Apoi la primul bike shop un bosorog imi cere 80 EUR ca sa-mi puna o roata noua pe spate. Nu se poate negocia cu individul asa ca merg mai departe, la urmatorul bike shop, de data asta un tanar imi cere 45EUR si zice ca e cel mai ieftin la el. Eu mai am doar 80 EUR in buzunar asa ca nu-mi permit, e mult prea mult. Si ma gandesc sa iau trenul spre Annecy unde am o cunostiinta. Merg la gara si aflu ca biletul costa 20EUR. Stau si ma gandesc si pana la urma decid sa pornesc spre Annecy per pedes caci nu-i asa: sunt un aventurier rutinat. Interesant este faptul ca nu pot lasa pasul Madeleine nefacut si decid sa-l fac chiar si pe jos. Asta e, e totusi un BIG,iar efortul de a face un pas in care ai de catarat 20km cu panta medie de 9,5% este mult mai intens daca mergi pe jos facand "push up bike" cu bicicleta incarcata decat daca ai merge pe bicicleta. Aventura reincepe. Injur, imi fac o cruce, scuip in san si purced.
Ma chinui la greu, din rana de la picior incepe sa-mi curga sange. Din cand in cand sunt nevoit sa ma opresc si sa beau apa, este destul de cald. Nasol este ca a trebuit si sa ma intorc pe acelasi traseu tot spre La Chambre. deci 30km de mers pe jos am facut in zadar, am pierdut 6 ore. Dar cel mai greu este urcarea spre pasul Madeleine, un adevarat calvar. Pe la ora 17 ajung distrus si daramat fizic la statiunea Longchamp la cota 1700.
Aici oprindu-ma langa un hotel sa mananc traditionala conserva cu ton, dupa ce am mancat, m-a interpelat un domn care afland ca am patit doreste sa ma ajute. Sunt lasat sa dorm 2 ore intr-o camera, sa-mi revin. Apoi mi se da ceva de mancare, o sticla de suc si 2 beri la doza. Mai sunt 4km pana in pas si domnul se ofera sa ma duca cu masina. Astfel ca am trisat putin dar iata-ma ajuns si-n pasul care mi-a prilejuit cea mai mare suferinta fizica dar si morala. Mi se rupea sufletul ca n-am avut cum sa fac acest BIG pe bicicleta. Dar voi reveni desigur.
Aici imi iau ramas bun de la salvatorul meu si ma pregatesc de coborare. Observ si o fotografie al unui erou ciclist decedat pe acest pas care este poate cel mai greu pas din TDF. Deci dragi ciclisti aveti grija, cu Alpii nu te joci!
Wouter imi pare rau de tine, e foarte trist ca ne-ai parasit atat de prematur. Dumnezeu sa te odihneasca!
Am totusi norocul ca "magarul meu de sarma" sinistrat este capabil sa mai mearga doar la vale. Roata avea niste opturi ingrozitoare, dar la vale mergea totusi, astfel ca cei 27 km de coborare reusesc sa-i fac pe bicicleta. Ajung in valea raului Isere si o iau spre Albertville. Ma mai chinui cativa km iar apoi ma opresc si pun sacul de dormit langa un restaurant langa localitatea Cevins unde mi se permite sa dorm in spatele unui arbust pe un gazon. Pana sa se inchida localul stau si eu la un paharel de vin si discut cu cativa turisti curiosi.
Ziua urmatoare ma mai chinui cativa km, mai mult pe jos decat pe bike. La un moment dat ma opresc si fac o baie intr-un afluent al raului Isere unde am facut si pauza de masa. Apoi pornesc la drum si-n localitatea urmatoare gasind un Bike Shop sunt hotarat sa-mi schimb roata orice ar fi. In nici 20 minute un baiat de acolo mi-a si schimbat roata. M-a costat 35 EUR, un pret rezonabil, as zice.
Apoi bucuros ca voi pedala din nou am facut o poza Bike Shop-ului care m-a scapat de chinuri.
Super infrastructura din Franta, chiar si-n comune gasesti magazine de bicicleta. Pe acest traseu am intalnit multi ciclisti, o zona ideala pt. iubitorii miscarii pe 2 roti. Mai aveam putin pana in Albertville si treceam tot prin localitati pitoresti.
