3 - Peste 1000km iarna prin Romania si Serbia 17 II - 5 III 2016 - Ep. 3

Din pacate intalnim si urme de vandalism ale unor elemente certati cu bunele maniere.

Omul sfinteste locul iar neomul spurca spatiul in care vietuieste animalic si vremelnic. Langa drum gasim atatea gunoaie incat Razvan se bucura ca locuieste de mult timp in Canada iar eu cu durere in suflet ma voi vedea nevoit sa ma mut spre tari mai civilizate.

Doar batranul Danubius parca imi mai descreteste fruntea. Privesc in zare si ma rog pt. poporul meu incercat. Orsova se distinge pe malul opus.

Urmeaza o portiune de vreo 10km de cosmar in care se succed zeci de viaducte iar traficul este infernal. 2 tiruri care vin din sens opus pot fi fatale unui biciclist prins pe viaduct pt. ca lipseste spatiul necesar. Avem noroc sa trecem cu bine si de aceasta zona teribila si intram in curand in Serbia, nu inainte de a fi tepuiti bine la schimbul valutar de la romani, unde am facut o mare eroare pierzand 30 de EUR la tranzactia dezastruoasa.

Vama o trecem pe la Portile de Fier I si un panou ne informeaza despre istoria maretei ctitorii.

Va urma un traseu de mare interes cicloturistic. Intram pe EuroVelo 6.

In acest loc Dunarea are o largime considerabila.

Urmeaza sa pedalam pe Clisura Dunarii la sarbi. Pe malul romanesc vedem viaductele care ne-au dat multe emotii.

Lihniti de foame ajunge la restaurantul Panorama de la iesire din Tekija unde savuram o fabuloasa pleskavitza.

Restaurati si satisfacuti vom putea aborda catararea serioasa ce ne asteapta. Eu ma incalzesc in asa hal de ma dezbrac la un moment dat la bustul gol, desi suntem in 22 februarie. Sezonul estival a inceput prematur in acest an pt. Carpaticus. In curand suntem rasplatiti de o panorama generoasa.

Aici gasim si un loc de popas bine amenajat.

Urmeaza o coborare periculoasa si beneficiam de niste peisaje de vis. Suntem in celebra zona a Cazanelor.

Aici Dunarea se ingusteaza la doar 166m delimitand Muntii Carpati de Balcani.

Urmeaza un traseu plin de tuneluri.

In partea stanga a drumului intalnim pereti calcarosi impresionanti.

Dupa tunel mai oprim cateva momente la un popas sa bem niste apa.

Drumul este marcat exemplar pt. iubitorii cicloturismului, asa ca nu trebuie sa ne miram ca majoritatea cicloturistilor aleg malul sarbesc in detrimentul celui romanesc care este la fel de frumos. Noi posibil sa fim primii cicloturisti pe anul 2016.

Putin mai incolo prin padurea de langa drum observam primele flori. In Canada e ger in Ontario. La noi sunt 18 grade Celsius in termometre.

Razvan este extaziat sa pedaleze pe aici la fel ca si mine care am descoperit pt. prima data Defileul Dunarii pe bicicleta in vara anului 2000. Timpul a zburat iar nobila mea pasiune velozburdalnica s-a acutizat si accentuat.

La asa peisaje, oare ce-ti mai poti dori, tu omule calator dar cu sufletul nemuritor? Si totusi batranul fluviu are o culoare cam ca si economia tarilor prietene si vecine prin care am trecut. Dar istoria e repetitiva si totul trece precum apa fluviului care coboara molcom spre marea cea mare. In departare zarim zona Cazanelor de care ne luam ramas bun!