Pantani Carpaticus - sunt un om cu o mare pofta de a descoperi viata si lumea din saua bicicletei. Am calatorit enorm in ultimii 20 de ani traind o viata intensa plina de aventura si adrenalina! Viata mea inseamna calatoria pe 2 roti, descoperirea naturii, intalnirea cu semenii si continua perfectionare a mea prin intermediul experientelor acumulate si a emotiilor traite! Pedalo ergo sum! Pedalez deci exist! Traiasca cicloturismul!
Totalul afișărilor de pagină
sâmbătă, 8 februarie 2014
36 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 36 (spre HOCHTOR PASS- on the very top of Austria)
Ce bine ma simt din nou pe la cota 2000!
Bicicleta mea se descurca in continuare foarte bine desi nu este atat de usor de invins atatea serpentine cu asa un bagaj!
Vremea deocamdata este acceptabila. Din cand in cand chiar iese soarele astfel ca pot face fotografii in voie.
Traficul este destul de intens si vremea extrem de capricioasa.
Vine momentul la o altitudine mai inalta de 2000m sa studiez flora alpina.
Aceasta este cam variata si bogata.
Uite si niste rhododendron!
Sunt un mare admirator al florei alpine si ma incanta chiar si buruienile care traiesc la aceasta altitudine.
Spre norocul meu am cu ce-mi bucura sufletul.
Intalnesc si tricolorul romanesc format din flori pe pajistea alpina austriaca.
Soseaua are uneori chiar si 2 benzi.
Ma catar pe niste stanci sa admir spectacolul mai bine.
Natura este uimitoare in toata plenitudinea sa.
Pe o stanca, stau si cuget. Oare cine traieste viata cu mai multa intensitate si bucurie: modestul biciclist sau domnul motociclist?
Ma apropii tot mai mult de varful pasului. Pe la cota 2300 intalnesc si un restaurant si o telegondola daca bine mai tin minte.
Putin mai sus apare si un utilaj ciudat de dezapezire ce pare foarte vechi.
Vine si o scurta portiune de piatra cubica. Mai am 19 serpentine de facut.
In departare se vede un drum acoperit de zapada cu serpentine abrupte.
Urmeaza sa urc cateva serpentine spectaculoase.
Mai intalnesc chiar si biciclisti, dar se pare ca nu toti posesorii de velovehicul au conditia mea fizica.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
vineri, 7 februarie 2014
35 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 35 (GROSSGLOCKNER STRASSE- on the very top of Austria)
Ne apropiem si de muntii de peste 3000m care-si pastreaza un strat de zapada chiar si-n luna lui Cuptor.
In departare observ si un parau care a fost frumos imblanzit de mana dibace a unor mesteri.
Continui sa urc pe langa torent.
Zona este preferata de turisti care vin aici majoritatea cu masinile personale.
Mai iau si eu o pauza sa mananc cate ceva si pot admira ultima bucata a traseului. Nu mai am mai mult de 1-2km de urcat.
Inainte de a intra in ultimul tunel mai savurez putin panorama.
Si iata-ma ajuns in imparatia alpina de la poalele Grossglockner-ului!
Peisajul este spectaculos!
Si in acest décor magnific se gaseste chiar si un select restaurant dar si un magazine de suveniruri.
Pe un geam imens pot vedea si o scurta istorie a dezvoltarii autoturismelor.
Aici rog si eu niste turisti sa ma imortalizeze.
Desi suntem in mijlocul lui iulie, temperatura aici pe la orele 15 nu depaseste 12 grade Celsius. In fata mea se afla in toata maretia sa milenara ghetarul Pasterze. Eu sunt inca la bustul gol, incalzit dupa asa o ascensiune.
Traiasca "Maria sa Muntele" si maretia sa inefabila! Satisfactia de a fi ajuns aici pe 2 roti este de nedescris.
Ghetarul din pacate se topeste cate putin in fiecare an. Incalzirea globala se simte. Of de ce nu suntem mai multi biciclisti pe lume!