Ajuns la Albertville ma grabesc sa ma indrept spre partea cea mai veche din acest oras, spre cartierul Conflans. Acesta dateaza inca din Evul Mediu. Pana acolo am de facut o catarare cu o panta de 13%.
Ajuns in Conflans incep sa-l vizitez cum se cuvine si sa fac poze. Pt. inceput descopar un turn medieval.
Dupa acest turn se afla o gradina superba de unde am o priveliste superba asupra orasului.
Continui sa ma plimb pe stradutele care pastrau atmosfera de odinioara.
Ajung si la o biserica cu o frumoasa pictura exterioara.
Piata centrala este o adevarata bijuterie arhitectonica.
Prin aceasta superba localitate medievala intru si-ntr-o galerie de arta unde sunt placut impresionat de ce vad.
O noua pictura imi capteaza atentia.
Arta face parte din fibra mea interioara, din filonul meu intim, este parte integranta din viata mea si printre lucrari gasesc si pictura unui trist clovn.
"Of biet actor, of biet artist
Rolurile mor, viata e un teatru trist"
Apoi vine momentul cand nu mi-e rusine sa intru spasit in biserica sa ma inchin si sa ma rog pt. pacatele mele cele multe si pt. pacatele firii noastre omenesti in general.
Sunt un om, sunt un demon. Sunt un om, sunt un inger cazut. Doamne iarta-ma! Doamne iarta-ne!
Apoi ma mai plimb putin pe stradutele acestei bijuterii arhitectonice.
Cand ma satur de vizitat si sunt pe punctul sa cobor spre Albertville, observ un indicator care duce spre Fort du Mont. Aflu ca este cea mai tare catarare din zona pe drum modernizat, astfel ca imediat ma hotarasc sa mi-o adjudec si pe aceasta.
Incep urcarea care este dificila cu o sumedenie de serpentine.
Drumul urca la greu, panta este anevoioasa, peisajul minunat, canicula mare.
La un moment ajung intr-un loc unde beneficiez de o priveliste minunata asupra orasului Albertville.
Dupa 10km de ascensiune ajung la Fort du Mont. De aici mai am inca 2 km de serpentine pana ajung la pasul cu cea mai originala denumire din toate calatoriile mele. Sunt un norocos in viata.
Sincer nu stiam de acest pas, nu era trecut pe nici o harta si nici pe net nu l-am dibuit. Se pare ca este o inventie recenta a secretarului general al Club des Cents Cols (CCC).
Domnul Jean Peroux cred ca a numit acest pas in amintirea si spre bucuria cicloturistilor de pretutindeni. Pe o piatra acolo sus gasesc acest text tandru. Am toate motivele sa cred ca sunt primul est european care a traversat Europa cu bicicleta incarcata si a ajuns la acest pas legendar.
Dupa ce ma reculeg indeajuns in acest loc unic, urmeaza drumul inapoi, coborarea spre Albertville. Am cel putin 30 de serpentine, cred ca este traseul cu cele mai multe serpentine din tot turul. Ajungand langa Conflans mai fac o poza acestei enigmatice asezari medievale.
Apoi pedalez pe o pista ciclabila impecabila spre Annecy. Pe traseu ma prinde o torentiala puternica asa ca ma adapostesc langa un supermarket in localitatea Ugine unde sunt nevoit sa astept cateva ore pana trece ploaia.
In cele din urma continui sa pedalez pe pista, ma prinde noaptea si iar ploaia si ma intalnesc cu un biciclist navetist cu care pedalez pana in localitatea Faverges unde ma adapostesc langa o sala de sport, intr-un loc la adapost de ploaie. Ziua urmatoare am parte din nou de vreme superba, iese din nou soarele.
Chiar din aceasta localitate incepe o noua catarare spre Col de Tamie pe care nu o ratez desigur. Dupa doar 9km de urcat ajung in pas la o ora inca matinala.
Apoi cobor din nou spre pista ciclabila spre Annecy. Am parte din nou de un peisaj generos, de o zi splendida si de una din cele mai tari piste ciclabile din Europa. Cadrul natural este variabil si foarte agreabil.
In localitatea Doussard gasesc o casuta frumos pictata. Chiar aici este capatul lacului Annecy. Aici fac pauza de o bere si discut cu un ciclist francez in varsta.
Apoi urmeaza o zona idilica. Lacul mi se dezvaluie in toata splendoarea sa inconjurat de muntii semeti si salbatici.
