Tot aici in Niculitel am descoperit bisericuta “Sf. Atanasie” care pare sa rezide dintr-o capela bizantina.
De la iesire din aceasta localitate incepe o catarare de cativa km.
Traseul este foarte pitoresc,drumul este strajuit de o gramada de tei. Pe traseu ma iau la intrecere cu un carutas. Pe catarare il intrec eu, dar pedrumul de culme, mosneagul forteaza gloaba si ma intrece. Zona este foarte salbatica dar drumul plin de gropi. Pedalez prin Dobrogea profunda.
Dupa ce scap de padure am parte de o zona de podis. Drumul este tot mai prost si prind si o portiune cu noroi adanc unde reusesc sa ma murdaresc tot. Noroc ca vremea este buna.
Mai pedalez putin si ma trezesc ca 2 caini ciobanesti se indreapta in viteza spre mine, dupa ce m-am oprit sa fac o poza la o turma de oi. Am noroc ca sunt destul de departe si pedaland puternic scap de ei fara probleme.
In curand urmeaza coborarea spre localitatea Valea Teilor care este printre cele mai pitoresti din toata Dobrogea. Drumul aici este sub orice critica dar macar e asfaltat.
Aici ma opresc la o terasa si savurez atmosfera la o bere. E sarbatoare mare. Privesc lumea pestrita, in special babele care ies de la biserica. Printre puhoiul de lume se apropie de mine si o rubiconda musulmana handicapata care cu o voce gaunoasa ma invita sa servesc o lingura de coliva. Cu aceasi lingura servea pe toti cetatenii. Mi s-a facut oaresice scarba si am refuzat-o politicos.
Apoi sunt inconjurat de tineret si le fac o adevarata pledoarie pt. cicloturism, explicandu-le pe unde am fost si cat de frumos a fost. De asemenea le arat si pozele pe aparatul foto si am parte de momente interesante. Baietii sunt entuziasmati, foarte curiosi, de treaba, unul dintre ei insista sa-mi faca cinste o bere pe care nu o refuz si uite asa devin un fel de vedeta locala pt. momentul respectiv.
Sper ca macar unul dintre ei va incerca pe viitor si ture mai lungi. 2 dintre ei deja au facut ture de pana la 50km. Asa eram si eu eu pe vremuri cand copil fiind, paduri cutreieram.
In continuare pornesc la drum si mai admir putin viata satului. Un card de gaste trece pe langa mine aducandu-mi aminte de inocenta-mi copilarie. Aici timpul parca sta in loc. Cat de frumos poate sa fie in Dobrogea!
Acest sat este unul dintre cele mai interesante din tot itinerariul meu mioritic. Mi-a placut mult si biserica.
Apoi pedalez spre satul Alba. Vremea este ideala pt. poze, temperatura excelenta. Zona este bogata in podgorii.
Admir dealurile domoale incarcate de vita de vie iar norii cirus imi ofera un veritabil spectacol dansand pe cerul azuriu.
Clima aici este cu puternici influente submediteraneene iar vegetatia pe aceste dealuri este saraca asemanatoare cu cea din Grecia.
In curand ajung si-n comuna Izvoarele.
In aceasta comuna se intalneste un amestec perfect intre vechi si nou, intre modernism si traditionalism. Alaturi de masini luxoase se pot intalni si atelaje trase de magari. Suntem realmente intr-un adevarat colt de Orient.
Biserica este si ea destul de originala.
La iesire din sat intalnesc o portiune cu formatiuni calcaroase.
De aici mai pedalez 30km facand o singura pauza in satul Cataloi, pana ajung la Tulcea unde sunt intampinat de Bogdan si Alex care ma conduc pana la Sorin unde aveam sa fiu omenit si cazat. Aici sunt intampinat de Sorin, un om absolut minunat si sotia sa Tatiana. Tin sa le multumesc mult pt. tot si-i rog sa ma ierte ca am gresit.
Aici, eu impreuna cu Alex(Sir_Scorpion)- remarcabil ciclist din Constanta de vasta cultura generala, un adevarat geniu, as putea spune, si inca un ciclist care sa ma scuze i-am uitat numele, suntem invitati la un adevarat festin. Aici mananc cea mai buna tochitura si beau cel mai bun vin. Sa fiu iertat daca am baut prea mult.
