6 -VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 6 (Aventuri in Turcia)

De aici imi continui tura, pedalez pe langa mare si trec prin porturi importante ca Pomorie si mai ales Burgas dar nu ma opresc sa fac nici o poza pt. ca nu mai sunt impresionat de orice. Noaptea mi-o petrec dormind cu sacul de dormit in comuna Marinka unde sunt lasat sa dorm tocmai pe terasa unui magazin dupa ce in prealabil am mancat, baut si comunicat mai mult prin semne cu bulgari autentici grasi si cu ceafa groasa. Ziua urmatoare pedalez pe un traseu interesant cu trafic redus. Tin minte ca-n satul Krushevets m-am speriat de o intreaga comunitate de tigani negriciosi cand am intrat intr-un magazin sa-mi cumpar apa. Dupa inca 2 ore de pedalat ajung in orasul Malko Tarnovo unde ma opresc sa-mi cheltui ultimele leva la un local. De aici incepe o catarare de 9km spre granita cu Turcia. Drumul este cam prost si in curand aveam sa-mi indeplinesc alt vis al meu, acela de a ajunge in lumea musulmana pe 2 roti.

Ajung in Turcia si de aici incepe o lunga coborare. Drumurile sunt de o calitate superioara, dar ma confrunt cu o putenica canicula desi suntem abia la inceputul lunii mai. Dupa ce mai pedalez vreo 2 ore cad lat de foame intr-un sant la umbra unui copac si devorez cu mare pofta singura mancare ce o mai aveam adica un borcan de ciuperci, un baton Herbalife si niste arahide care-mi salveaza viata. Drumul spre Kirklareli este unul istovitor de podis cu multe catarari cu pante de 10%.

Din Kirklareli o iau pe un drum secundar spre Pinarhisar. Din nou am multe catarari sub un soare torid. Pe traseu trec prin sate prapadite care arata mult mai rau ca cele de la noi. De asemenea sunt claxonat la greu de multi conducatori auto posesori ai unor rable cum n-am vazut pe la noi prin tara. Incep sa realizez ca Turcia este o tara "non friendly" pt. cicloturisti, o tara inapoiata cel putin in zona rurala. Ajung si in Pinarhisar unde cumpar ceva de mancare de la un magazin. Constat ca mancarea este mult mai scumpa ca si-n Bulgaria iar berea este mai scumpa ca-n Occident. Pe 3 conserve, un borcan de castraveti murati si un parizer mic dau 7 EUR.

Of, asta nu este o tara pt. mine, mai ales ca la toate barurile si terasele toti cetatenii consumau doar ceai. Isi merita soarta turcaletii care pe vremuri au fost cei mai mari cuceritori ai lumii! Acum bietii turci sunt doar niste victime fara vicii in propria lor tara. Ma decid sa o iau spre o tara mai civilizata si mai occidentala, adica spre Grecia. Turcia inca nu este de mine. Nici bugetul nu mi-ar fi ajuns pt. aceasta tara scumpa. Ma intorc spre Kirklareli. Noaptea ma prinde in localitatea Uskupdere unde socializez cu niste batrani la un ceai. Imi cumpar si o bere care sunt nevoit sa o ascund pe sub masa si vanzatorul de la magazin ma si insala cu vreo jumate de euro. Stimabilii cetateni sunt de isprava, calzi, blajini, domoli si fara vicii.

Pana la urma mi se permite sa dorm cu cortul langa o moschee. Astfel mi-am petrecut eu sfintele sarbatori de Paste. Ziua urmatoare este duminica si iar va fi canicula. In lumea ortodoxa este mare sarbatoare si mare dezmat printre tineret. Eu stau singur sub un pin mediteraneean in tara lui Alah!.

Sunt in climatul mediteraneean. Cortul mi l-am pus langa niste arbori superbi.

Nu voi uita vreodata acest sat necajit unde am incercat cu multa rabdare sa deslusesc cate ceva din fascinanta lume musulmana.

Ajung din nou in Kirklareli si este timpul sa savurez vizual interesanta arhitectura a lumii islamice.

Ratacesc pe strazile aglomerate pana ajung si la un superb basorelief in bronz.

