Salutare prieteni,
Dupa mai bine de 15 ani de cand visez si ma zbat in sfarsit iata ca vine si emotionanta zi de 28 mai 2012 cand pe la orele 16 imi iau ramas bun de la parinti si catea, imi iau bidiviul treking Radon incarcat de bagaje si o tai spre marea aventura cu directia Scotia.
Pedalez pe ruta Ineu - Seleus - Zarand - Santana, o zona de campie, imi iau in curand la revedere si de la M. Codru Moma, cea mai vestica ramura a indragitilor nostri Carpati.
Pe traseu fac cateva popasuri iar seara ma intalnesc cu un bun prieten Horia din Deva cu care stau la un local la povesti. Apoi mai pedalez pe noapte pana gasesc un loc de cazare intr-un sant in comuna Dorobanti. A fost un memorabil inceput de aventura pe 2 roti.
Ziua urmatoare merg la strandul termal din localitate sa ma relaxez putin. Conditiile sunt excelente!
Langa strand este si o pizzerie unde se mananca foarte bine astfel ca nu-mi refuz nici placerea gustativa.
Ziua urmatoare pedalez prin Ungaria pe ruta Battonya - Mako - Szeged pe un traseu monoton de pusta. Ajung si la afluentul Dunarii - raul Tisza.
Pe langa Szeged constat oripilat ca nu mai am sac de dormit, probabil ca-n timp ce am intrat la un supermarket cineva mi l-a sustras de pe bicicleta. Sunt intr-un punct critic si ma decid cu greu sa-mi continui aventura indiferent de situatie si bine fac.
Ma indrept spre granita cu Serbia prin sate pitoresti. In comuna Deszk vad o statuie de lemn interesanta.
Cand ajung la vama de la Djala un penibil vames ma trimite spre o vama mai mare refuzandu-mi accesul in Serbia. Astfel ca mai fac in plus inca 30km pana la vama de la Horgos. Imediat ce intru la sarbi e momentul sa sarbatoresc intrarea mea in Balcanii de Vest in conditii precare, adica de homeless. Stau la o terasa frumusel, ba mai scot si bani donati de la niste prieteni pe care-i salut si apoi urmeaza lunga noapte terifianta in care fara sac de dormit sunt nevoit sa ma invelesc in propriul cort dormind langa o benzinarie aproape de niste tiruri. Ce imagine superba!
Dar vine si dimineata si inca nu am inghetat. Oh yeah!
Imi continui periplu si in localitatea Ada ma intalnesc cu primul sarb capabil de o conversatie in limba lui Shakespeare. Stam la povesti pe malul Tisei.
Apoi merg la o terasa sa ma hidratez. Trebuie sa recunosc ca-mi place mult berea lor traditionala - Lav. Observ si multi biciclisti prin zona.
Apoi mai vizitez oraselul Ada si dau si peste o biserica interesanta.
Dupa inca vreo 10km fac prima pana la roata din spate. Este cam cald, ma retrag sub un copac si-mi rezolv problema. Noaptea ma prinde langa un restaurant langa localitatea Becej. Aici patronul ma cinsteste cu niste bere pe placul meu si urmeaza sa dorm la cort dupa un boschete invelindu-ma cu toate hainele si din nou sunt penetrat de friguri cam dupa orele 3 pana pe la 6AM.
Nu mai am mult si ajung in orasul Novi Sad unde ma pregatesc de un tur cultural si istoric.
Pt. inceput intalnesc un monument interesant si fioros.
In continuare intalnesc un alt vestigiu slavon.
Centrul istoric al orasului este destul de spatios si plin de cladiri impunatoare.
Ma plimb si pe strazile vechi din centru si observ si case cu pictura exterioara.
Urmeaza o pauza de hidratare la un local boem unde intalnesc tot felul de obiecte vechi care-mi aduc aminte de vremea cand eram copil si-l citeam pe Jules Verne.
Of timpule de ce nu vrei sa te opresti cand avem momente frumoase in viata si cand inca suntem tineri!
Tot aici am parte sa intalnesc un simpatic ciclist locuitor al urbei cu care pot sa comunic multe si pe care desigur ca-l uimesc cu aventurile mele.
Urmeaza din nou o incursiune culturala. Admir arhitectura eclectica si baroca a centrului orasului unde intalnesc multe cladiri interesante.
Ajung si la o biserica evreiasca.
Dar predominante sunt desigur bisericile ortodoxe.
Vine momentul sa parasesc Novi Sadul si imediat ce trec podul peste Dunare ajung la fortareata de la Petrovaradin.
