chiar si prin Himalaya si Anzi.
Petrecem o seara agreabila, el cinstindu-ma cu o pizza excelenta si 2 beri iar eu ii fac cinste o carafa de vin alb. Avem atatea de povestit.
Seara tarziu trebuie sa ne despartim, el cazandu-se intr-un camping scump iar eu ma pun cu sacul de dormit langa laguna sub un arbore mediteranean.
Dorm excelent iar dimineata ma duc la vanatoare de crabi. Gasesc destui sa-mi satisfac apetitul matinal. Of Italie, tara mea adorata cat te pretuiesc si te iubesc!
Multumit si satisfacut vine momentul pt. o veritabila lectie de istorie in aer liber. Vizitez Aquileia, o localitate incarcata de istorie. Pt. inceput imi desfat ochii cu o bazilica din secolul XI.
Langa vechea biserica se gaseste un semet turn.
Zidurile edificiului monahal sunt foarte groase.
Prin zona gasesc tot felul de pietre funerare sculptate cu efigii si blazoane.
In incinta bazilicii gasesc si coloane de pe vremea romanilor.
Descopar in curand si un cimitir unde sunt ingropati eroi din razboaiele mondiale.
In acest cimitir gasesc si un text sacru, o sensibila rugaciune adresata Maicii Domnului.
Ma aflu in unul dintre cele mai importante centre urbane ale crestinatatii.
In alta parte a comunei pot vizita un mausoleu impresionant.
Monumentul este pazit de un leu feroce.
Putin mai incolo gasesc si niste vestigii de pe vremea romanilor.