Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
marți, 16 iunie 2015
1 - Veloexpeditia BALCANICA MIRABILIS 2015 - Partea 1 - Prin Ungaria si Serbia
Protagonist - Pantani Carpaticus - 36 anisori, mare veloaventurier balcanic
Velomartoaga - Dulcinea Rozalina - debutanta in expeditii dar cu mare pofta de aventura si ferventa iubitoare de natura
Jurnal intim de calatorie
Ziua 5, ora 10 36 AM, la o terasa in Bogojevo, Voivodina, Serbia, drinkuind un Lav matinal
"Cine indrazneste sa-si urmeze visurile, acela se cheama un invingator cu siguranta! Mancare, bautura si sex, sunt satul de voi, toate placerile si bucuriile lumesti palesc ca importanta in fata vietii spirituale - singura cale demna de urmat pe drumul lung si spinos al mantuirii" - asa gandise Zarathustra sa fie? Vai nu, erau gandurile ciclotrubadurului Pantani Carpaticus cand pedala usor pe strazile ude ale localitatii Bogajevo, ultima asezare din Serbia inainte de granita cu Croatia.
Day 1 - 103km, traseu - Ineu - Pancota - Santana - Curtici - Dorobanti - Turnu - / Battonya - Mezohegyes
In ziua 4 ora 10 36 la Bogojevo prima zi cand m-am apucat sa scriu jurnal ziceam dupa aceea cugetare
`Sunt foarte bucuros ca revad soarele dupa 2 zile de ploaie aproape continua. Este a 4 - a zi din turul european. In primele 3 zile am pedalat pe ruta Ineu - Curtici - Battonya, am dormit la sac sub cerul instelat pe un camp langa Mezohegyes, in prima zi pedaland 103 km.
La Santana m-am intalnit cu un cetatean foarte simpatic cu care am petrecut si povestit la cateva halbe de bere Golden Brau. Ajuns in Ungaria pe noapte am mancat o pizza si baut o bere la un local din Battonya.
Aici am intalnit un cetatean de etnie romana care a vrut sa ma cazeze la el, dar cand am vazut-o pe nevasta sa, o unguroaica cu probleme mentale manifeste, desigur ca am fugit mancand pamantul, acceptand un mic cadou de la cetatean, o pereche de ochelari vintage.
Prima zi a fost canicula. Ziua urmatoare am traversat Ungaria de Sud pe ruta Battonya - Mako - Szeged - Horgos.
A fost o zona de campie si am trecut pe langa lanuri cu maci infloriti dar si multe alte culturi cerealiere.
La Szeged am luat o bine meritata pauza sa vizitez orasul.
Cladirea teatrului mi-a placut mult.
Pe cand ma plimbam printr-un parc langa teatru admirand exemplare de arbori rari am constatat ca am pierdut manerul de lemn al pompei mele rudimentare singura cu care sunt capabil sa-mi umflu rotile. Asta este speram sa nu facem pana!
Catedrala din centru este impresionanta.
De asemenea si palatul care o inconjoara.
Tot in centru am descoperit si statuia ecvestra a unui rege ce seamana mult cu cea a Regelui Soare de la Versailles.
Plimbandu-ma prin oras m-am intalnit cu un timisorean care impresionat de calatoria mea s-a apucat sa ma filmeze si fotografieze si mi-a luat un interviu. In continuare m-am intreptat spre vama cu Serbia, dar pe drum am oprit la un restaurant cu autoservire unde am mancat ceva delicios.
Vremea s-a racit considerabil, temperatura a scazut cu 10 grade Celsius fata de ziua precedenta. Am trecut vama pe la Horgos si am ajuns in Serbia, regiunea Voivodina unde am ramas sa ma cinstesc la cea mai tare Pizzerie din toata regiunea care se numeste `Corsaro` si se gaseste in orasul turistic Palic in apropiere de Subotica. Aici dupa ce am baut 2 halbe de bere Lasko a inceput sa ploua si cum ploaia nu a vrut sa se opreasca am mai ramas inca 5 ore in acest local. O bere la halba costa 140SRD.
Aici am mancat si cea mai buna pizza din tot turul ce m-a costat 480SRD si s-a numit Pizza Salvadore.
Pana la urma am dormit la cort langa o benzinarie OMV la iesire din localitate dar impedimentul a fost ca la ora 5 50 AM m-am trezit ca baiatul care m-a lasat sa dorm acolo, respectivul angajat mi-a dat trezirea cu 1 ora si 10 minute mai devreme decat ne intelesesem cu o seara in urma. Toata noaptea a ploat dar nu a intrat picatura de apa in cort si am dormit bine.
Cam nasoala situatie, buimac m-am suit pe bicla la o matinala ora pedaland sub cerul plumburiu. Am vizitat putin centrul istoric al orasului Subotica unde m-am simtit ca intorcandu-ma in trecut pe vremea Comunismului, mare parte din cladiri find cam prafuite si nereconditionate, cam triste si intunecate.
Am descoperit si statuia unui fost mare ciclist.
Chiar in centru am gasit si un palat impresionant.
Apoi dupa ce am mai pedalat inca vreo 20km pana in oraselul Bajmok, m-a surprins din nou ploaia si am ramas vreo 5 ore aici la un bar unde am fost vedeta si apoi am mers la un Fastfood unde am mancat cea mai buna plescavita din tot turul. Aici am servit si niste clatite cu ciocolata excelente.
Aici m-au racolat 3 sarbi betivi si mai in etate si mi-au facut cinste 2 pahare de spricer si am conversat mult cu ei prin limba paraseasca si limbajul corpului cu dansii, ei nefiind cunascatori ai niciunei limbi de circulatie internationala. Pana la urma am pornit pe ploaie iar la iesire din localitate m-am trezit ca vine unul dintre cele 3 personaje cu masina dupa mine si cand m-a ajuns a insistat gesticuland sa merg dupa el sa-mi dea sa mananc. Cu gredu am putut scapa de el, explicand ca sunt satul si ma grabesc. Pe traseu m-a lovit vantul din fata si ploaia marunta pana la Backa Topola, dar am improvizat, mi-am pus vesta reflectorizanta pe cap sub casca, aratand foarte caraghios si starnind rasul unor conducatori auto. de la B. Topola am avut sansa sa pedalez pe o pista ciclabila impecabila pana in localitatea Bajsa. Nu mi-a venit sa cred ca sunt in Voivodina, pista era ca cele din Franta. De aici am avut vant din spate si am avansat foarte repede, uneori depasind viteza de 35km/h. Au inceput sa apara si mici pante, am intrat intr-o zona de podis. Seara am ajuns in Ruski Kristur unde am intalnit un tanar deosebit care era angajat la un Fastfood si care mi-a facut cinste o plescavita, apoi am discutat multe cu el si eu i-am facut cinste o bere Lav. Vorbea o engleza foarte buna, de m-a uimit si mi-a povestit ca el este rutean si am aflat despre greutatile traiului celor multi si necajiti din Voivodina. Mi-a povestit ca nu are televizor si nici nu-si doreste si a vrut sa ma ajute sa-si sune prietenii sa-mi gaseasca o cazare gratuit dar eu mi-am vazut de drum si m-am pus cu cortul la iesire din localitate dupa un boschet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)