De la Firenze am luat-o urmand cursul raului Arno spre Pisa. Era din nou o zi torida iar eu am facut marea gresala sa-mi dau tricoul de ciclism jos, pedaland doar in pantalonii scurti. Aveam ulterior sa sufar mult din aceasta cauza.
Pe langa orasul Empoli am facut o poza raului Arno iar pe celalalt mal se afla o frumoasa localitate.
Apoi tin minte ca in drum spre Pontedera m-am oprit sa ma odihnesc putin sub un maslin, era o arsita cumplita. Langa aceasta localitate am gasit un supermercato ieftin si mi-am facut provizii. Langa acest mercato la umbra mi-am permis sa trag un ospat udat cu 3 beri la doza. M-a vizitat si o pisica cu care m-am jucat.
Mai incolo in oraselul Cascina m-am oprit la o cofetarie si am avut bucuria sa ma intalnesc cu un catelus ce semana mult cu Candy al meu. M-am jucat cu acest catelus superb iar apoi am inceput sa beau niste vin rosu. Eram la cativa km de Pisa si era deja intuneric.
Apoi am pedalat pe noapte trecand pe langa Pisa si am luat-o spre Livorna. M-am pus cu sacul de dormit la umbra unui copac aproape de o mare fabrica. Dupa ce am mancat copios, am mai servit niste vinisor si m-am pus la somn. Ce frumos a fost cerul in aceea noapte, am putut admira stelele fericit. Inca eram in dilema daca sa continui spre Roma sau daca sa o iau spre Coasta de Azur si Alpii francezi, dar noaptea este un sfetnic bun.
Dimineata am decis sa las vizitarea "cetatii eterne" pe alta data si sa ma indrept sa fac una din cele mai frumoase zone din lume din punct de vedere al dezvoltarii turismului. Pentru inceput am mers in Pisa sa vad 'piazza dei Miracoli" cu al sau celebru turn inclinat, considerat minune a lumii.
Intr-adevar este una din cele mai interesante si poate cea mai vizitata de turisti piata din lume. 2 ore m-am tot plimbat pe langa turnul cu pricina si am mai stat la umbra unui copac admirand atmosfera cosmopolita. Turisti din toate semintiile isi faceau aparitia in respectiva zona ce avea un aer magnific, aproape mistic. La fel ca si Gibonu nici eu nu mi-am facut clasica poza cu impricinatul turn, dar am facut desigur alte poze.
Apoi am vizitat si centrul istoric, demn si el de distinsa regiune Toscana: strazi medievale intortocheate incarcate de istorie si amenajate turismului de larg consum.
Multe biserici vechi de asemenea si plin de turisti straini.
Insa parca cel mai mult imi placeau micutele piazzete medievale in care trona cate o statuie interesanta.
Cu siguranta Pisa ramane unul dintre cele mai frumoase orase ale Italiei si ale Planetei Albastre. Vi-l recomand cu drag.
Dupa ce am vizitat orasul cum se cuvine, doborat de caldura am decis ca este cazul sa ma indrept spre mare. Am pedalat inca 12 km pe langa raul Arno, pana am ajuns la Marina di Pisa. Aici zona portuara era transformata intr-un imens santier, dar dupa vreo cateva sute de metri spre Tirrenia am ajuns in sfarsit la o plaja unde am putut sa ma relaxez.
Pe aceasta plaja am vazut si o superba negresa care avea niste picioare foarte lungi si am purtat o interesanta discutie cu o poloneza. Dupa cateva ore de plaja, baie si picnic am decis sa plec sa schimb locatia. Am mai pedalat vreo 800m, pana am vazut un supermercato unde a trebuit sa-mi cumpar bere. Mi-am luat ca de obicei cateva "Birra Moretti" la doza si am pornit pe plaja. Apa era mai rece ca-n Adriatica, ma aflam la Marea Ligurica. Tin minte ca cel mai apropiat local de plaja se numea: "Boema". Mi s-a potrivit de minune acest loc si aici am avut un noroc exceptional. Am intalnit familia Puiu: Doris (fratele cel mare) cu prietena sa: superba Andreea din Falticeni care ulterior ma alinta: "Moga, nume de artist!", sora lui Doris: Denisa, o miniona si minunata bruneta, si fratii sai mai mici: Raul si Eder, 2 flacai de toata isprava cu care am povestit multe.
M-am imprietenit cu acesti romani minunati (Doris si Denisa erau plecati de vreo 10 ani pt. o viata mai buna in Italia). Aveau job-uri si se descurcau bine. M-am simtit extraordinar in compania acestor prieteni si oameni adevarati.
La plecare mi-am facut o poza cu fiecare, dar cea mai tare ramane poza cu fetele. M-am simtit si eu ca Cadel Evans, a fost indescriptibil.
Apoi am fost invitat la casa lor, m-au dus cu masina, mi-au pus si bicicleta in masina. Acasa la ei in Pisa a inceput show-ul. Am avut parte de 4 zile de recreere si relaxare dar si recuperare caci vai observasem ca tot spatele meu era besici, era ars, era distrus. Fetele m-au dat pe spate cu crema 4 zile sa-mi revin. Nu stiu ce se intampla cu mine daca nu intalneam acesti minunati prieteni si binefacatori, mai ales ca nu aveam nici asigurare medicala iar bugetul meu era foarte limitat.
