Tot in centrul orasului reusesc sa dau si peste un loc mai putin estetic, care-mi aduce aminte ca suntem totusi in Balcani.
Vine momentul sa parasesc Novi Sadul si imediat ce trec podul peste Dunare ajung la fortareata de la Petrovaradin.
Pedalez putin pe langa fluviu avand o buna panorama asupra marelui oras.
De la Srem.Kamenica fac la stanga si incepe o usoara catarare spre Parcul National Fruska Gora.
Prin satele prin care trec gasesc biserici interesante.
Seara ma prinde la un local unde se tine o petrecere a unor absolventi de liceu. Sunt invitat si eu sa iau parte si ma simt bine asadar. Let's dance! Let's drink! Traiasca clipa cea tanara si nemuritoare!
Mai spre dimineata ma imprietenesc cu 2 politisti de treaba si traiesc ca-n sanul lui Adam.
Ma culc asa cam pe cand se varsa zorile si sunt atat de obosit de uit de frig mai ales ca primesc din partea restaurantului nu mai putin de 4 gioarse de saltele uzate si dorm ca un pasha pana pe la pranz.
Apoi pornesc sa vizitez zona care este destul de pitoreasca plina de podgorii si de buna dispozitie iar oamenii sunt primitori.
Ma opresc sa admir niste bauturi si fructe iar patronul ma serveste cu un vinisor delicios.
Urmeaza ca-mi mai cumpar si eu niste vin si niste cirese.
Apoi nimeresc la cel mai luxos restaurant din zona unde preturile sunt deja aproape occidentale si sunt nevoit sa o tai la sanatoasa pana sa nu ma scoata un bodyguard afara dar reusesc sa imortalizez o pictura la acel local select.
Urmeaza sa fac prima mea catarare BIG din tur si anume cea spre Iriski Venac. Sunt doar cativa km de urcat. Peisajele sunt incantatoare.
In varf gasesc un mare monument inchinat unor eroi.
La intoarcere ma opresc la un restaurant unde mananc o ciorba cu carne de oaie si o portie de ciuperci cu ulei de masline.
Apoi ma mai plimb prin zona iar spre seara in timp ce ma pregateam sa plec pe un traseu de culme spre Croatia, am inspirata idee sa opresc intr-un loc unde se auzea muzica si buna dispozitie. Nimeresc la niste oameni care lucrau la Posta si dadeau un mic party. Sunt invitat si eu la petrecere si ne simtim foarte bine.
Sunt servit cu bere si supa guyas excelenta. Discut cu doua fete despre calatoria mea dar si despre cum e viata pe la ei.
Pana la urma proprietarul casei de vacanta are incredere in mine si-mi lasa toata casa in grija mea pt. o noapte cu tot cu frigiderul care era plin de bautura si mancare. La plecare m-a sponsorizat si cu o pretioasa patura. Mi-au zis sa ma simt ca si acasa si sa ma servesc cu ce poftesc.
Pana dimineata desigur ca le-am golit bietilor oameni intreg frigiderul.
Sorry Helen, promit sa ma revansez la urmatoarea mea vizita la voi!
Sa traiti prieteni sarbi si traiasca spatiul slav unde oamenii sunt inimosi cum mi-a spus-o candva si marele cicloturist Anton Duma!
Ziua urmatoare am parte de o zi superba. Pedalez pe un drum de culme cu multe catarari si coborari prin Fruska Gora avand parte de frumoase peisaje.
Dupa vreo 30km pitoresti vine si coborarea spre satul Vizic iar de aici mai am cativa km pana in Croatia. In prima localitate in Ilok testez berea lor traditionala care este deja cu 50% mai scumpa ca si in Ungaria si Serbia. Deja o bere costa 1,5EUR. Insa calitatea sa nu este tocmai de lepadat.
Pedalez pe langa Dunare si la un moment dat sunt uluit sa vad o turma mare de biciclisti. Aici deja lumea e mult mai familiarizata cu bicicleta decat pe la noi.
In orasul Vukovar observ reminiscentele lugubre ale unui trecut belicos.
Fiat Pax! Sa traim in Pace si Fratie oameni buni!
Urmeaza o zi lunga de pedalat in care parcurg 155km, record pt. tot turul. Mai trec si prin orasele Vinkovci si Dakovo si ma opresc la somn in cortul meu la intrarea intr-o padure, pe un camp.
De aceasta data patura imi creaza un confort sporit dar e inca frig pt. bietul meu trup incercat.
Ziua urmatoare dupa ce am de trecut 2 dealuri, ma opresc la Kutjevo unde zaresc un frumos castel.
Aici incepe un traseu turistic interesant iar panourile lor ma impresioneaza.
Am patruns intr-o zona incarcata de istorie.