Ma doare sufletul sa vad procesul de topire al acestui colos de gheata.
La revedere prieten drag! Oare cand ne vom revedea?
Urmeaza coborarea. In departare observ si un lac de acumulare.
Aceasta sosea alpina este foarte spectaculoasa si este printre cele mai indragite in Alpi. Initial se pare ca imparatul Franz Josefs a dat porunca sa se realizeze drumul alpin.
Mai admir putin piscurile inzapezite si lacul inainte de a cobora in viteza.
Dupa cei 8km de coborare, am de urcat in serpentine drumul care traverseaza cel mai intins si mai celebru Parc National al Alpilor. Peisajul este de o mare frumusete iar soseaua impecabila.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
marți, 4 februarie 2014
34 - VELOTURUL EUROPEI 2013 (8500 km in 97 zile prin 16 tari)- EPISODUL 34 (GROSSGLOCKNER STRASSE- a dream come true)
In curand ma vad pedaland pe o pista ciclabila superba pe langa raul Moll.
In drumul meu trec si pe langa un mic lac unde au fost aclimatizate flori de lotus.
Pista ciclabila continua pe langa rau.
In Heiligenblut il intalnesc pe Sebastien, un belgian simpatic care se intorcea din turul lumii.
Anual intalnesc in expeditiile mele alpine cel putin un veloerou care prin daruire si ambitie reuseste sa ma uimeasca chiar si pe mine care nu pedalez de ieri-alaltaieri. Un astfel de om este si Sebastien si de o modestie rara.
Urmeaza sa cataram cea mai tare sosea alpina a Austriei - Grossglockner Strasse. Dupa doar 1km incepe sa picure si deoarece aveam chef sa am vreme buna sa pot face fotografii cat mai frumoase ma decid sa-l las pe Sebastien sa-si continue drumul iar eu ma intorc in Heiligenblut.
Vremea este cam inchisa dar ma adapostesc de ploaie in fata unui supermarket si de aici pot contempla o svelta si superba biserica.
In aceasta statiune cocheta intalnesc si multe pensiuni pictate.
Noaptea mi-o voi petrece in cortul meu langa o vila de vacanta unde in prealabil am intrebat proprietarii daca ma primesc pt. o noapte pe pamanturile lor. Au fost de accord si m-am odihnit bine. Ziua urmatoare spre bucuria mea, vremea era excelenta.
Statiunea se afla pe la cota 1200. Azi voi avea 3 catarari splendide, dintre care 2 depasesc 2500m. Sunt in forma mare si urc cu spor si voie buna.
Pe traseu intalnesc multe pensiuni.
Dupa nici o ora de pedalat ajung in zona superioara a padurilor de conifere.
Din nou eu si velomartoaga mea, respiram aer alpin.
Sunt depasit de multi turisti motorizati.
Din cand in cand mai trec si pe langa salase alpine.
Undeva pe la cota 1800 ajung la o intersectie de drumuri. Drumul spre stanga o ia spre Grossglockner iar cel spre dreapta e drumul principal care traverseaza Alpii si va ajunge in Tirol. O iau spre stanga, nu pot rata unul dintre cele mai frumoase drumuri din Alpi. Peisajul este de toata frumusetea.
Pe la cota 2000 mai fac o scurta pauza sa admir flora.
Soseaua este impecabila.
In curand ajung si la o puternica cascada.
Drumul urca tot mai sus intr-un décor de basm.
In incheierea acestui capitol tin sa multumesc din suflet lui: Tiberiu Muntean, Sebastian Bulumac si Sebastian Hritcu - bunii mei prieteni sustinatori carora le datorez indeplinirea visului de a face cu bicicleta cele mai inalte pasuri in Alpii Austriei, Elvetiei si Italiei. Dumnezeu sa va ocroteasca dragi prieteni si sa va dea doar bine voua si celor dragi voua! Traiasca prietenia! Traiasca libertatea! Traiasca cicloturismul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)