42 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 42 (The mighty Stelvio)

Este o zi mare pt. mine, o zi pe care o astept de 16 ani plini de abnegatie si de lupta. Si totusi vremea e cam mohorata si e cam tarziu. Ajung la statiunea Trafoi situata la cota 1450. Este ora 19 si de aici mai am de urcat 1310m in altitudine. In departare se vede deja ghetarul Stelvio.

Decid ca aici imi voi cauta un loc sa petrec noaptea. Pt. inceput intru in singura pizzerie ce o intalnesc. Aici am norocul sa fiu interpelat de un cicloturist Australian cu care discut multe si care-mi va plati si consumatia. Iar am noroc asadar. Pizza este delicioasa cu mult prosciutto asa cum imi place mie.

Noaptea mi-o petrec la sac pe o terasa a unui local ce a dat faliment vizavi de hotelul unde a dormit australianul si unde cazarea costa 80EUR cat bugetul meu pe o saptamana. Iata ca se poate sa fi si turist sarman intr-o statiune de fitze! Si culmea aici in sacul meu de dormit avand la crestet panorama cu ghetarul Stelvio am dormit mai bine si mai linistit decat la hotelul de 3 stele din noaptea precedenta.

A sosit si fericita zi cand imi voi indeplini visul de a face marele Stelvio cu bicicleta incarcata. Panta este dura inca de la inceput. In curand trec pe langa biserica din Trafoi.

Dupa ce urc vreo 4km, pe la cota 1800 fac pauza de masa. Azi ma voi trata regeste, e o zi mare, deci ma apuc sa mananc salam de cerb, cascaval excelent, fistic si alte bunatati. Pofta buna Carpaticus!

Apoi sunt in mare forma sa urc cele 48 serpentine pana in varf.

Vremea este incredibila si in curand ma bucur de privelisti de vis.

Pe la cota 2000 deja pot admira ghetarul Stelvio in toata splendoarea sa milenara.

Pot admira si coniferul care creste la cea mai inalta altitudine in Alpi. Este vorba de impunatorul zambru care poate creste pana la 2500m altitudine.

Savurez fiecare peisaj cu mare voluptate.

In curand voi trece de linia superioara a coniferelor alpine.

Drumul este impecabil.

Incep sa apara si florile alpine.

Zaresc si niste flori care ies parca din stanca.

Pe traseu intalnesc foarte multi ciclisti. Stelvio este Mecca ciclistilor de pretutindeni iar sa prinzi si o vreme exceptionala este o adevarata binecuvantare.

Majoritatea ciclistilor intalniti pe traseu sunt posesori de cursiera.

Pe masura ce urc peisajul este tot mai fascinant.

Desigur ca Stelvio este atacat si de multi motociclisti.

Si eu urc in continuare fericit.

Totusi pe aceasta mitica catarare se pare ca predominanti sunt biciclistii.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!