Totalul afișărilor de pagină

marți, 20 aprilie 2021

16- Grand bicycle tour in Italy from 2011 (Porto Venere)

After spending a great evening at a pub where I met a nice albanian guy who married the owner's daughter and managed not only to escape poverty but also to lead a wonderful life, I spread my sleeping bag under a tree next to Genio hotel and had a relaxing sleep.
Day 14) Porto Venere I decided to spend another day in this paradise. In the morning I am feeding some pigeons.
Then I go to take a dip in the sea.
I am waching some seagulls.
I see a fancy boat.
After swimming I relax in the shade of some coniferous trees watching the tourists pass by.
I am lucky enough to see a unique scene, a seagull living in harmony wuth a cat.
Then I roam about this ancient town discovering new intersting places.
In the evening I am invited to Marco's birthday party and I have a fabulous time.
This pub has plenty of good drinks and I can admire some drawings.
Day 15) Portovenere - Portofino - Recco In the morning two carabinieri check me out and it s time for me to go. Ligurian splendid coast awaits me.

duminică, 18 aprilie 2021

Scurta poveste a vietii mele pana la 42 de anisori

Scurta relatare despre o viata zbuciumata pe 2 roti! Pedalez deci exist! La comentariile voastre va voi face o relatare despre viata mea si de ce am ajuns cicloturist, ciclotrubadur boem cum imi place sa ma intitulez. De mic copil am fost timid, introvertit, studios. Cateva traume din copilarie si primele 2 dragoste neimpartasite de la 16 respectiv 18 ani m-au marcat si m-au facut sa iau calea pribegiei pe 2 roti in cautarea fericirii, a nirvanei, a invingerii friciii si a autocunoasterii. Am inceput cicloturismul in 98 cand am reusit sa am prima bicicleta MTB, o modesta entry-level. In 98 am pedalat in tot judetul Arad. In 99 student fiind la Limbi Straine la Sibiu, am inceput cu ture mai mari, practic faceam naveta Ineu - Sibiu si invers pe bicicleta. Am inceput sa fac ture prin Transilvania. Din anul 2000 am reusit sa fac prima tura de peste 1000km, de fapt au fost 2 ture de peste 1500km in tara. Eram tot introvertit, ciudat, nu am reusit sa ma integrez in colectivul de studenti, de fapt am avut doar colege studente, unele dintre ele s-au realizat ajungand chiar scriitoare si profesoare in America sau interpret la Consiliul Europei la Bruxelles. Dupa anul 2000, in fiecare an am avut ture memorabile, ajungand la 15 ture importante in Romania dintre care 5 tururi ale tarii si 22 ture internationale de anvergura cea mai lunga avand 9000km in 2012 prin 17 tari in 123 zile. Cicloturismul a devenit viata mea. Am renuntat la totul pentru el. Adica la inceput am fost 3 ani profesor rural de engleza apoi 7 ani traducator la domiciliu, ulterior muncitor o luna in Scotia, muncitor 2 saptamani in Cehia, muncitor 3 luni in Romania si mai tarziu muncitor in horeca - cleaner, assistant waiter, porter si kitchen-cleaner pentru 3 sezoane in Cipru, perioada cea mai buna a vietii mele cand am castigat cel mai bine desi erau doar 700 euro salar pe luna plus cazare si masa gratuit.
Nu am reusit sa ma integrez in societate, sa-mi fac o prietena, o familie sau sa am un job stabil. Viata mea este si a fost si va fi cicloturismul desi mi-as dori sa gasesc o partenera. Greseala mea a fost ca din cauza singuratatii si a depresiei m-am apucat de alcool si tigari inca de la 18 ani. Dupa 16 ani m-am lasat de fumat, ocazional la o betie mai trag cate o tigara. Din cauza bauturii am pierdut totul - biciclete, echipamente, sponsori, credibiilitate si era sa-mi pierd si viata de cateva ori cel mai drastic fiind in 11 iunie 2017, accident in Liguria, de am avut fractura craniana cu hemoragie interna cu pierderea cunostiintei pentru cateva ore pana m-am trezit noaptea la Genova intr-un spital conectat la aparate. Tot de la alcool mi-am pierdut de multe ori si joburile, prietenii, tot. Acum Covid-19 pot sa zic ca mi-a salvat viata caci de 15 luni mi-am pierdut locul de munca si nu am mai avut bani sa intru in carciuma deci nu am mai facut ciroza care ma astepta avida.
Am scris zeci de jurnale, mii de pagini de jurnal, primul aparat foto cu film am avut abia in septembrie 2001, primul aparat foto digital abia din mai 2010. Datorita jurnalelor si a fotografiilor imi aduc aminte usor sa relatez cicloaventuri din trecut. Viata mea a fost viata de roman si-mi doresc sa cunosc si marea dragoste, poate la maturitate, deocamdata am nevoie sa reusesc sa uit de viciu alcoolului si sa-mi gasesc un job si sa ma integrez in societate. Dar nu voi renunta la cicloturism pana voi muri. Marii mei mentori toti au murit la senectute in accidente rutiere. L-as aminti pe inventatorul cicloturismului Paul de Vivie care la varsta de 77 ani a fost calcat de tramvai, pe Jan Hibell care l-a 74 ani a fost calcat mortal de tir in 2008 exact in perioada cand si eu faceam o tura in Balcani, in Grecia si pe Patrick Plaine, colegul meu de la clubul BIG Challenge, cicloturistul aventurier care a pedalat peste un milion km mai mult chiar decat recordmanul mondial in cicloturis Heinz Stucke, care l-a varsta de 68 in urma cu cativa ani a murit calcat de o masina. Ultraciclistul Mike Hall, omul care a infintat celebra cursa de ultra anduranta ciclistica Transamerica, omul care pedala pana in 400km pe zi medie, asta la ture de mii de km, a murit la doar 35 ani calcat de masina, din cauza halucinatilor produse de oboseala cronica. Scuzati de disertatie. Sper cand o sa-mi fac un tub de you tube sa ma inscrieti toti si sa dati share poate voi reusi sa castig si eu ceva din filme ca sa-mi pot finanta calatoriile. Am investit toti banii toata viata mea in cicloaventuri, undeva la peste 50 000 euro, 30 000 euro bani din munca mea si vreo 20 000 euro din donatii modice si sponsorizari, asta in 22 de ani de activitate. Nu trebuie sa ma invidiati, a fost munca mea, cicloturismul este un modus vivendi pentru mine! Sa auzim de bine, bafta tuturor!

