6- Traversarea ROMANIEI in APRILIE 2016 -Ep.6

Ajung in comuna Recea si ma opresc la localul meu preferat din zona.

Aici intalnesc o invazie de lacuste.

Este sambata seara si ma intalnesc cu amicii mei pe care nu i-am vazut de 3 ani de zile. Patronul localului care in urma cu 3 ani mi-a daruit un tricou, acum imi face cadou o sapca verde si niste alimente. Este momentul sa petrecem ca-n zilele bune! Traiasca berea!

Ador tineretul vesel din spatiul mioritic dar unii dintre noi se pare ca au cam exagerat cu bautura in aceasta seara de pomina. Excesele bahice fac minuni uneori.

Tarziu ma zmulg din randul petrecaretilor si-mi vad de drum. Ma plasez cu cortul in apropiere si dorm dus pana ma rupe soarele ziua urmatoare si sunt nevoit sa-mi strang catrafusele.

Pedalez prin minunata Tara a Fagarasului. Varfurile muntilor acoperite de zapada domina peisajul.

Prin zona sunt multe manastiri.

Prin Sinca Noua intalnesc bivoli.

La iesire din localitate ma odihnesc langa un rau.

Este devreme dar deoarece ma resimt dupa excesul din ziua precedenta, decid sa campez aici si bine fac.

Azi am incursiune in Carpatii Meridionali. Dupa Poiana Marului am parte de cateva serpentine inainte de coborarea spre Zarnesti.

Urmatorul popas il fac la Bran la un restaurant. Aici savurez o ciorba de burta, o pizza si niste vin alb.

Chiar de la masa unde sunt asezat am acces vizual spre Castelul Bran, unul dintre cele mai cunoscute din Europa.

La un moment dat zaresc o masina de epoca cu niste oameni care fac turul lumii in respectivul automobil.

Urmeaza catararea spre Fundata. In curand voi avea o panorama generoasa asupra Masivului Piatra Craiului si a localitatii turistice Moeciu de Jos.

Inainte de Fundata observ o biserica de lemn care nu exista acum 7 ani cand am facut ultima data acest traseu.

De asemenea constat ca nea Gheorghita are acum si pensiune. Pe aici opream pe vremuri sa mananc niste mici si sa beau niste bere Ciucas. Acum cladirea este de nerecunoscut. Zona s-a dezvoltat.

Oamenii au ramas la fel de buni la suflet ca odinioara. Dupa ce am mai pedalat cativa km mi s-a facut sete si i-am cerut unui baiat niste apa. El a venit in schimb cu o sticla mare de apa si cu o punga de bunatati. Mii de multumiri muntean fain!

Dupa ce mai beau o berica ma decid sa dorm intr-o coliba aproape de pasul Bran. Zis si facut!

Aceasta este rustica cabana in care am dormit foarte bine de altfel.

De aici mai am de urcat 1km si apoi urmeaza o coborare de cativa km pana in localitatea Podu Dambovitei, Pe traseu intalnesc mai multe grupuri statuare cam prost executate.

Dupa Rucar, de la iesire din localitatea Dragoslavele, ma vad nevoit sa merg pe langa bicicleta pe o catarare de cativa km. Bicicleta mea s-a deteriorat ingrozitor. O mai puteam folosi doar pe coborare si pe plat unde abia daca prindeam 10km/h. Ajung cu greu la Complexul Turistic de pe dealul Mateias unde opresc sa mananc ceva.

Aici intalnesc niste decoratiuni exterioare dragute.

Urmeaza coborare pana la Valea Mare Pravat de unde cotesc la stanga pe DN72A in directia Targoviste. Trec prin sate traditionale si la un moment dat intalnesc o bisericuta interesanta.

Dupa satul Laicai ajung in judetul Dambovita.

Dupa cateva ore de chin ajung si in Targoviste unde opresc sa mananc ceva. Apoi beau ceva la o benzinarie si pe noapte imi continui drumul pe DN71 spre capitala. Incepe sa ploua, in curand voi fi ud, mai pedalez o ora pe ploaie si ma pun cu cortul dupa un boschete la marginea drumului. Toata noaptea a plouat, pana dimineata mi s-au udat toate boarfele, inclusiv sacul de dormit iar temperatura nu depasea 8 grade Celsius. La prima ora dimineata, pe ploaie si racoare, cu toate hainele ude sunt nevoit sa o tai spre capitala. Suntem in 20 aprilie iar in dimineata zilei urmatoare aveam bilet de avion spre Larnaca spre o noua viata si un nou inceput. Voi ajunge oare cu bine si sanatos in capitala?

Infulec o ultima masa la cort inainte de a infrunta frigul si ploaia de afara.

Va urma o ora bezmetica si dramatica pana cand reusesc sa ajung in orasul Titu inghetat si tremurand unde starnesc mila consumatorilor la un local modest. O tanti imi da o geaca veche iar un nene fuge la un magazin second hand sa-mi cumpere o pereche de pantaloni. Raman in local si le povestesc convivilor aventura mea. Starnesc ropote de aplauze, huiduieli, admiratie dar si mila. Dupa 3 ore iau un tren spre capitala unde aveam sa ma intalnesc cu un prieten bun care ma va caza la el iar ziua urmatoare ma va duce cu masina la aeroport! Sa traiesti Horia! Va urma o lunga si intensa experienta cipriota pe care am sa vo povestesc in curand pe blog! Traiasca cicloturismul!