52 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari) - EPISODUL 52 (Prin Superbul SudTirol - Italia)

Iata-ma ajuns din nou in superbul si insoritul Merano!

Ma plimb din nou prin centru admirand somptuoasele cladiri.

Aici suntem la confluenta climei alpine cu ceea mediteraneene.

Fac o baie in raul Passirio apoi imi caut un loc unde sa ma pun cu sacul de dormit.

Nimeresc pana la urma la o pizzeria unde discut cu un Iranian si o cu o draguta italianca. Imi cumpar o pizza excelenta, apoi beau niste bere iar la plecare iranianul imi face cinste 4 doze de bere si-mi indica locul unde sa dorm cu sacul de dormit, undeva vizavi de pizzeria in spatele unei scoli.

Din pacate dupa ce beau berea si dau sa ma asez in sacul de dormit, patesc necazul sa calc stramb si sa-mi sclantesc din nou meniscul stang. Toata noaptea zac si ma zvarcolesc in durere inapt sa dorm nici macar o clipa. Ziua urmatoare sunt o leguma ambulanta schioapa. Ma tarasc pe langa bicicleta trecand pe langa o clinica unde nu am curaj sa intru. Pana la urma ma sui pe bicicleta si pedalez 10km pana langa Marlengo unde voi dormi la umbra unui copac dupa un complex sportiv.

Dorm pana la ora 14 apoi ma decid sa ma intorc in Merano. Va fi o zi de tratament si recuperare. Zona este bogata in pomi fructiferi.

Fac balneoterapie toata ziua in raul Passirio.

Am parte si de un mic incident. Ma cert cu o chinezoaica putin care a vrut sa-mi fure o bere care se racea in rau. Apoi imi vad de tratamentul si recuperarea mea. Ador acest oras de la poalele Alpilor.

Seara merg din nou la aceeasi pizzeria unde iranianul impresionat de patania mea imi face cinste o pizza speciala printre cele mai bune din viata mea.

Apoi urc cam 2km pana ajung intr-un parc unde voi dormi la sac.

Azi asa accidentat cum sunt voi urca spre un nou BIG. Ziua este perfecta. Ma asteapta vreo 18km de urcat pana in statiunea montana Merano 2000. Dupa ce urc 2km am o panorama minunata.

Mai urc cativa km. si ajung la o panorama ampla asupra orasului Merano.

Am parte si de vreo 2 tunele bine iluminate.

Dupa ce urc vreo 15 km ajung intr-un sat de munte. De aici mai am cateva serpentine de urcat. In departare vad Alpii Austriei.

In curand ajung si la faimoasa statiune unde intalnesc o mare afluenta de turisti.

Aici raman putin cat sa fac niste poze si sa beau niste apa.

Urmeaza coborarea. Pe traseu ma opresc sa admir splendorile naturii.

In continuare pedalez pe o sosea alpina spre Vilpiano. Peisajele sunt de vis.

Am parte si de un trafic redus.

In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!