luni, 5 aprilie 2021

15- Grand bicycle tour in Italy from 2011 (Porto Venere)

Day 13) Porto Venere I am happy to discover the Byron's grotto. The great poet George Byron was bold enough once upon a time to swim from PortoVenere to Lerice, another ligurian gem.
Plenty of tourists are heading for the fortress.
Many nice boats can be found here.
The fortress is well preserved.
I roam inside its's walls.
I catch glimpse of a fat venera carved in stone.
All the day I will relax, wander about town and swim in the Poets' gulf.
The streets are cobblestoned and so narrow.
The views from the fortress are quite mind-blowing.
I enjoy a glorious sunset.
I also read the history about an old church.

vineri, 26 martie 2021

14- Grand bicycle tour in Italy from 2011 (Appennino Tosco Emiliano)

The weather remains unstable but the views are quite attractive.
I am going down to Busana and the rain will annoy me a bit. I Busana I wait a few hours for the rain to stop.
Then a cycle for a while on SS63 and then I turn right on SP15, a secondary road that will keep me climbing a lot, again. I will spend the night at Vairo, a little village.
Day 12) Vairo - La Spezia - Pontevenere Today the weather is still nasty and I will climb another BIG on SP68, I am in Appennino Tosco Emiliano range.
The rain sets in and I am cycling in the rain climbing passo di Lagastrello and then passo del Cirone, 2 BIGs, I will take no photos for a few hours because of the nasty weather. After Cirone I descend on SP42 and the rain will stop soon.
It's time to descend on SS62 going to La Spezia towards the Mediteraneean Sea. Near Aulla I encounter a lavish castle.
Finally I reach La Spezia, an important town.
Here I can notice a statue of Garibaldi.
In the harbour I discover plenty of palm trees.
Now I am heading for Portovenere, taking in marvelous vistas.
All my life I have been dreaming to reach Cinque Terre.
Porto Venere; until 1991 is a town and comune (municipality) located on the Ligurian coast of Italy in the province of La Spezia. It comprises the three villages of Fezzano, Le Grazie and Porto Venere, and the three islands of Palmaria, Tino and Tinetto. In 1997 Porto Venere and the villages of Cinque Terre were designated by UNESCO as a World Heritage Site.
The ancient Portus Veneris is believed to date back to at least the middle of the 1st century BC. It has been said that the name refers to a temple to the goddess Venus which was sited on the promontory where the church of Peter the Apostle now stands. The name has also been linked to that of the hermit Saint Venerius. In Roman times the city was essentially a fishing community.