Asa aratam tot ars, tipam in chinuri si faceam crize. Antidotul: votca, gin si excelenta ingrijire a fetelor.
Dupa 4 zile in care am primit de toate inclusiv preferata mea pizza cu frutti di mare, dupa ce mi-am mai revenit, a venit si ziua cand a trebuit sa ne despartim promitand ca voi reveni intr-o buna zi si ca vom pastra legatura. La plecare am primit si niste articole sportive, mancare si 100 euro sponsorizare. Familia Puiu ramane cea mai ospitaliera si de treaba familie din cate mi-a fost dat sa cunosc. Va iubesc dragi prieteni! Ramas bun si pe curand! Carpaticus se va intoarce sub auspicii mai fericite. Am facut si o poza de despartire.
Dupa ce ne-am despartit am mers in centru si am scos 100EUR trimisi de mama prin Western Union. Iata-ma asadar fara griji financiare pt. urmatoarele 2 saptamani si partea cu adevarat pitoreasca dar si dificila abia incepea. Urmatoarea destinatie era o alta bijuterie citadina toscana: orasul Lucca.
Era data de 29 mai, intr-o luni pe la ora 16 cand am plecat de la prietenii din Pisa, iar de prietenii din Comacchio aflati pe celalt insorit tarm italic ma despartisem in urma cu 7 zile.
Din nou o zi caniculara, spatele ma durea puternic, nu mai aveam crema ca se terminasem asa ca ma dadeam cu iaurt de am speriat Italia cu infatisarea mea, aveam un tricou plin de iaurt.
Aproape de San Giuliano Terme am vazut niste copaci interesanti.
Apoi a urmat o catarare de cativa km spre bucuria mea. In departare inca se vedea turnul inclinat si celebrul dom. Chiar in varf era un tunel lung de ceva sute de metri.
Urcarea spre Lucca
In continuare am avut mai mult coborare spre Lucca, un oras care m-a impresionat. Alaturi de Ferrara este dupa parerea mea cel mai bine conservat oras din Italia. Lucca este un oras fortificat care a reusit sa-si pastreze toate zidurile inconjuratoare. Foarte multe edificii impunatoare se afla aici spre deliciul numerosilor turisti de pretutindeni.
Biserica medievala din Lucca
M-am plimbat prin multe piete superbe si am avut ce admira.
Piata reprezentativa pt. Lucca
De asemenea am vazut un mare numar de statui reprezentand diversi corifei ai culturii italiene nascuti in aceste pamanturi toscane incarcate de legenda si istorie.
In cateva ore m-am saturat de atata frumusete si m-am decis sa pornesc mai departe. Atmosfera deosebita din acest oras ma captiva si parca-mi soptea sa mai zabovesc. Si totusi Toscana ramne o regiune sublima si inefabila.
Intr-o parte a acestui minunat oras fortificat am descoperit un parau plin de pesti mari ce traversa orasul.
Dupa Lucca, oras medieval prientre cele mai bine conservate din Italia, am mai pedalat cativa km pana la un mare supermercato de unde m-am aprovizionat. Apoi m-am odihnit in apropiere sub un copac si am savurat cele bunatati urmate de nelipsita bere.
Din pacate nu ma simteam prea bine arsurile pe spatele meu erau inca intense si durerea era mare. In plus aveam si un sentiment de continua dezidratare caci vreo 10-20% din pielea mea era arsa si nu mai puteam transpira cum trebuie si era cam cald. Clima mediteraneana e necrutatoare cu cei meteosensibili. Apoi am plecat si am gasit un loc perfect langa un rau unde am mai savurat o bere pe o capita de gunoi (era fan amestecat cu moloz, nu va ganditi ca Moga e boschetar), am admirat stelele, am visat la mari artisti muzicali, in special la Vivaldi, Verdi si Rossini. Noaptea mi-am petrecut-o acolo langa rau in sacul meu de dormit fara sa mai intind cortul desi zona era cam salbatica. Era intrarea in frumosii munti Garfagnana, ce tin de Alpii Apuane.
Am dormit destul de bine cu un cer instelat deasupra mea admirand stelele la fel cum odinioara facea si marele Giuseppe Verdi.
Ziua urmatoare am pedalat printr-o zona superba urmand cursul acelui rau al carui nume din pacate ramane o enigma pt. mine. A trecut deja atata timp de la acea aventura care m-a marcat.
Dar vai, durerea de piele prajita ma mistuia, aveam o stare de eterna sete, neliniste si spaima. Ce se va intampla daca fac o insolatie puternica, daca cad jos si n-am nici asigurare medicala?
Spatele meu arata cam asa:
Era canicula iar eu continuam sa pedalez suferind mult. Traseul era super pitoresc, am trecut si prin cateva tuneluri.
Pe langa localitatea Borgo am intalnit un pod medieval din secolul XII care avea o panta de pana la 30% pe care am urcat-o pe bicicleta in aplauzele turistilor mirati. Cu 2 babe englezoiace chiar am purtat o conversatie despre tura mea. Eram vedeta momentului.
Ponte del Diablo
A urmat un traseu superb pe langa rau pana am ajuns in frumosul burg Bagni Di Lucca unde am facut popas pentru admirarea cladirilor si binemeritata pauza de masa.
peisaj in Bagni di Lucca.