Vine momentul sa parasesc Novi Sadul si imediat ce trec podul peste Dunare ajung la fortareata de la Petrovaradin.
Pedalez putin pe langa fluviu avand o buna panorama asupra marelui oras.
De la Srem.Kamenica fac la stanga si incepe o usoara catarare spre Parcul National Fruska Gora.
Prin satele prin care trec gasesc biserici interesante.
Seara ma prinde la un local unde se tine o petrecere a unor absolventi de liceu. Sunt invitat si eu sa iau parte si ma simt bine asadar. Let's dance! Let's drink! Traiasca clipa cea tanara si nemuritoare!
Mai spre dimineata ma imprietenesc cu 2 politisti de treaba si traiesc ca-n sanul lui Adam.
Ma culc asa cam pe cand se varsa zorile si sunt atat de obosit de uit de frig mai ales ca primesc din partea restaurantului nu mai putin de 4 gioarse de saltele uzate si dorm ca un pasha pana pe la pranz.
Apoi pornesc sa vizitez zona care este destul de pitoreasca plina de podgorii si de buna dispozitie iar oamenii sunt primitori.
Ma opresc sa admir niste bauturi si fructe iar patronul ma serveste cu un vinisor delicios.
Urmeaza ca-mi mai cumpar si eu niste vin si niste cirese.
Apoi nimeresc la cel mai luxos restaurant din zona unde preturile sunt deja aproape occidentale si sunt nevoit sa o tai la sanatoasa pana sa nu ma scoata un bodyguard afara dar reusesc sa imortalizez o pictura la acel local select.
Urmeaza sa fac prima mea catarare BIG din tur si anume cea spre Iriski Venac. Sunt doar cativa km de urcat. Peisajele sunt incantatoare.
In varf gasesc un mare monument inchinat unor eroi.
La intoarcere ma opresc la un restaurant unde mananc o ciorba cu carne de oaie si o portie de ciuperci cu ulei de masline.
Apoi ma mai plimb prin zona iar spre seara in timp ce ma pregateam sa plec pe un traseu de culme spre Croatia, am inspirata idee sa opresc intr-un loc unde se auzea muzica si buna dispozitie. Nimeresc la niste oameni care lucrau la Posta si dadeau un mic party. Sunt invitat si eu la petrecere si ne simtim foarte bine.
Sunt servit cu bere si supa guyas excelenta. Discut cu doua fete despre calatoria mea dar si despre cum e viata pe la ei.
Pana la urma proprietarul casei de vacanta are incredere in mine si-mi lasa toata casa in grija mea pt. o noapte cu tot cu frigiderul care era plin de bautura si mancare. La plecare m-a sponsorizat si cu o pretioasa patura. Mi-au zis sa ma simt ca si acasa si sa ma servesc cu ce poftesc.
Pana dimineata desigur ca le-am golit bietilor oameni intreg frigiderul.
Sorry Helen, promit sa ma revansez la urmatoarea mea vizita la voi!
Sa traiti prieteni sarbi si traiasca spatiul slav unde oamenii sunt inimosi cum mi-a spus-o candva si marele cicloturist Anton Duma!
Ziua urmatoare am parte de o zi superba. Pedalez pe un drum de culme cu multe catarari si coborari prin Fruska Gora avand parte de frumoase peisaje.
Dupa vreo 30km pitoresti vine si coborarea spre satul Vizic iar de aici mai am cativa km pana in Croatia. In prima localitate in Ilok testez berea lor traditionala care este deja cu 50% mai scumpa ca si in Ungaria si Serbia. Deja o bere costa 1,5EUR. Insa calitatea sa nu este tocmai de lepadat.
Pedalez pe langa Dunare si la un moment dat sunt uluit sa vad o turma mare de biciclisti. Aici deja lumea e mult mai familiarizata cu bicicleta decat pe la noi.
In orasul Vukovar observ reminiscentele lugubre ale unui trecut belicos.
Fiat Pax! Sa traim in Pace si Fratie oameni buni!
Urmeaza o zi lunga de pedalat in care parcurg 155km, record pt. tot turul. Mai trec si prin orasele Vinkovci si Dakovo si ma opresc la somn in cortul meu la intrarea intr-o padure, pe un camp.
De aceasta data patura imi creaza un confort sporit dar e inca frig pt. bietul meu trup incercat.
Ziua urmatoare dupa ce am de trecut 2 dealuri, ma opresc la Kutjevo unde zaresc un frumos castel.
Aici incepe un traseu turistic interesant iar panourile lor ma impresioneaza.
Am patruns intr-o zona incarcata de istorie.
Super, Claudiu! Imi place ca tu atragi veselia si bunatatea! De aceea reusesti in fiecare seara sa te imprietenesti cu cineva si sa te bucuri de viata!!
RăspundețiȘtergereMersi, asa este, cam ai dreptate!
Ștergere