Pedalez putin pe langa fluviu avand o buna panorama asupra marelui oras.
De la Srem.Kamenica fac la stanga si incepe o usoara catarare spre Parcul National Fruska Gora.
Prin satele prin care trec gasesc biserici interesante.
Seara ma prinde la un local unde se tine o petrecere a unor absolventi de liceu. Sunt invitat si eu sa iau parte si ma simt bine asadar. Let's dance! Let's drink! Traiasca clipa cea tanara si nemuritoare!
Mai spre dimineata ma imprietenesc cu 2 politisti de treaba si traiesc ca-n sanul lui Adam.
Ma culc asa cam pe cand se varsa zorile si sunt atat de obosit de uit de frig mai ales ca primesc din partea restaurantului nu mai putin de 4 gioarse de saltele uzate si dorm ca un pasha pana pe la pranz.
Apoi pornesc sa vizitez zona care este destul de pitoreasca plina de podgorii si de buna dispozitie iar oamenii sunt primitori.
Ma opresc sa admir niste bauturi si fructe iar patronul ma serveste cu un vinisor delicios.
Urmeaza ca-mi mai cumpar si eu niste vin si niste cirese.
Apoi nimeresc la cel mai luxos restaurant din zona unde preturile sunt deja aproape occidentale si sunt nevoit sa o tai la sanatoasa pana sa nu ma scoata un bodyguard afara dar reusesc sa imortalizez o pictura la acel local select.
Urmeaza sa fac prima mea catarare BIG din tur si anume cea spre Iriski Venac. Sunt doar cativa km de urcat. Peisajele sunt incantatoare.
In varf gasesc un mare monument inchinat unor eroi.
La intoarcere ma opresc la un restaurant unde mananc o ciorba cu carne de oaie si o portie de ciuperci cu ulei de masline.
Apoi ma mai plimb prin zona iar spre seara in timp ce ma pregateam sa plec pe un traseu de culme spre Croatia, am inspirata idee sa opresc intr-un loc unde se auzea muzica si buna dispozitie. Nimeresc la niste oameni care lucrau la Posta si dadeau un mic party. Sunt invitat si eu la petrecere si ne simtim foarte bine.
Sunt servit cu bere si supa guyas excelenta. Discut cu doua fete despre calatoria mea dar si despre cum e viata pe la ei.
Pana la urma proprietarul casei de vacanta are incredere in mine si-mi lasa toata casa in grija mea pt. o noapte cu tot cu frigiderul care era plin de bautura si mancare. La plecare m-a sponsorizat si cu o pretioasa patura. Mi-au zis sa ma simt ca si acasa si sa ma servesc cu ce poftesc.
Pana dimineata desigur ca le-am golit bietilor oameni intreg frigiderul.
Sorry Helen, promit sa ma revansez la urmatoarea mea vizita la voi!
Sa traiti prieteni sarbi si traiasca spatiul slav unde oamenii sunt inimosi cum mi-a spus-o candva si marele cicloturist Anton Duma!
Ziua urmatoare am parte de o zi superba. Pedalez pe un drum de culme cu multe catarari si coborari prin Fruska Gora avand parte de frumoase peisaje.
Dupa vreo 30km pitoresti vine si coborarea spre satul Vizic iar de aici mai am cativa km pana in Croatia. In prima localitate in Ilok testez berea lor traditionala care este deja cu 50% mai scumpa ca si in Ungaria si Serbia. Deja o bere costa 1,5EUR. Insa calitatea sa nu este tocmai de lepadat.
Pedalez pe langa Dunare si la un moment dat sunt uluit sa vad o turma mare de biciclisti. Aici deja lumea e mult mai familiarizata cu bicicleta decat pe la noi.
In orasul Vukovar observ reminiscentele lugubre ale unui trecut belicos.
Fiat Pax! Sa traim in Pace si Fratie oameni buni!
Urmeaza o zi lunga de pedalat in care parcurg 155km, record pt. tot turul. Mai trec si prin orasele Vinkovci si Dakovo si ma opresc la somn in cortul meu la intrarea intr-o padure, pe un camp.
De aceasta data patura imi creaza un confort sporit dar e inca frig pt. bietul meu trup incercat.
Ziua urmatoare dupa ce am de trecut 2 dealuri, ma opresc la Kutjevo unde zaresc un frumos castel.
Aici incepe un traseu turistic interesant iar panourile lor ma impresioneaza.
Am patruns intr-o zona incarcata de istorie.