Setea mi-o potolesc la o fantana dominata de un ceas impunator.

Sincer sa fiu, mi-e pofta de o bere Efes dar nu vad in tot orasul un singur cetatean care sa-si permita sa bea bere la vreo terasa. Ma interesez si aflu ca consumul in public al oricarui tip de alcool este interzis in Turcia. De la un bar imi cumpar o bere Efes la sticla iar cetateanul ce vindea, ma insala cu o lira profitand de faptul ca nu vorbesc turca iar ca el e un incult fara sa vorbeasca o iota de engleza sau de vreo alta limba de circulatie internationla. Incepe usor sa mi se faca putina scarba de astfel de personaje. Vazandu-ma turist pe bicicleta credeau ca sunt neamt, ca am plin de bani, ca sunt o prada usoara sa fiu tepuit. Continui drumul spre Edirne iar pe traseu gasesc flori minunate si la un moment dat ma opresc sub un copac sa savurez si eu Efesul.

Am de pedalat 2 ore pana in marele oras care ma intampina la intrare cu o imensa universitate.

Cateva ore ma plimb prin Edirne contempland frumoasele edificii printre care se remarca si o imensa moschee cu 4 minareturi.

Dupa ce fac pauza de masa imi continui periplul si ajung la un imens caravanserai.

Centrul turistic este cam occidentalizat si nu duce lipsa de turisti cosmopoliti.

Si totusi atmosfera de burg oriental se mai pastreaza pe alocuri.

Pe langa o superba fantana arteziana sunt interpelat de un turc care-mi povesteste in engleza ca e si el pasionat de ciclism si se intereseaza de expeditia mea.

Inainte de a intra in Grecia mai sunt tepuit de 2 ori in Turcia de catre un vanzator ambulant care in loc de 1kg de banane imi da doar vreo 500g iar la vama sunt fraierit cu cativa euro la un Exchange Office. Abia astept asadar sa pedalez prin Elada unde pt. inceput ma asteapta un traseu plictisitor pe o sosea plata lipsita de peisaje. Pe langa orasul Orestiada cat pe ce sa intre un autocar in mine, cotesc brusc dreapta si sarut asfaltul. Sunt la prima cazatura din tur. Of Doamne cu ce ti-am gresit?

Reusesc cu noroc sa nu ma accidentez prea tare decat putin imi sclantesc genunchiul stang. Peste cativa km. merg sa ma inchin la o capela sa multumesc Divinitatii ca sunt teafar si inca ma pot bucura de libertatea de miscare pe 2 roti.

Ma prinde noaptea si-n localitatea Kissario ma pun cu sacul de dormit langa o biserica. Spre marea mea mirare nu ma umfla politia in timpul noptii, nu se urineaza nici un caine pe mine si nici un boschetar nu ma interpeleaza in incinta sacra in care ma aflu. Iata ca se iveste o noua zi in care stupoare si durere am doar 3 euro in buzunar iar bancile sunt inchise. E sarbatoare deci mama nu-mi poate vira bani in cont. Dar Dumnezeu cu mila! Aleluia!

In incheierea acestui capitol vreau sa Multumesc din suflet celor care m-au sprijinit sa fac si aceasta aventura.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit din nou. Multumesc parintilor Dan si Mariana ca m-au inteles si sustinut mereu. Si acum multumesc prietenilor sustinatori care au fost numerosi si inimosi. Multumesc din suflet lui: Teodor Dobrinescu, Bogdan Cristea, Adina si Zoltán Márton - http://Z0ltan77.com/ , Sergiu Havasi, Liviu Marunceac -http://livstorm.blogspot.ro/, Tibi Muntean, Sorin Liubarschi, Bogdan Banica, Valkai Elod, Florin Leonte, Horia Nitu si tuturor celor care m-au ajutat.In Romania cel mai bine am fost primit la Timisoara, Campina si in capitala. In Balcani cei mai primitori oameni au fost in Serbia, Bosnia si Macedonia. Accesand linkul urmator puteti viziona o emisiune Tv in care-mi povestesc aventurile din penultimul meu mare tur europen si din cariera mea de cicloturist! http://forum.stelici.ro/viewtopic.php?f=51&t=2578