Aici e primul:
Dupa ce m-am rugat intr-o mica capela inchinata sfantului Bernard, am
mai luat o haina pe mine si am inceput coborarea. Am coborat cativa km
si pe la cota 1850 am intalnit prima localitate in Franta, superba si
cocheta statiune La Rosiere.
Aici fac popas si ma plimb putin prin statiune, uimit fiind de atmosfera
si fericit ca in sfarsit pot sa vorbesc in limba mea internationala
preferata. In statiune cel mai mult imi plac niste vile de vacanta.
De asemenea descopar si o miniona capela inchinata sfantului Mihai. Atmosfera in aceasta zona este super agreabila.
Apoi stau la o terasa unde command o prajitura si discut cu niste tineri
francezi care sunt impresionati de calatoria mea si spun ca sunt primul
roman pe care l-au intalnit facand o asemenea tura pe bicicleta. Le
explic ca nu ma mira faptul tinand cont de cat de putini cicloturisti de
lunga distanta se afla la noi in tara. Tinerii sunt studenti la
filologie astfel ca ma apuc sa le traduc ad hoc cateva strofe de
Eminescu, Minulescu, Blaga si Bacovia sa le arat ca si noi avem o
cultura importanta desi vremelnic inca ne situam la periferia Uniunii
Europene. Sunt foarte apreciat si mi se face cinste cateva halbe de bere
astfel sa am inspiratie sa le recit si sa-i vrajesc despre aventurile
mele pe 2 roti. Dupa 2-3 ore de discutii inflacarate si voie buna imi
aduc aminte de vorba maestrului Paul Everac care-mi zicea odinioara:
“Tinere, ti-as mai da sa bei dar ma tem sa nu te hurui de pe
bicicleta!”, asfel ca-mi iau ramas bun de la studenti si-mi vad de drum.
Pe coborare intalnesc peisaje de vis, in dreapta mea se ridica masivul Pourri, incantatoare zona cu pajisti pline de flori.
In Bourg Saint Maurice merg la un supermarket si constat ca preturile
sunt chiar mai bune ca-n Italia. Apoi deoarece se va innopta in curand,
imi caut un loc de campare. La un moment dat vad o livada de pomi, langa
ea era o vila, ma apropii de geamul vilei si vad o familie fericita
intinsa la o masa imbelsugata. Dintre toti oamenii de la masa sunt
observat doar de un copil care se sperie si cred ca-i zice tatalui:
“Papa , le voleur!” ("Tata , a venit hotul!”). Dintr-o data omul se
intoarce, ma vede la geam si putin speriat vine la usa sa vada cine-l
deranjeaza. Se mira si mai tare cand ma vede vorbind fluent pe limba sa
insa se arata inflexibil si indiferent la simpla mea doleanta de a ma
lasa sa ma pun cu cortul pe proprietatea sa. Astfel ca ies din
localitate si ma pun cu cortul pe proprietatea unui crescator de
animale, fara sa mai intreb pe nimeni de frica sa nu fiu refuzat din
nou. Mi-am pus cortul pe un teren mai in panta si adorm cu frica-n san
ca proprietarul ma va impusca ca i-am incalcat proprietatea.
Pana la urma scap fara probleme iar ziua urmatoare am parte de incantari
fara margini, pedaland intr-o zona magnifica. Fac pasul Cormet de
Roseland (1968m). Aici voi pune mai multe poze caci cuvintele sunt prea
goale pentru a descrie maretia naturii si bucuria intrinseca a unui om
care-si implineste visul.
Cand ajung in zona de culme am masivul Rognais (2999m) in stanga mea.
Ating orgasmul mistic cand vad in fata mea varful ascutit ai piramidal L’Aiguille des Glaciers (3816m), punctul culminant de pe teritoriul comunei Bourg S. Maurice.
L'Aiguille des Glaciers 3816m
Ajung si-n pas unde intalnesc multi turisti. Vremea este splendida.
Cativa batranei ma aplauda. Cicloturistii in Franta sunt primiti cu mare
caldura.
Apoi incepe coborarea, pe la cota 1850, ma opresc la o cabana unde
vorbesc cu niste ciclisti francezi care ma servesc cu niste dulciuri. In
continuare ma intalnesc pe traseu cu un cicloturist canadian care facea
o tura prin Alpii francezi. Putin mai jos pe la 1600 ajung la un lac
minunat.
Peisajul este fermecator, observ si o cascada interesanta.
De asemenea langa lac intalnesc si o capela veche in stil gotic.
Apoi vine
coborarea spre Beaufort sur Doron, localitate cunoscuta pentru
branzeturile sale fine. In departare zaresc acoperisul Europei, Mont
Blanc-ul (4807m).
Langa superba localitate Beaufort fac o baie in paraul Doron, caci
vremea s-a incalzit foarte mult fata de ziua precedenta. Apa este foarte
rece oricum , dar am experienta cu raurile de munte.
De aici incep o noua catarare spre statiunea Les Saissies, un traseu
fascinant din nou. Trec si prin satul turistic Haute Luce de unde vad
din nou in departare Mont Blanc-ul.
Dau un close-up la Mont Blanc.
Les Saisies, statiune la cota 1600 se dovedeste a fi una destul de
scumpa. Pe doar o bucatica de paine de la o boulangerie dau 2 euro, asa
ca nu zabovesc prea mult prin acest colt de paradis ca nu e de buzunarul
meu. Urmeaza minunata coborare spre Flumet.
Aici din nou gasesc o cocheta statiune si sunt impresionat mai ales de niste flori cum nu am mai vazut in viata mea.
Urmeaza o noua catarare pasul Aravis (1498m). Din varful acestui
pitoresc pas vad in departare Mont Blanc-ul pt. ultima data in acest
tur. Aici la un local am o intalnire placuta cu 2 cicloturisti englezi
care ma si sponsorizeaza cu o masa delicioasa si o bere.
Apoi merg sa vizitez si sa ma rog in capela inchinata Sfantei Ana, protectoarea drumetilor.
Apoi dupa ce cobor cativa km, o iau la stanga si fac pasul Croix Fry,
fara sa stiu ca acest pas este inclus in lista catararilor BIG.
In varf stau la o prajitura si intalnesc de data aceasta niste tineri cicloturisti olandezi cu care ma intretin.
Apoi mai fac inca un pas, care nu este in drumul meu si care are cativa
km si de drum nemodernizat. Este vorba de pasul Merdassier. Fiind un
redutabil “cacciatore dei passi” (vanator de pasuri), nu prea-mi permit
sa ratez nici un pas intalnit. Apoi cobor spre localitatea Thones. La
intrare intr-un sat gasesc o bicicleta cocotata langa un panou. Asa e in
Franta, gasesti biciclete pe toate gardurile.
In curand ajung la lacul Annecy iar apoi la superbul oras omonim.
